Hotărârea nr. 69/2010

Hotărârea Consiliului Local nr. 69 / 2010

MUNICIPIUL BUCUREŞTI                                                                         

CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 1

 

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea prevederilor Acordului colectiv de muncă şi a Contractului colectiv de muncă la nivelul Direcţiei Generale de Poliţie Comunitară a Sectorului 1 şi împuternicirea Directorului General al Direcţiei Generale de Poliţie Comunitară a Sectorului 1, a reprezentanţilor funcţionarilor publici şi a reprezentanţilor personalului contractual ai Direcţiei Generale de Poliţie Comunitară a Sectorului 1 de a semna

Acordul colectiv de muncă şi Contractul colectiv de muncă

 

 

 

Văzând Expunerea de motive a Primarului Sectorului 1, Raportul de specialitate întocmit de Direcţia Resurse Umane din cadrul  Direcţiei Generale de Poliţie Comunitară Sector 1, precum și Raportul de specialitate al Direcției Resurse Umane din cadrul Primăriei Sectorului 1 ;

Având în vedere Raportul Comisiei de studii, prognoze economico-sociale, buget, impozite şi taxe locale şi al Comisiei pentru administraţie publică locală, juridică, apărarea ordinii publice, respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor  şi patrimoniu  ale Consiliului Local al Sectorului 1;

În temeiul Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice;

În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 371/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Comunitare, cu modificările şi completările ulterioare;

În baza art.22, alin.(1) din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

Având în vedere prevederile Legii nr.53/2003, Codul Muncii, cu modificările şi completările ulterioare;

Ţinând cont de dispoziţiile art.72 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

Văzând prevederile Legii nr.182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare;

În baza Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare;

În conformitate cu prevederile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

În considerarea dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului României nr.1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar;

În conformitate cu Ordonanţa Guvernului României nr. 26/1994 privind drepturile de hrană în timp de pace ale personalului din sectorul de apărare naţională, aprobată prin Legea nr. 143/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

Ţinând cont de Ordonanţa Guvernului României nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, cu modificările şi completările ulterioare;

În baza Hotărârii Guvernului României nr. 281/1993 privind salarizarea personalului din unităţile bugetare, cu modificările şi completările ulterioare;

Luând în considerare prevederile Hotărârii Guvernului României nr. 196/2005 privind aprobarea Strategiei Ministerului Administraţiei şi Internelor de realizare a ordinii şi siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale;

Având în vedere dispoziţiile Hotărârii Guvernului României nr. 833/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor paritare şi încheierea acordurilor colective;

Decizia Curţii Constituţionale nr. 1415/2009 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009;

În temeiul art.45, alin.(1) şi art.115, alin.(1), lit.”b” din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

 

CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 1

           

HOTĂRĂŞTE:

 

Art. 1. (1). Se aprobă prevederile Acordului colectiv de muncă şi ale Contractului colectiv de muncă la nivelul Direcţiei Generale de Poliţie Comunitară a Sectorului 1.

(2). Se împuterniceşte Directorul General al Direcţiei Generale de Poliţie Comunitară a Sectorului 1, respectiv reprezentanţii funcţionarilor publici ai Direcţiei Generale de Poliţie Comunitară a Sectorului 1, să semneze Acordul colectiv de muncă încheiat la nivelul Direcției Generale de Poliție Comunitară Sector 1, conform Anexei nr.1, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

(3) Se împuterniceşte Directorul General al Direcţiei Generale de Poliţie Comunitară a Sectorului 1, respectiv reprezentanţii personalului contractual din Direcţia Generală de Poliţie Comunitară a Sectorului 1, să semneze Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Direcției Generale de Poliție Comunitară Sector 1, conform Anexei nr.2, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

(3). Drepturile prevăzute vor fi acordate cu încadrarea în prevederile bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat anual potrivit legii.

Art.2. Prevederile Acordului colectiv de muncă şi a Contractului colectiv de muncă, aprobate potrivit prezentei hotărâri se aplică de la data de 09.04.2010, respectiv de la data înregistrării la Direcţia de Muncă, Familie şi Solidaritate Socială a Municipiului Bucureşti.

Art.3. Prezenta hotărâre a fost redactată în trei exemplare orginale, din care un exemplar este necesar la Direcţia de Muncă, Familie şi Solidaritate Socială a Municipiului Bucureşti.

Art.4. Primarul Sectorului 1, Direcţia Generală de Poliţie Comunitară a Sectorului 1, Direcţia Resurse Umane şi Serviciul Secretariat General, Audienţe vor aduce la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri.

 

            PREŞEDINTE DE ŞEDINŢĂ,                                    CONTRASEMNEAZĂ,

                           Ion Brad

                                                                                                               SECRETAR

                                                                                                   Bogdan Nicolae Grigorescu

 

 

 

 

 

 

 

            Nr.:    69

            Data: 25.03.2010

                                                                                                                    Anexa nr.1

     la Hotărârea Consiliului Local

   nr.69/25.03.2010

     PREȘEDINTE DE ȘEDINȚĂ,

         Ion Brad

 

 

 

 

CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 1

 

DIRECŢIA GENERALĂ DE POLIŢIE COMUNITARĂ SECTOR 1

 

 

 

 

 

 

 

 ACORD COLECTIV DE MUNCĂ

 

 

 

PĂRŢILE SEMNATARE

 

 

 

            În conformitate cu dispoziţiile:

·         Legii cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009;

·         Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

·         Legii nr. 371/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Comunitare, cu modificările şi completările ulterioare;

·         Legii nr. 53/2003, Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare;

·         Legii nr. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă;

·         Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare;

·         Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, cu modificările şi completările ulterioare;

·         Ordonanţei de urgenţă a Guvernului României nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar;

·         Ordonanţei Guvernului României nr. 26/1994 privind drepturile de hrană în timp de pace ale personalului din sectorul de apărare naţională, aprobată prin Legea nr. 143/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

·         Hotărârii Guvernului României nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare;

·         Hotărârii Guvernului României nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unităţile bugetare, cu modificările şi completările ulterioare;

·         Hotărârii Guvernului României nr. 833/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor paritare şi încheierea acordurilor colective;

·         Hotărârii Guvernului României nr. 1028/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă;

·         Hotărârii Guvernului României nr. 196/2005 privind structura forţelor de ordine publică;

·         Hotărârii Guvernului României nr. 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparţinând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare;

·         Ordinului M.A.I. nr. 496/2003 privind modificarea şi completarea Ordinului M.A.I nr. 272/2002;

·         Decizia Curţii Constituţionale nr. 1415/2009 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009;

·         Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional.

 

 

se încheie prezentul acord colectiv de muncă între cele două părţi semnatare:

 

 

Pe de o parte

 

 

            - Direcţia Generală de Poliţie Comunitară a Sectorului 1, reprezentată de domnul Andrei Mihail, în calitate de Director General, numit în baza Dispoziţiei nr. 157/05.01.2010, emisă de Primarul Sectorului 1, numită în continuare Direcţie Generală şi;

 

 

Pe de altă parte

 

 

- Reprezentanţii funcţionarilor publici, denumiţi în continuare funcţionari

-               Dragoş Voinea

-               Briceag Ion

-               Radu Cristinela

 

 

REGULI COMUNE

 

 

1. Acordul colectiv de muncă, la nivel de instituţie, cuprinde drepturile şi obligaţiile Direcţiei Generale şi ale funcţionarilor cu privire la condiţiile de muncă din instituţie.

            2. Prezentul Acord colectiv de muncă are ca scop promovarea unor relaţii de muncă echitabile, de natură să asigure protecţia socială a funcţionarilor, desfăşurarea corespunzătoare a activităţii în instituţie, eliminarea conflictelor de muncă şi preîntâmpinarea grevelor.

            3. Acordul colectiv de muncă la nivelul Direcţiei Generale produce efecte pentru toţi funcţionarii publici ai Direcţiei Generale de Poliţie Comunitară a Sectorului 1 şi pentru cei nou angajaţi.

            4. În situatia în care, în privinţa drepturilor ce decurg din prezentul Acord colectiv de munca intervin reglementări legale mai favorabile, acestea vor completa prevederile prezentului  acord.

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

 

 

Art. 1. Părţile semnatare recunosc şi acceptă pe deplin că sunt egale şi libere în negocierea Acordului colectiv de muncă la nivel de instituţie şi se obligă să respecte în totalitate prevederile acestuia.

Art. 2. (1). Prezentul Acord colectiv de muncă se încheie pe o durată de 1 an începând cu data de 09 aprilie 2010.

(2) Clauzele acordului pot fi modificate pe parcursul executării acestuia, în condiţiile legii, ori de câte ori părţile convin acest lucru.

Art. 3. (1). Orice solicitare de modificare a prezentului acord va face obiectul unei negocieri.

(2). Orice modificare a conţinutului acordului colectiv se face cu acordul ambelor părţi şi se aduce la cunoştinţa persoanelor interesate, în termen de 15 zile calendaristice de la data modificării, prin act adiţional.

(3). Cererile de modificare a acordului colectiv de muncă vor fi depuse de către  reprezentaţii funcţionarilor la directorul general.

(4). Modificările aduse acordului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează şi devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenţiei părţilor. Aceste modificări produc efecte numai pentru viitor.

Art. 4. Suspendarea şi încetarea acordului colectiv de muncă au loc potrivit legii.

Art. 5. (1). Drepturile funcţionarilor prevăzute în prezentul acord colectiv de muncă nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care au fost stabilite sau se vor stabili prin reglementări legale mai favorabile.

 (2). În situaţiile în care, în privinţa drepturilor ce decurg din prezentul acord colectiv de muncă, intervin reglementări legale mai favorabile, acestea vor face parte de drept din acord.

Art. 6. (1). Părţile convin să facă eforturi în vederea promovării unui climat normal de muncă în direcţia generală cu respectarea prevederilor legii, a acordului colectiv de muncă, a regulamentului intern, precum şi a drepturilor şi intereselor funcţionarilor.

(2). La angajare şi la stabilirea drepturilor individuale direcţia generală va asigura egalitatea de şanse şi tratament pentru toţi funcţionarii, fără discriminări directe sau indirecte, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor decurgând din acordurile colective de muncă.

Art. 7. Părţile se obligă ca, în perioada de aplicare a prezentului acord colectiv de muncă, să nu promoveze şi să nu susţină proiecte ce decurg din alte acordurile colective de muncă, oricare ar fi nivelul la care acestea s-au încheiat.

Art. 8. În scopul salarizării şi acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul acord, direcţia generală va asigura fondurile necesare, pe întreaga perioadă de valabilitate a prezentului Acord.

 

 

 

CAPITOLUL II

TIMPUL DE MUNCĂ ŞI TIMPUL DE REPAUS

 

 

Art. 9. (1). Durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi sau de 40 de ore pe săptămână, astfel de luni până joi 0800 – 1630 şi vineri 0800 – 1400. De la acest program conducerea direcţiei generale are dreptul de a deroga oricând şi în mod permanent în funcţie de situaţiile care impun acest lucru.

(2). În toate cazurile în care se dovedeşte că este posibil, conducerea direcţiei generale şi reprezentanţii salariaţilor vor purta negocieri pentru a stabili program flexibil de lucru şi modalităţi de aplicare a acestuia.

(3). La locurile de muncă unde, datorită specificului activităţii nu există posibilitatea încadrării în durata normală a timpului zilnic de lucru se pot stabili forme specifice de organizare a timpului de lucru, în ture, stabilindu-se un program săptămânal de 36 până la 44 de ore, cu condiţia ca media lunară să fie de 40 de ore pe săptămână, iar programul stabilit să fie anunţat cu o săptămână înainte.

(4). Stabilirea programului flexibil de lucru nu afectează drepturile prevăzute în acordul colectiv de muncă.

Art. 10. Pentru unele activităţi, locuri de muncă şi categorii de personal se pot stabili programe de lucru parţiale, corespunzătoare unor fracţiuni de normă, cu o durată a timpului de muncă de 6 sau de 4 ore pe zi. Drepturile salariale ale funcţionarilor care lucrează în astfel de situaţii se acordă proporţional cu timpul lucrat.

Art. 11. Repausul pentru servirea mesei are o durată de 30 minute şi se include în programul de lucru.

Art. 12. (1). Orele prestate peste durata normală a timpului de lucru de către personalul încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere se compensează cu timp liber corespunzător.

(2). În cazul în care munca prestată peste durata normală a timpului de lucru nu a putut fi compensată cu timp liber corespunzător, conform alin. (1), aceasta se plăteşte în luna următoare, cu un spor de 75% aplicat la salariul de bază.

(3). Munca prestată peste durata normală a timpului de lucru şi sporul prevăzute la alin. (2) se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de şeful ierarhic, fără a se depăşi 360 de ore anual. În cazul prestării de ore suplimentare peste un număr de 180 de ore anual este necesar acordul sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor, potrivit legii.

(4). La locurile de muncă la care durata normală a timpului de lucru a fost redusă, potrivit legii, sub 8 ore pe zi, depăşirea programului de lucru astfel aprobat se poate face numai temporar, fiind obligatorie compensarea cu timp liber corespunzător.

(5). Prevederile alin. (1) nu se aplică persoanelor salarizate prin plata cu ora sau prin cumulul de funcţii în aceeaşi unitate, la funcţia cumulată.

(6). Munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plăteşte cu un spor de 100% din salariul de bază al funcţiei îndeplinite. Munca astfel prestată şi plătită nu se compensează şi cu timp liber corespunzător.

(7). Orele suplimentare se vor plăti în raport de veniturile bugetare alocate.

(8). Funcţionarii pot fi chemaţi să presteze, în condiţii deosebite, ore suplimentare, durata maximă a orelor suplimentare, împreună cu durata normală a timpului de muncă, neputând sa depăşească 48 de ore pe săptămână.

(9). Prin excepţie, durata timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 3 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.

(10). În anumite situaţii se pot negocia perioade de referinţă mai mari de 3 luni, dar care să nu depăşească 12 luni.

           

 

 

MUNCA ÎN TIMPUL NOPŢII

 

 

            Art. 13. (1). Se consideră muncă desfăşurată în timpul nopţii, munca prestată în intervalul cuprins între  orele 2200 – 600.

Art. 14. Pentru persoanele al căror program de lucru se desfăşoară numai pe timpul nopţii, durata timpului de muncă este mai mică cu o oră decât durata timpului de muncă prestată în timpul zilei, fără diminuarea salariului de bază şi a vechimii în muncă.

Art. 15. (1). Funcţionarii care urmează să desfăşoare cel puţin 3 ore de muncă de noapte sunt supuşi unui examen medical gratuit înainte de începerea activităţii şi după aceea periodic.

(2). Funcţionarii care desfăşoară muncă de noapte şi au probleme de sănătate recunoscute ca având legătură cu aceasta vor fi trecuţi la o muncă de zi pentru care sunt apţi.

(3). Femeile gravide, lăuzele şi cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte.

 

 

DURATA REDUSĂ A TIMPULUI DE LUCRU

 

            Art. 16. Salariata care alaptează, poate beneficia de reducerea programului cu 2 ore, fără a-i fi afectate drepturile ce decurg din calitatea de salariat. Timpul în care a lucrat în aceste condiţii se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu o normă întreagă, până la împlinirea vârstei de un an a copilului.

 

           

CONCEDII ŞI ZILE LIBERE

 

            Art. 17. (1). Se consideră sărbători legale şi sunt zile de repaus următoarele:

-      Anul Nou – 2 zile (1 şi 2 ianuarie);

-      Sf Paşti – 2 zile ( prima şi a doua zi de Paşti);

-      Ziua Internţională a Muncii – 1 zi (1 Mai);

-      Ziua Naţională – 1 zi (1 Decembrie);

-      Prima şi a doua zi de Rusalii;

-      Adormirea Maicii Domnului (15 august);

-      Prima şi a doua zi de Crăciun;

-      Două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora;

-      Zile de repaus – sâmbăta şi duminica.

 (2). Pentru funcţionarii care se află în concediu, zilele în cauză nu se iau în calculul concediului de odihnă.

(3). Pentru realizarea unor punţi din ajunul sărbătorilor, de comun acord, se poate hotărî recuperarea unor zile lucrătoare premergătoare sărbătorilor, munca respectivă nefiind considerată muncă suplimentară.

Art. 18. (1). Funcţionarii au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihnă, plătit, în condiţiile legii.

            (2). Concediul de odihnă se acordă în funcţie de vechimea în muncă, iar durata acestuia este cea  prevăzută de lege.

            (3). Efectuarea concediului de odihnă este obligatorie. Orice convenţie prin care se renunţă total sau în parte la dreptul la concediul de odihnă este interzisă.

            (4). Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an calendaristic, integral sau fracţionat. În cazul în care programarea concediului se face fracţionat, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice este obligat să stabilească programarea astfel încât una dintre fracţiuni să fie de cel puţin 15 zile lucrătoare, neîntrerupt. La solicitarea motivată a funcţionarului public, se pot acorda fracţiuni neîntrerupte mai mici de 15 zile lucrătoare.         

(5). În cazul în care funcţionarul public, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parţial, concediul de odihnă la care avea dreptul în anul în curs, cu acordul persoanei în cauză, autoritatea sau instituţia publică este obligată să acorde concediul de odihnă neefectuat, până la sfârşitul anului următor. Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici.

(6). La cererea funcţionarului public, indemnizaţia de concediu de odihnă se plăteşte de către autoritatea sau instituţia publică cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.

(7). Concediul de odihnă poate fi întrerupt şi/sau reprogramat dacă, pe perioada efectuării acestuia intervine una dintre următoarele situaţii:

            a) incapacitate temporară de muncă, constatată cu certificat medical, pe această perioadă salariatul fiind în concediu medical;

            b) pe timpul satisfacerii unor obligaţii militare, altele decât serviciul militar în termen;

            c) când prezenţa funcţionarului la serviciu este cerută de conducerea direcţiei generale;

d) în cazul în care funcţionarul solicită acest lucru şi interesele serviciului o permit.

            Art. 19. Funcţionarul chemat în scris din concediu de către conducerea direcţiei generale are dreptul la o compensaţie care constă din:

- plata transportului dus-întors din localitatea unde se află în concediu;

- despăgubiri datorate pentru cheltuielile făcute de salariat, dacă acesta se află la odihnă sau tratament, pe bază de documente;

            - timpul consumat cu deplasarea dus-întors, dar nu mai mult de 2 zile, se consideră timp lucrat şi se adaugă la concediul de odihnă plătit.

            Art. 20. În cazul în care ambii soţi lucrează în aceeaşi instituţie, au dreptul la programarea în concediu în aceeaşi perioadă.

            Art. 21. În cazul în care funcţionarul are recomandare medicală pentru a urma un tratament într-o staţiune balneoclimaterică, data începerii concediului de odihnă va fi cea indicată în recomandarea medicală, indiferent de programare, cu obligaţia de anunţa şeful ierarhic cu 5 zile calendaristice înainte de plecarea în concediu .

            Art. 22. În cazul în care unui funcţionar îi încetează raportul de serviciu din motive imputabile lui după efectuarea concediului, direcţia generală va reţine din ultimele drepturi băneşti sumele cuvenite.

            Art. 23. (1). Funcţionarii încadraţi în grade de invaliditate au dreptul la un concediu suplimentar cu durata de 3 zile.

            Art. 24. (1). La plecarea în concediu de odihnă funcţionarii au dreptul la indemnizaţia de concediu, calculată potrivit legii.

            (2). Funcţionarii au dreptul la o primă de vacanţă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, impozitată separat, care se acordă în condiţiile legii.

            (3). Prima de vacanţă se plăteşte înainte de plecarea în concediu de odihnă. În cazul fracţionării concediului, prima de vacanţă se plăteşte o singura dată, la cererea funcţionarului.

(4). Prin excepţie de la prevederile alin. (3) prima de vacanţă se poate plăti şi în ultima lună a anului în curs.

            Art. 25. În afara concediului de odihnă, funcţionarii au dreptul la zile libere plătite, pentru evenimente familale deosebite sau pentru alte situaţii, după cum urmează:

- decesul soţiei/soţului funcţionarului public sau al unei rude de până la gradul al III-lea a funcţionarului public ori a soţului/soţiei acestuia, inclusiv - 3 zile lucrătoare;

            - căsătoria funcţionarului – 5 zile lucrătoare;

            - căsătoria unui copil al funcţionarului – 3 zile lucrătoare;

            - naşterea unui copil – 5 zile lucrătoare + 10 zile lucrătoare dacă a urmat un curs de puericultură;

            - chemări la Centrul Militar (pe bază de acte) - 1 zi lucrătoare;

            - donatorii de sânge – conform legii;

            - control medical anual – 1 zi lucrătoare.

            Art. 26. Funcţionarii care execută mai mult de 360 de ore suplimentare într-un an şi care, conform legii, nu au dreptul la plata orelor suplimentare efectuate peste acest plafon, vor beneficia de un concediu suplimentar cu durata de 3 zile.

            Art. 27. Orice funcţionar are dreptul la concediu fără plată, în condiţiile  prevăzute de lege, pentru rezolvarea unor situaţii personale.

            Art. 28. (1). În afara concediului legal plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, funcţionarul poate beneficia de încă un an concediu fără plată.

            (2). Pe perioada în care funcţionarul se află în concediul prevăzut la alin. (1), nu i se va putea desface raportul de muncă, iar în postul său nu vor putea fi angajate alte persoane, decât cu contract de muncă pe durată determinată.

 

 

 

 

 

 

            ÎNVOIRI

 

            Art. 29. La cererea salariatului se acordă ore de învoire, până la 1 zi în cursul unui an calendaristic, fără plată, cu posibilitatea de recuperare, în următoarele situaţii:

            - efectuarea unor analize sau tratamente medicale;

            - alte situaţii când salariatul solicită şi activitatea instituţiei permite.

 

 

CAPITOLUL III

SALARIZAREA ŞI ALTE DREPTURI BĂNEŞTI

 

 

            Art. 30. (1). Pentru munca prestată în condiţiile prevăzute în acordul colectiv de muncă, funcţionarii direcţiei generale au dreptul la un salariu în bani corespunzător funcţiei, categoriei, clasei, gradului sau treptei profesionale în care sunt încadraţi, în raport cu îndeplinirea atribuţiilor şi răspunderilor prevăzute în fişa postului.

            (2). Plata salariilor se face o dată pe lună.

            (3). Salariile funcţionarilor direcţiei generale se stabilesc conform prevederilor legale în  domeniu.

            (4). Funcţionarii cu funcţii de conducere vor beneficia de indemnizaţii de conducere, conform legii.

            (5). La salariul stabilit se vor aplica toate indexările şi compensările stabilite prin legi, ordonanţe sau prin hotărâri ale Guvernului României.

            Art. 31. Funcţionarii direcţiei generale beneficiază de un spor de vechime în muncă de până la 25% calculat la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat în programul normal de lucru, după cum urmează:

 

            TRANŞA DE VECHIME ÎN MUNCĂ         COTA DIN SALARIUL DE BAZĂ

            - între 3 şi 5 ani                                                                                   5%

            - între 5 şi 10 ani                                                                               10%

            - între 10 şi 15 ani                                                                             15%

            - între 15 şi 20 ani                                                                             20%

            - peste 20 ani                                                                         25%

 

            Art. 32. (1). În cursul anului, pentru premierea individuală a funcţionarilor, instituţia va constitui un fond de premiere lunar, prin aplicarea cotei prevăzute de legislaţia în vigoare asupra fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat.

            (2). La sfârşitul anului se va acorda premiul anual (al 13-lea salariu), conform legislaţiei în vigoare.

            Art. 33. Potrivit dispozitiilor pct. 9.2 din Ordinul M.A.I. nr. 496/2003 prin care se stipulează faptul că : „ indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil care îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice” coroborate cu dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, care prevăd faptul că: „ ..........salariaţii civili beneficiază de o indemnizaţie de dispozitiv lunară de 25% din ........ salariul de bază ” şi Legii cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009. Salariaţii direcţiei generale beneficiază lunar, de indemnizaţia de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază în conformitate cu prevederile legale.

            Art. 34. Toate drepturile băneşti ale funcţionarilor se plătesc înaintea oricăror obligaţii financiare ale direcţiei generale.

            Art. 35. Direcţia Generală, prin Serviciul Management Resurse Umane, va asigura ţinerea unei evidenţe stricte a activităţii desfăşurate în baza raportului de serviciu, a drepturilor de care funcţionarii au beneficiat şi le vor elibera dovezi despre acestea.

 

 

CAPITOLUL IV

    FORMAREA PROFESIONALĂ

 

 

Art. 36. Părţile convin asupra necesităţii şi obligativităţii perfecţionării profesionale a tuturor categoriilor de funcţionari.

Art. 37. Identificarea posturilor pentru care este necesară formarea profesională, căile de realizare, adoptarea programului anual şi controlul aplicării acestuia se vor face de conducerea direcţiei. Cheltuielile pentru activitatea de formare profesională a funcţionarilor se suportă de direcţia generală.

Art. 38. În cazul în care un funcţionar identifică un curs de formare profesională pe care ar dori să-l urmeze, organizat de un terţ, conducerea direcţiei generale va analiza cererea, rămânând la aprecierea acesteia dacă şi în ce condiţii va suporta contravaloarea cursului.

            Art. 39. Funcţionarii care au încheiat acte adiţionale la decizia de numire în funcţie, în vederea formării profesionale, vor putea fi obligaţi să suporte cheltuielile ocazionate de aceasta, cu excepţia cazului în care se fac reduceri de personal, dacă părăsesc direcţia generală din motive imputabile lor înainte de împlinirea unui termen de 3 ani de la data absolvirii cursurilor.

            Art. 40. (1). Funcţionarii direcţiei generale pot urma cursuri de specializare sau de perfecţionare, ori programe de specializare, în ţară sau în străinătate, la propunerea conducerii direcţiei generale. Cei care urmează o formă de specializare sau de perfecţionare cu o durată mai mare de 3 luni şi primesc pe această perioadă drepturile salariale sunt obligaţi să se angajeze în scris că vor lucra o perioadă de 2 – 5 ani după absolvirea cursurilor în cadrul direcţiei generale sau Primăriei Sectorului 1, inclusiv în celelalte instituţii subordonate.

            (2). Rezutatele obţinute la cursurile de perfecţionare de către funcţionarii direcţiei generale pot fi avute în vedere la evaluarea anuală a activităţii acestora.

 

CAPITOLUL V

OBLIGAŢII ŞI RESPONSABILITĂŢI

 

            Art. 41. Funcţionarii direcţiei generale sunt obligaţi să-şi desfăşoare activitatea numai în vederea îndeplinirii prompte şi eficiente, liberă de prejudecăţi, corupţie, abuz de putere şi presiuni politice a tuturor obligaţiilor de serviciu, în scopul realizării obiectivelor instituţiei şi rezolvării problemelor locuitorilor din Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti.

            Art. 42. Funcţionarii direcţiei generale sunt obligaţi să-şi îndeplinească cu profesionalism, loialitate, corectitudine şi în mod conştiincios atribuţiile ce le revin din funcţia pe care o deţin, precum şi atribuţiile ce le sunt delegate şi să se abţină de la orice fapte care ar putea să aducă prejudicii instituţiei.

            Art. 43. Funcţionarii direcţiei generale au obligaţia ca în exercitarea atribuţiilor ce le revin  să dea dovadă de rezervă în manifestarea opiniilor politice care nu trebuie să influenţeze în nici un mod imparţialitatea lor în exercitarea atribuţiilor ce le revin.

            Art. 44. (1). Orice funcţionar al direcţiei generale, indiferent de funcţia pe care o ocupă, răspunde de aducerea la îndeplinire a sarcinilor ce îi sunt încredinţate. El este obligat să se conformeze dispoziţiilor date de superiorii ierarhici cărora le sunt subordonaţi direct, cu excepţia cazurilor în care apreciază că aceste dispoziţii sunt ilegale. În asemenea cazuri refuzul trebuie motivat în scris, iar dacă funcţionarul care a dat dispoziţia stăruie în executarea acesteia, va trebui să o formuleze în scris. În această situaţie dispoziţia va fi executată de cel care a primit-o.

            (2). Personalul cu funcţii de conducere răspunde pentru dispoziţiile pe care le dă funcţionarilor din subordine.           

Art. 45. Funcţionarii direcţiei generale au obligaţia să păstreze secretul de stat şi secretul de serviciu, în condiţiile legii, să păstreze confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exercitarea funcţiei.

            Art. 46. Funcţionarilor direcţiei generale le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, în considerarea funcţiei lor, daruri sau alte avantaje.

            Art. 47. Funcţionarii care deţin funcţii de execuţie le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenţa lor, ori să intervină pentru soluţionarea acestor cereri.

            Art. 48. Funcţionarii direcţiei generale au datoria să furnizeze publicului, în cadrul serviciului, informaţiile cerute, dar numai cele care se referă la profilul sectorului în care îşi desfăşoară activitatea.

            Art. 49. Funcţionarii direcţiei generale sunt obligaţi să colaboreze pentru aducerea la îndeplinire a îndatoririlor de serviciu şi să se suplinească în serviciu, în caz de absenţă, în cadrul specialităţii lor, potrivit dispoziţiilor şefului ierarhic.

            Art. 50. (1). Prin întregul lor comportament şi prin ţinută, funcţionarii direcţiei generale sunt obligaţi să se arate demni de consideraţia şi încrederea pe care o impune poziţia lor oficială şi să se abţină de la orice acte de natură să compromită prestigiul funcţiei pe care o deţin, precum şi al instituţiei.

            (2). De asemenea, în timpul serviciului funcţionarii sunt obligaţi să aibă o ţinută decentă.

 

CAPITOLUL VI

CONDIŢIILE DE MUNCĂ, PROTECŢIA MUNCII ŞI

PROTECŢIA SOCIALĂ

 

            Art. 51. Părţile se obligă să depună toate eforturile pentru aplicarea riguroasă a sistemului instituţionalizat prin legislaţia în vigoare, având drept scop ameliorarea permanentă a condiţiilor de muncă.

            Art. 52. Conducerea direcţiei generale are obligaţia să asigure o structură organizatorică raţională, repartizarea tuturor funcţionarilor pe locuri de muncă cu precizarea atribuţiilor şi răspunderilor lor, precum şi exercitarea controlului asupra modului de îndeplinire a obligaţiilor de serviciu de către funcţionari. Se va stabili numărul optim de personal pentru fiecare compartiment în parte şi specialitatea necesară postului, potrivit organigramei.

Art. 53. Funcţionarilor din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie Comunitară Sector 1 li se acordă un spor de stabilitate, inclus în salariul de bază, conform prevederilor legale, după cum urmează:

-      peste 1 an:                                    10%;

-      peste 2 ani                                    20%;

-      peste 3 ani                                    30%;

-      peste 4 ani                                    40%;

-      peste 5 ani                                    50%.

            Art. 54. (1). Normarea muncii se aplică tuturor categoriilor de funcţionari, iar normele de muncă se exprimă în sfere de atribuţii, stabilite prin fişa postului, potrivit specificului activităţii fiecăruia. Activitatea de normare a muncii se desfăşoară ca un proces continuu, în permanenţă concordanţă cu schimbările ce au loc în organizarea şi nivelul de dotare tehnică  a muncii.

            (2). Fişa postului pentru fiecare funcţionar se întocmeşte de şeful ierarhic pe baza fişei de evaluare a postului, potrivit reglementărilor legale.

            (3). Normele de muncă (exprimate în sfere de atribuţii  şi sarcini) vor fi astfel stabilite, încât să asigure un ritm normal de lucru, la o intensitate a efortului intelectual şi o tensiune nervoasă care să nu conducă la oboseala  excesivă a funcţionarilor. Conducerea direcţiei generale va asigura condiţiile necesare realizării de către fiecare funcţionar a sarcinilor ce îi revin în cadrul programului zilnic de muncă stabilit.

            (4). În toate cazurile în care normele de muncă nu asigură un grad complet de ocupare, conduc la o solicitare excesivă sau, după caz, nu corespund condiţiilor pentru care au fost elaborate, se impune reexaminarea lor. Aceasta poate fi cerută atât de conducerea direcţiei generale, cât şi de reprezentanţii funcţionarilor. Reexaminarea normelor de muncă nu va putea conduce la diminuarea salariului de bază.

            (5). Conducerea direcţiei generale are obligaţia să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă, iar funcţionarii trebuie să realizeze sarcinile ce decurg din funcţia sau postul deţinut.

            Art. 55. (1). Locurile de muncă se clasifică în locuri de muncă normale şi locuri de muncă cu condiţii deosebite, stabilite potrivit reglementărilor legale.

            (2). Locurile de muncă cu condiţii deosebite stabilite la nivelul direcţiei generale sunt cele nocive sau periculoase. Acestea vor fi stabilite prin intermediul Biroului Prevenire şi Protecţia Muncii şi evidenţiate prin însemne de atenţionare.

Art. 56. Fiecare funcţionar după ce a luat la cunoştinţă de existenţa locurilor de muncă cu condiţii deosebite, are obligaţia de a-şi lua măsurile de precauţie pentru evitarea eventualelor accidente.

            Art. 57. În funcţie de numărul de personal şi structura stabilite, conducerea direcţiei generale are obligaţia să asigure bunurile şi condiţiile necesare (spaţiu, mobilier, birotică, aparatură, consumabile) pentru buna desfăşurare a activităţii.

            Art. 58. Având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului României nr. 196/2005 prin care se statuează faptul că Poliţia Comunitară este forţă complementară de ordine publică alături de alte structuri ale statului, Hotărârii Guvernului României nr. 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparţinând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului României nr. 26/1994 privind drepturile de hrană în timp de pace ale personalului din sectorul de apărare naţională, aprobată prin Legea nr. 143/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 3 şi art. 14 din Legea nr. 319/2006 privind securiatea şi sănătatea în muncă, funcţionarii publici din cadrul direcţiei, vor beneficia lunar de o normă de hrană în cuantum de 24 lei/zi.

Art. 59. Conducerea direcţiei generale are obligaţia să asigure funcţionarilor protecţie împotriva ameninţărilor, calomniilor, violenţelor cărora ar putea fi victime în exercitarea funcţiei sau în legătură cu aceasta, prin organele de pază şi ordine publică.

            Art. 60. Direcţia generală este obligată, în condiţiile legii, să despăgubească funcţionarul în situaţia în care acesta, din vina instituţiei, a suferit un prejudiciu material în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu.

            Art. 61. Pentru desfăşurarea activităţii în condiţii de muncă deosebite vătămătoare, generate de radiaţii electromagnetice, sau lucrul cu calculatorul,  funcţionarii publici din cadrul direcţiei generale beneficiază de un spor acordat lunar, în cuantum de 10% din salariul de bază, precum şi de un concediu suplimentar de 5 zile, raportat la timpul efectiv lucrat, conform Hotărârii Consiliului Local al Sectorului 1 nr. 10/2006.

 

 

PROTECŢIA MUNCII

 

 

Art. 62. (1). Părţile acordului colectiv de muncă sunt de acord că nici o măsură de protecţie a muncii nu este eficientă dacă nu este cunoscută, însuşită şi aplicată în mod conştient de funcţionari.

            (2). Conducerea direcţiei generale va lua măsurile prevăzute de Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât să asigure condiţii de muncă la nivelul parametrilor minimali prevăzuţi în normele de protecţia muncii.

            (3). Direcţia generală va asigura pe cheltuiala sa cadrul organizatoric pentru instruirea, testarea şi perfecţionarea profesională a funcţionarilor cu privire la normele de protecţie a muncii.

            (4). Conducerea direcţiei generale are obligaţia, conform normelor de protecţia muncii în vigoare, să asigure prin bugetul propriu sumele necesare pentru asigurarea unor condiţii optime de muncă, dotări şi echipamente de protecţia muncii.

            (5). Pentru protecţia şi securitatea funcţionarilor în procesul muncii, conducerea direcţiei generale are obligaţia de a asigura în mod gratuit următoarele:

            a) efectuarea instructajelor de protecţia şi securitatea muncii la angajare, cât şi la schimbarea locului de muncă;

            b) asigurarea condiţiilor de mediu (iluminat, microclimat, zgomot, vibraţii, temperatură, aerisire, umiditate);

            c) verificarea periodică a instalaţiilor electrice, de încălzire şi a aparaturii de birou;

(6). Direcţia generală va asigura amenajarea şi întreţinerea corespunzătoare a instalaţiilor de încălzire, a grupurilor sanitare, a instalaţiilor sanitare etc.

Art. 63. Funcţionarii au următoarele obligaţii:

a) să cunoască şi să respecte regulile şi instrucţiunile de protecţia muncii specifice activităţii prestate;

b) să se prezinte la serviciu în deplină capacitate de muncă, astfel încât să nu se expună la pericole de accidente sau să deranjeze activitatea colegilor;

c) să utilizeze mijloacele de protecţia muncii individuale din dotare corespunzătoar scopului pentru care au fost acordate şi să le întreţină într-o perfectă stare de utilizare;

d) să anunţe în cel mai scurt timp Serviciul Administrativ Aprovizionare când observă o defecţiune la instalaţia electrică, de gaze sau orice alte defecţiuni sau cauze care ar duce la accidente sau incendii;

e) să utilizeze (cei care sunt fumători) locurile special amenajate pentru fumat.

Art. 64. (1). Conducerea direcţiei generale va organiza la angajare şi, ulterior, o dată pe an, examinarea medicală a funcţionarilor, în scopul de a constata dacă sunt apţi pentru desfăşurarea activităţii în posturile în care sunt angajaţi, precum şi pentru prevenirea îmbolnăvirilor profesionale.

(2). Examinarea medicală este gratuită şi cheltuielile ocazionate de examinare se vor suporta conform legii.

(3). Examinarea medicală a funcţionarilor la angajare şi ulterior o dată pe an se face de către unităţile sanitare de specialitate acreditate de direcţia generală şi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.

 

 

MĂSURI DE PROTECŢIE SOCIALĂ

 

 

Art. 65. În conformitate cu prevederile art. 9 – Anexa nr. III din Legea nr. 330/2009, se acordă funcţionarilor din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie Comunitară Sector 1 un spor de până la 15% din salariul de bază pentru condiţii periculoase sau vătămătoare.

Art. 66. În temeiul dispoziţiilor pct. 1.1. – Anexa nr. IV/2 şi Anexa nr. 3 din Legea nr. 330/2009, se acordă o indemnizaţie de până la 7% din salariul de bază funcţionarilor din cadrul instituţiei.

Art. 67. În perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate şi a celor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa funcţionarului în cauză.

Art. 68. Conducerea direcţiei generale nu va refuza angajarea sau, după caz, menţinerea în muncă a persoanelor cu handicap, în cazul în care acestea sunt apte pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu aferente posturilor existente neoperative.

Art. 69. Stabilirea măsurilor privind condiţiile de muncă, sănătatea şi securitatea muncii şi buna funcţionare a instituţiei vor fi stabilite de comisia paritară.

Art. 70. (1). În cazul decesului funcţionarilor, membrii familiei, care au, potrivit legii, dreptul la pensie de urmaş, primesc pe o perioadă de 3 luni echivalentul salariului de bază din ultima lună de activitate a funcţionarului public decedat.

(2) În cazul în care decizia pentru pensia de urmaş nu a fost emisă din vina autorităţii sau a instituţiei publice în termen de 3 luni de la data decesului, aceasta va achita în continuare drepturile prevăzute la alin. (1) până la emiterea deciziei pentru pensia de urmaş.

(3) În cazul decesului funcţionarului, urmare unui accident de muncă, ajutorul financiar prevăzut la alin. (1) va fi în cuantumul a şase salarii de bază ale salariatului.

 

MUNCA ŞI PROTECŢIA FEMEILOR

 

 

Art. 71. (1). Femeile au dreptul, conform convenţiilor internaţionale şi reglementărilor naţionale, la tratament egal cu bărbaţii în situaţii egale sau comparabile.

(2). Este interzisă conceperea unor clauze discriminatorii în raporturile de serviciu; dacă există astfel de clauze ele sunt nule.

Art. 72. (1). La angajare femeile au dreptul la tratament nediscriminatoriu.

(2). Încadrarea în funcţie şi salariul se vor stabili în funcţie de pregătire şi competenţă. Criteriul sexului nu poate fi o piedică la promovare.

Art. 73. (1). Femeile gravide, începând cu luna a 5-a de sarcină, nu vor fi trimise în deplasare în alte localităţi.

(2). Femeile care au în îngrijire copii de vârstă preşcolară nu pot fi trimise în deplasare în alte localităţi pentru o durată mai mare de 1 zi decât cu acordul lor.

Art. 74. (1). În anumite situaţii, prevăzute de legislaţia în vigoare, femeile au dreptul la fracţiune de normă de 6 sau 4 ore pe zi (dacă nu beneficiază de creşă sau cămin).

(2). Pentru cazurile în care femeile au în îngrijire copii în vârstă preşcolară, lucrul cu norma de 6 ore sau de 4 ore pe zi se va considera ca activitate cu normă întreagă la calcularea vechimii în muncă, în condiţiile legii.

Art. 75. Pentru femeile gravide, munca în timpul nopţii este interzisă în direcţie generale.

Art. 76. Femeile au dreptul la concediu prenatal sau postnatal plătit, concedii pentru îngrijirea copiilor bolnavi, precum şi pentru creşterea copiilor până la 6 ani, în condiţiile legii şi ale acordului colectiv de muncă.

Art. 77. Încadrarea femeilor după încetarea perioadei de întrerupere a activităţii pentru creşterea copilului se va face pe acelaşi post.

Art. 78. (1). Este interzisă desfacerea raportului de serviciu a funcţionarilor direcţiei generale pe perioada cât aceştia se află în plata de asigurări sociale sau incapacitate temporară de muncă.

(2). Femeile cu copii în întreţinere, precum şi cele cu probleme sociale deosebite, la competenţă egală, vor fi protejate în cazul în care se propune reducerea de personal.

 

 

CAPITOLUL VII

RAPORTURILE DE SERVICIU ALE

FUNCŢIONARILOR PUBLICI

 

 

Art. 79. (1). În vederea stabilirii concrete a drepturilor şi obligaţiilor funcţionarilor, angajarea se face prin numirea în funcţie, de către directorul general, în baza unei decizii, aceasta făcându-se conform condiţiilor stabilite de lege şi cu respectarea prevederilor Acordului colectiv de muncă.

(2). Nu vor putea fi incluse în documentele de numire în funcţie prevederi mai puţin avantajoase pentru funcţionari decât cele cuprinse în Acordul colectiv de muncă.

(3). Decizia de numire cuprinde în mod obligatoriu cel puţin următoarele puncte:

-          datele de identificare ale părţilor;

-          perioada raporturilor de serviciu;

-          drepturile funcţionarului;

-          semnăturile de acceptare ale celor două părţi (în cazul deciziei de numire – semnătura funcţionarului în momentul aducerii la cunoştinţă).

(4). Decizia de numire se încheie în scris, câte un exemplar pentru fiecare parte, prin grija celui care angajează, pe o perioadă nederminată sau determinată, în cazurile şi modalităţile prevăzute de lege.

Art. 80.  (1). Recrutarea funcţionarilor se face cu respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţeanului, numai pe criteriul aptitudinii şi competenţei profesionale, fără discriminări pe criterii de naţionalitate, sex, convingeri  politice, religioase, etc., pe bază de concurs (examen şi interviu), potrivit legii compentenţei şi a cerinţelor specifice postului care urmează a fi ocupat.

(2). Pentru ocuparea funcţiei, funcţionarii vor îndeplini condiţiile prevăzute de Statutul funcţionarilor publici.

(3). Persoanele numite, debutanţi în funcţie, vor trece printr-o perioadă de stagiu, care va fi, după caz, de până la un an.

             (4). La terminarea perioadei de stagiu, pe baza rezultatului evaluării realizate, funcţionarul public debutant va fi:

a) numit funcţionar public de execuţie definitiv în clasa corespunzătoare studiilor absolvite, în funcţiile publice prevăzute la art. 14 din Legea nr. 188/1999, în gradul profesional asistent;

            b) eliberat din funcţia publică, în cazul în care a obţinut la evaluarea activităţii calificativul "necorespunzător".

            (5). În cazul prevăzut la alin. (4) lit. b) perioada de stagiu nu constituie vechime necesară pentru ocuparea unei funcţii publice.

Art. 81. (1). În carieră funcţionarul public beneficiază de dreptul de a promova în funcţia publică şi de a avansa în gradele de salarizare.

(2). Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei funcţii publice superioare vacante. Promovarea într-o funcţie publică superioară vacantă se face prin concurs sau examen. Promovarea concretă în grade şi trepte profesionale se face în conformitate cu dispoziţiile Statutului funcţionarilor publici.

(3). În scopul asigurării gestionării eficiente a resurselor umane, precum şi pentru urmărirea carierei funcţionarului public, autorităţile şi instituţiile publice întocmesc dosarul profesional pentru fiecare funcţionar public.

(4). Autorităţile şi instituţiile publice răspund de întocmirea şi actualizarea dosarelor profesionale ale funcţionarilor publici şi asigură păstrarea acestora în condiţii de siguranţă. În cazurile de transfer sau de încetare a raporturilor de serviciu, autoritatea sau instituţia publică păstrează o copie a dosarului profesional şi înmânează originalul funcţionarului public, pe bază de semnătură. Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a comunica Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în termen de 10 zile lucrătoare, orice modificare intervenită în situaţia funcţionarilor publici.

(5). Persoanele care au acces la datele cuprinse în evidenţa naţională a funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici, precum şi la dosarul profesional al funcţionarului public au obligaţia de a păstra confidenţialitatea datelor cu caracter personal, în condiţiile legii. La solicitarea funcţionarului public, autoritatea sau instituţia publică este obligată să elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, vechimea în muncă, în specialitate şi în funcţia publică.

(6). În dosarul profesional, ca şi în orice document de serviciu care priveşte situaţia sa, este interzis să se facă referire la opiniile sau activităţile politice, sindicale sau religioase ale celui în cauză.

(7). Fiecare angajat are dreptul să-şi cunoască dosarul său profesional, instituţia având obligaţia de a-i asigura exercitarea nestingherită a acestui drept.

Art. 82. Modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu ale funcţionarilor se face în conformitate cu dispoziţiile din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

 

 

 

CAPITOLUL VIII

EVALUAREA PERFORMANŢELOR PROFESIONALE

INDIVIDUALE ŞI PROMOVAREA ÎN FUNCŢII, CLASE ŞI GRADE SAU TREPTE PROFESIONALE SUPERIOARE

 

 

Art. 83. (1). Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor direcţiei generale se va face în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

(2). Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici se face în conformitate cu dispoziţiile Hotărârii Guvernului României nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare.

            Art. 84. Promovarea în funcţii, clase şi grade sau trepte superioare a funcţionarilor direcţiei generale se face potrivit dispoziţiilor legale.

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL IX

RĂSPUNDEREA JURIDICĂ A FUNCŢIONARILOR DIRECŢIEI GENERALE

 

 

            Art. 85. Încălcarea de către funcţionarii direcţiei generale, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, civilă sau penală, după caz.

            Art. 86. (1). Încălcarea cu vinovăţie a obligaţiilor de serviciu constituie abatere disciplinară şi atrage sancţionarea disciplinară a funcţionarilor. Abaterile şi sancţiunile disciplinare sunt cele prevăzute de legislaţia în vigoare.

            (2). La individualizarea sancţiunii disciplinare se va tine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în serviciu, precum şi de existenţa în antacedentele acestuia a altor sancţiuni disciplinare.

             (3). Sancţiunea disciplinară nu poate fi aplicată decât după cercetarea prealabilă a faptei imputate şi după audierea funcţionarului şi trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii. Refuzul funcţionarului de a se prezenta la audiere sau de a semna o declaraţie privitoare la abaterile imputate se consemnează într-un proces-verbal. În astfel de cazuri sancţiunea poate fi aplicată.

            (4). Sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data săvârşirii abaterilor.

            (5). Sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 77 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999 se poate aplica direct de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, la propunerea conducătorului compartimentului în care funcţionează cel în cauză. Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 77 alin. (3) lit. b) – e) din Legea nr. 188/1999 se aplică de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, la propunerea comisiei de disciplină.

(6). Comisiile de disciplină sunt competente să cerceteze faptele sesizate ca abateri disciplinare şi să propună sancţiunea aplicabilă funcţionarilor publici din autorităţile sau instituţiile publice respective.

             (7). Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a deciziei de sancţionare.

             Art. 87. (1). Răspunderea contravenţională a funcţionarilor se angajează în cazul în care aceştia au săvărşit o contravenţie în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu.

             (2). Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate introduce plângere la judecătorie.

             Art. 88. Răspunderea civilă a funcţionarilor se angajează:

a) pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului direcţiei generale;

b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce li s-au acordat necuvenit;

     c) pentru daunele plătite de direcţia generală, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Art. 89. Funcţionarii răspund şi pentru infracţiunile săvârşite în timpul serviciului sau în legătură cu serviciul, potrivit legii penale.

            Art. 90. Reprezentanţii funcţionarilor recunosc dreptul directorului general de a stabili, în condiţiile legii, răspunderea disciplinară sau patrimonială a funcţionarilor care se fac vinovaţi de încălcarea normelor de disciplină a muncii sau care aduc prejudicii instituţiei.

 

 

 CAPITOLUL X

DISPOZIŢII FINALE

 

 

            Art. 91. (1). Directorul general, pe de o parte şi reprezentanţii funcţionarilor, pe de altă parte ca parteneri sociali permanenţi, convin să respecte pentru fiecare dintre ei şi pentru funcţionari în general libertatea de opinie.

            (2). Directorul general va adopta o poziţie neutră şi imparţială faţă de reprezentanţii funcţionarilor.

            Art. 92. (1). Conducerea direcţiei generale recunoaşte dreptul reprezentanţilor funcţionarilor de a verifica la locul de muncă modul în care sunt respectate drepturile funcţionarilor prevăzute în acordul colectiv de muncă.

            (2). Persoanele împuternicite de directorul general, precum şi reprezentanţii funcţionarilor vor verifica, la sesizarea uneia dintre părţi, modul în care sunt respectate drepturile funcţionarilor prevăzute în acordul colectiv de muncă.

            Art. 93. Conducerea direcţiei generale, pe de o parte şi reprezentanţii funcţionarilor, pe de altă parte, se vor informa reciproc, atunci când au cunoştinţă despre aceasta, în legătură cu modificările ce urmează să se producă în modul de organizare a instituţiei, cu consecinţe previzibile asupra funcţionarilor şi cu măsurile ce se au în vedere pentru limitarea efectelor reducerilor de personal determinate de aceste modificări.

            Art. 94. Executarea acordului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi.

            Art. 95. (1). Drepturile prevăzute în raporturile de serviciu nu pot fi sub nivelul celor stabilite prin acordul colectiv de muncă.

            (2) Prevederile raporturilor de serviciu existente la data intrării în vigoare a prezentului acord colectiv de muncă vor fi puse de acord cu prevederile acestuia.

            Art. 96. În cazul în care la data expirării prezentului Acord colectiv de muncă, bugetul local al Consiliului Local al Sectorului 1 nu este aprobat, prevederile Acordului se prelungesc până la intrarea în vigoare a noului buget local.

 

 

 

DIRECTOR GENERAL,                                                 

  ANDREI MIHAIL                                                Reprezentanţii funcţionarilor publici:

-                  Dragoş Voinea

-                  Briceag Ion

-                  Radu Cristinela

                                                                                                                    Anexa nr.2

     la Hotărârea Consiliului Local

   nr.69/25.03.2010

     PREȘEDINTE DE ȘEDINȚĂ,

         Ion Brad

 

 

 

 

 

 

CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 1

 

DIRECŢIA GENERALĂ DE POLIŢIE COMUNITARĂ SECTOR 1

 

 

 

 

 

 

CONTRACT COLECTIV DE MUNCĂ

 

 

PĂRŢILE CONTRACTANTE

 

 

 

            În conformitate cu prevederile:

  • Legii nr. 53/2003, Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare;
  • Legii nr. 54/2003, legea sindicatelor, cu modificările şi completările ulterioare;
  • Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
  • Legii cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009;
  • Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, cu modificările şi completările ulterioare;
  • Legii nr. 371/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Comunitare, cu modificările şi completările ulterioare;
  • Ordonanţei Guvernului României nr. 10/2007 pentru creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire al salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire al salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică;
  • Ordonanţei Guvernului României nr. 26/1994 privind drepturile de hrană în timp de pace ale personalului din sectorul de apărare naţională, aprobată prin Legea nr. 143/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
  • Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar;
  • Hotărârii Guvernului României nr. 196/2005 privind structura forţelor de ordine publică;
  • Hotărârii Guvernului României nr. 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparţinând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare;
  • Ordinului M.A.I. nr. 496/2003 privind modificarea şi completarea Ordinului M.A.I nr. 272/2002;
  • Decizia Curţii Constituţionale nr. 1415/2009 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009;
  • Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional.

 

se încheie prezentul contract colectiv de muncă între cele două părţi contractante:

            - Direcţia Generală de Poliţie Comunitară Sector 1, reprezentată de domnul Andrei Mihail, în calitate de director general, numit în baza Dispoziţiei nr. 157/05.01.2010, emisă de Primarul Sectorului 1, numită în continuare Direcţie Generală şi

            - Angajaţii cu contract individual de muncă din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie Comunitară a Sectorului 1, numiţi în continuare salariaţi, prin reprezentanţii aleşi, respectiv:

            - Iordan Ovidiu Gabriel;

 

REGULI COMUNE

 

            1. Contractul colectiv de muncă, la nivel de instituţie, cuprinde drepturile şi obligaţiile Direcţiei Generale şi ale salariaţilor cu privire la condiţiile de muncă din instituţie.

            2. Prezentul Contract colectiv de muncă are ca scop promovarea unor relaţii de muncă echitabile, de natură să asigure protecţia socială a salariaţilor, desfăşurarea corespunzătoare a activităţii în instituţie, eliminarea conflictelor de muncă şi preîntâmpinarea grevelor.

            3. Contractul colectiv de muncă la nivelul instituţiei produce efecte pentru toţi salariaţii din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie Comunitară a Sectorului 1 şi pentru cei nou angajaţi.

            4. În situatia în care, în privinţa drepturilor ce decurg din prezentul Contract colectiv de munca intervin reglementări legale mai favorabile, inclusiv contractul colectiv la nivel de ramură, acestea vor completa prevederile prezentului  contract.

 

CAPITOLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

 

 

Art. 1. Părţile contractante recunosc şi acceptă pe deplin că sunt egale şi libere în negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de instituţie şi se obligă să respecte în totalitate prevederile acestuia.

Art. 2. (1). Prezentul Contract colectiv de muncă se încheie pe o durată de 1 an începând cu data înregistrării la Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse – Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie a Municipiului Bucureşti.

(2). Clauzele Contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării acestuia, în condiţiile legii, ori de câte ori părţile convin acest lucru.

Art. 3. (1). Orice solicitare de modificare a prezentului contract va face obiectul unei negocieri.

(2). Orice modificare a conţinutului Contractului colectiv de muncă se face cu acordul ambelor părţi şi se aduce la cunoştinţa persoanelor interesate, în termen de 15 zile calendaristice de la data modificării, prin act adiţional.

 (3). Cererile de modificare a contractului colectiv de muncă vor fi depuse de către reprezentaţii salariaţilor la directorul general, iar de către directorul general la reprezentanţii salariaţilor.

(4). Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează şi devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenţiei părţilor. Modificările aduse contractului produc efecte numai pentru viitor.

Art. 4. Suspendarea şi încetarea contractului colectiv de muncă au loc potrivit legii.

Art. 5. (1). Drepturile salariaţilor prevăzute în prezentul contract colectiv de muncă nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care au fost stabilite sau se vor stabili prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură, grupuri de unităţi sau la nivel naţional.

 (2). În situaţiile în care, în privinţa drepturilor ce decurg din prezentul contract colectiv de muncă, intervin reglementări legale mai favorabile, acestea vor face parte de drept din contract.

Art. 6. (1). Părţile convin să facă eforturi în vederea promovării unui climat normal de muncă în direcţia generală cu respectarea prevederilor legii, a contractului colectiv de muncă, a regulamentului de ordine interioară, precum şi a drepturilor şi intereselor salariaţilor.

(2). La angajare şi la stabilirea drepturilor individuale direcţia generală va asigura egalitatea de şanse şi tratament pentru toţi salariaţii, fără discriminări directe sau indirecte, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor decurgând din contractele colective de muncă.

Art. 7. Părţile se obligă ca, în perioada de aplicare a prezentului contract colectiv de muncă, să nu promoveze şi să nu susţină proiecte ce decurg din contractele colective de muncă, oricare ar fi nivelul la care acestea s-au încheiat.

Art. 8. În scopul salarizării şi acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul acord, direcţia generală va asigura fondurile necesare, pe întreaga perioadă de valabilitate a prezentului Contract.

 

 

CAPITOLUL II

TIMPUL DE MUNCĂ ŞI TIMPUL DE REPAUS

 

 

Art. 9. (1). Durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi sau de 40 de ore pe săptămână.

(2). În toate cazurile în care se dovedeşte că este posibil, conducerea direcţiei generale şi reprezentanţii salariaţilor vor purta negocieri pentru a stabili un program flexibil de lucru şi modalităţile de aplicare a acestuia.

(3). La locurile de muncă unde, datorită specificului activităţii nu există posibilitatea încadrării în durata normală a timpului zilnic de lucru, se pot stabili forme specifice de organizare a timpului de lucru, în ture, stabilindu-se un program săptămânal de 36 până la 44 de ore, cu condiţia ca media lunară să fie de 40 de ore pe săptămână, iar programul stabilit să fie anunţat cu o săptămână înainte.

(4). Stabilirea programului flexibil de lucru nu afectează drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă.

Art. 10. Pentru unele activităţi, locuri de muncă şi categorii de personal se pot stabili programe de lucru parţiale, corespunzătoare unor fracţiuni de normă, cu o durată a timpului de muncă de 6 sau de 4 ore pe zi. Drepturile salariale ale angajaţilor care lucrează în astfel de situaţii se acordă proporţional cu timpul lucrat.

Art. 11. Repausul pentru servirea mesei are o durată de 30 minute şi se include în programul de lucru.

Art. 12. . (1). Orele prestate peste durata normală a timpului de lucru de către personalul încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere se compensează cu timp liber corespunzător.

(2). În cazul în care munca prestată peste durata normală a timpului de lucru nu a putut fi compensată cu timp liber corespunzător, conform alin. (1), aceasta se plăteşte în luna următoare, cu un spor de 75% aplicat la salariul de bază.

(3). Munca prestată peste durata normală a timpului de lucru şi sporul prevăzute la alin. (2) se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de şeful ierarhic, fără a se depăşi 360 de ore anual. În cazul prestării de ore suplimentare peste un număr de 180 de ore anual este necesar acordul sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor, potrivit legii.

(4). La locurile de muncă la care durata normală a timpului de lucru a fost redusă, potrivit legii, sub 8 ore pe zi, depăşirea programului de lucru astfel aprobat se poate face numai temporar, fiind obligatorie compensarea cu timp liber corespunzător.

(5). Prevederile alin. (1) nu se aplică persoanelor salarizate prin plata cu ora sau prin cumulul de funcţii în aceeaşi unitate, la funcţia cumulată.

(6). Munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se plăteşte cu un spor de 100% din salariul de bază al funcţiei îndeplinite. Munca astfel prestată şi plătită nu se compensează şi cu timp liber corespunzător.

(7). Orele suplimentare se vor plăti în raport de veniturile bugetare alocate.

(8). Funcţionarii pot fi chemaţi să presteze, în condiţii deosebite, ore suplimentare, durata maximă a orelor suplimentare, împreună cu durata normală a timpului de muncă, neputând sa depăşească 48 de ore pe săptămână.

(9). Prin excepţie, durata timpului de muncă, ce include şi orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de 3 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.

(10). În anumite situaţii se pot negocia perioade de referinţă mai mari de 3 luni, dar care să nu depăşească 12 luni.

 

MUNCA ÎN TIMPUL NOPŢII

 

 

            Art. 13. (1). Se consideră muncă desfăşurată în timpul nopţii, munca prestată în intervalul cuprins între orele 2200 – 6 00.

Art. 14. Pentru persoanele al căror program de lucru se desfăşoară pe timpul nopţii, durata timpului de muncă este mai mică cu o oră decât durata timpului de muncă prestată în timpul zilei, fără diminuarea salariului de bază şi a vechimii în muncă.

Art. 15. (1). Salariaţii care urmează să desfăşoare cel puţin 3 ore de muncă de noapte sunt supuşi unui examen medical gratuit înainte de începerea activităţii şi după aceea periodic.

(2). Salariaţii care desfăşoară muncă de noapte şi au probleme de sănătate recunoscute ca având legătură cu aceasta vor fi trecuţi la o muncă de zi pentru care sunt apţi.

(3). Femeile gravide, lăuzele şi cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte.

 

 

DURATA REDUSĂ A TIMPULUI DE LUCRU

 

 

            Art. 16. Salariata care alaptează, poate beneficia de reducerea programului cu 2 ore, fără a-i fi afectate drepturile ce decurg din calitatea de salariat. Timpul în care a lucrat în aceste condiţii se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu o normă întreagă, până la împlinirea vârstei de un an a copilului.

 

            CONCEDII ŞI ZILE LIBERE

 

            Art. 17. (1). Se consideră sărbători legale şi sunt zile de repaus următoarele:

-      Anul Nou – 2 zile (1 şi 2 ianuarie);

-      Sf Paşti – 2 zile ( prima şi a doua zi de Paşti);

-      Ziua Internţională a Muncii – 1 zi (1 Mai);

-      Ziua Naţională – 1 zi (1 Decembrie);

-      Prima şi a doua zi de Rusalii;

-      Adormirea Maicii Domnului (15 august);

-      Prima şi a doua zi de Crăciun (25 şi 26 decembrie);

-      Două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora;

-      Zile de repaus – sâmbăta şi duminica.

 (2). Pentru persoanele care se află în concediu, zilele în cauză nu se iau în calculul concediului de odihnă.

(3). Pentru realizarea unor punţi din ajunul sărbătorilor, de comun acord, se poate hotărî recuperarea unor zile lucrătoare premergătoare sărbătorilor, munca respectivă nefiind considerată muncă suplimentară.

Art. 18. (1). Salariaţii au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihnă, plătit, în condiţiile legii.

            (2). Concediul de odihnă se acordă în funcţie de vechimea în muncă, iar durata acestuia este cea  prevăzută de lege.

            (3). Efectuarea concediului de odihnă este obligatorie. Orice convenţie prin care se renunţă total sau în parte la dreptul la concediul de odihnă este interzisă.

            (4). Concediul de odihnă se efectuează în fiecare an calendaristic, integral sau fracţionat. În cazul în care programarea concediului se face fracţionat, directorul general este obligat să stabilească programarea astfel încât una dintre fracţiuni să fie de cel puţin 15 zile lucrătoare, neîntrerupt. La solicitarea motivată a salariatului, se pot acorda fracţiuni neîntrerupte mai mici de 15 zile lucrătoare.           

(5). În cazul în care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau parţial, concediul de odihnă la care avea dreptul în anul în curs, cu acordul persoanei în cauză, autoritatea sau instituţia publică este obligată să acorde concediul de odihnă neefectuat, până la sfârşitul anului următor. Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării raporturilor de serviciu ale salariatului.

(6). La cererea salariatului, indemnizaţia de concediu de odihnă se plăteşte de către direcţia generală cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu.

(7). Concediul de odihnă poate fi întrerupt şi/sau reprogramat dacă, pe perioada efectuării acestuia intervine una dintre următoarele situaţii:

            a) incapacitate temporară de muncă, constatată cu certificat medical, pe această perioadă salariatul fiind în concediu medical;

            b) pe timpul satisfacerii unor obligaţii militare, altele decât serviciul militar în termen;

            c) când prezenţa salariatului la serviciu este cerută de conducerea direcţiei generale;

d) în cazul în care salariatul solicită acest lucru şi interesele serviciului o permit.

            Art. 19. Salariatul chemat în scris din concediu de conducerea direcţiei generale are dreptul la o compensaţie care constă din:

- plata transportului dus-întors din localitatea unde se află în concediu;

- despăgubiri datorate pentru cheltuielile făcute de salariat, dacă acesta se află la odihnă sau tratament, pe bază de documente;

            - timpul consumat cu deplasarea  dus-întors, dar nu mai mult de 2 zile, se consideră timp lucrat şi se adaugă la concediul de odihnă plătit.

            Art. 20. În cazul în care ambii soţi lucrează în aceeaşi unitate, au dreptul la programarea în concediu în aceeaşi perioadă.

            Art. 21. În cazul în care salariatul are recomandare medicală pentru a urma un tratament într-o staţiune balneoclimaterică, data începerii concediului de odihnă va fi cea indicată în recomandarea medicală, indiferent de programare, cu obligaţia de a anunţa şeful ierarhic cu 5 zile calendaristice înainte de plecarea în concediu.

            Art. 22. În cazul în care unui salariat i se desface contractul de muncă din motive imputabile salariatului după efectuarea concediului, direcţia generală va reţine din ultimele drepturi băneşti sumele cuvenite.

            Art. 23. Salariaţii încadraţi în grade de invaliditate au dreptul la un concediu suplimentar cu durata de 3 zile.

            Art. 24. (1). La plecarea în concediu de odihnă salariaţii au dreptul la indemnizaţia de concediu, calculată potrivit legii.

            (2). Salariaţii au dreptul la o primă de vacanţă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, impozitată separat, care se acordă în condiţiile legii.

            (3). Prima de vacanţă se plăteşte înainte de plecarea în concediu de odihnă. În cazul fracţionării concediului, prima de vacanţă se plăteşte o singura dată, la cererea salariatului.

(4). Prin excepţie de la prevederile alin. (3) prima de vacanţă se poate plăti şi în ultima lună a anului în curs.

            Art. 25. În afara concediului de odihnă, funcţionarii au dreptul la zile libere plătite, pentru evenimente familale deosebite sau pentru alte situaţii, după cum urmează:

- decesul soţiei/soţului funcţionarului public sau al unei rude de până la gradul al III-lea a funcţionarului public ori a soţului/soţiei acestuia, inclusiv - 3 zile lucrătoare;

            - căsătoria funcţionarului – 5 zile lucrătoare;

            - căsătoria unui copil al funcţionarului – 3 zile lucrătoare;

            - naşterea unui copil – 5 zile lucrătoare + 10 zile lucrătoare dacă a urmat un curs de puericultură;

            - chemări la Centrul Militar (pe bază de acte) - 1 zi lucrătoare;

            - donatorii de sânge – conform legii;

            - control medical anual – 1 zi lucrătoare.

 

            Art. 26. Salariaţii care execută mai mult de 360 de ore suplimentare într-un an şi care, conform legii, nu au dreptul la plata orelor suplimentare efectuate peste acest plafon, vor beneficia de un concediu suplimentar cu durata de 3 zile.

            Art. 27. Orice salariat are dreptul la concediu fără plată, în condiţiile  prevăzute de lege, pentru rezolvarea unor situaţii personale.

            Art. 28. (1). În afara concediului legal plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, salariatul/salariata poate beneficia de încă un an concediu fără plată.

            (2). În perioada în care salariatul/salariata se află în concediul prevăzut la alineatul (1), nu i se va putea desface contractul de muncă, iar în postul său nu vor putea fi angajate alte persoane, decât cu contract de muncă pe durată determinată.

 

ÎNVOIRI

 

 

            Art. 29.  La cererea salariatului se acordă ore de învoire, până la 1 zi în cursul unui an calendaristic, fără plată, cu posibilitatea de recuperare, în următoarele situaţii:

            - efectuarea unor analize sau tratamente medicale;

            - alte situaţii când salariatul solicită şi activitatea instituţiei permite.

 

 

CAPITOLUL III

SALARIZAREA ŞI ALTE DREPTURI SALARIALE

 

 

            Art. 30. (1). Pentru munca prestată în condiţiile prevăzute în acordul colectiv de muncă, funcţionarii direcţiei generale au dreptul la un salariu în bani corespunzător funcţiei, categoriei, clasei, gradului sau treptei profesionale în care sunt încadraţi, în raport cu îndeplinirea atribuţiilor şi răspunderilor prevăzute în fişa postului.

            (2). Plata salariilor se face o dată pe lună.

            (3). Salariile funcţionarilor direcţiei generale se stabilesc conform prevederilor legale în  domeniu.

            (4). Funcţionarii cu funcţii de conducere vor beneficia de indemnizaţii de conducere, conform legii.

            (5). La salariul stabilit se vor aplica toate indexările şi compensările stabilite prin legi, ordonanţe sau prin hotărâri ale Guvernului României.

            Art. 31. Salariaţii din cadrul direcţiei generale beneficiază de un spor de vechime în muncă de până la 25% calculat la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat în programul normal de lucru, după cum urmează:

 

            TRANŞA DE VECHIME ÎN MUNCĂ                COTA DIN SALARIUL DE BAZĂ

            - între 3 şi 5 ani                                                                                   5%

            - între 5 şi 10 ani                                                                               10%

            - între 10 şi 15 ani                                                                             15%

            - între 15 şi 20 ani                                                                             20%

            - peste 20 ani                                                                         25%

 

Art. 32. (1) În cursul anului, pentru premierea individuală a personalului, direcţia generală va constitui un fond de premiere lunar, prin aplicarea cotei prevăzute de legislaţia în vigoare asupra fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

            (2) La sfârşitul anului se va acorda premiul anual (al 13 lea salariu), conform legislaţiei în vigoare.

Art. 33. Potrivit dispozitiilor pct. 9.2 din Ordinul M.A.I. nr. 496/2003 prin care se stipulează faptul că : „ indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil care îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice ” coroborate cu dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, care prevăd faptul că: „ .......... salariaţii civili beneficiază de o indemnizaţie de dispozitiv lunară de 25% din ........ salariul de bază ” şi Legii cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009. Angajaţii direcţiei generale beneficiază lunar, de indemnizaţia de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază în conformitate cu prevederile legale.

            Art. 34. Toate drepturile băneşti ale salariaţilor se plătesc înaintea oricăror obligaţii financiare ale direcţiei generale.

            Art. 35. Direcţia Generală, prin Serviciul Management Resurse Umane, va asigura ţinerea unei evidenţe stricte a activităţii desfăşurate în baza contractului individual de muncă, a drepturilor de care salariaţii au beneficiat şi le vor elibera dovezi despre acestea.

 

 

CAPITOLUL IV

    FORMAREA PROFESIONALĂ

 

 

Art. 36. Părţile convin asupra necesităţii şi obligativităţii perfecţionării profesionale a tuturor categoriilor de salariaţi.

Art. 37. Identificarea posturilor pentru care este necesară formarea profesională, căile de realizare, adoptarea programului anual şi controlul aplicării acestuia se vor face de conducerea direcţiei. Cheltuielile pentru activitatea de formare profesională a salariaţilor se suportă de către direcţia generală.

Art. 38. În cazul în care un salariat identifică un curs de formare profesională pe care ar dori sa-l urmeze, organizat de un terţ, conducerea direcţiei generale va analiza cererea, rămânând la aprecierea acesteia dacă şi în ce condiţii va suporta contravaloarea cursului.

            Art. 39.  Salariaţii care au încheiat acte adiţionale la contractul individual de muncă în vederea formării profesionale, vor putea fi obligaţi să suporte cheltuielile ocazionate de aceasta, cu excepţia cazului în care se fac reduceri de personal, dacă părăsesc direcţia generală din motive imputabile lor înainte de împlinirea unui termen de 3 ani de la data absolvirii cursurilor.

            Art. 40. (1). Salariaţii direcţiei generale pot urma cursuri de specializare sau de perfecţionare, ori programe de specializare, în ţară sau în străinătate, la propunerea conducerii direcţiei generale. Cei care urmează o formă de specializare sau de perfecţionare cu o durată mai mare de 3 luni şi primesc pe această perioadă drepturile salariale sunt obligaţi să se angajeze în scris că vor lucra o perioadă de 2 – 5 ani în cadrul direcţiei generale sau Primăriei Sectorului 1, inclusiv în celelalte instituţii subordonate după absolvirea cursurilor.

            (2). Rezutatele obţinute la cursurile de perfecţionare de către salariaţii  direcţiei generale pot fi avute în vedere la evaluarea anuală a activităţii acestora.

 

 

CAPITOLUL V

OBLIGAŢII ŞI RESPONSABILITĂŢI

 

            Art. 41. Salariaţii direcţiei generale sunt obligaţi să-şi desfăşoare activitatea numai în vederea îndeplinirii prompte şi eficiente, liberă de prejudecăţi, corupţie, abuz de putere şi presiuni politice a tuturor obligaţiilor de serviciu, în scopul realizării obiectivelor instituţiei şi rezolvării problemelor locuitorilor din Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti.

            Art. 42. Salariaţii direcţiei generale sunt obligaţi să-şi îndeplinească cu profesionalism, loialitate, corectitudine şi în mod conştiincios atribuţiile ce le revin din funcţia pe care o deţin, precum şi atribuţiile ce le sunt delegate şi să se abţină de la orice fapte care ar putea să aducă prejudicii instituţiei.

            Art. 43. Salariaţii direcţiei generale au obligaţia ca în exercitarea atribuţiilor ce le revin să dea dovadă de rezervă în manifestarea opiniilor politice care nu trebuie să influenţeze în nici un mod imparţialitatea lor în exercitarea atribuţiilor ce le revin.

            Art. 44. (1). Orice salariat al direcţiei generale, indiferent de funcţia pe care o ocupă, răspunde de aducerea la îndeplinire a sarcinilor ce îi sunt încredinţate. El este obligat să se conformeze dispoziţiilor date de superiorii ierarhici cărora le sunt subordonaţi direct, cu excepţia cazurilor în care apreciază că aceste dispoziţii sunt ilegale. În asemenea cazuri refuzul trebuie motivat în scris, iar dacă salariatul care a dat dispoziţia stăruie în executarea acesteia, va trebui să o formuleze în scris. În această situaţie dispoziţia va fi executată de cel care a primit-o.

            (2). Personalul cu funcţii de conducere răspunde pentru dispoziţiile pe care le dă angajaţilor din subordine.           

Art. 45. Salariaţii direcţiei generale au obligaţia să păstreze secretul de stat şi secretul de serviciu, în condiţiile legii, să păstreze confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exercitarea funcţiei.

            Art. 46. Salariaţilor direcţiei generale le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, în considerarea funcţiei lor, daruri sau alte avantaje.

            Art. 47. Salariaţilor care deţin funcţii de execuţie le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenţa lor, ori să intervină pentru soluţionarea acestor cereri.

            Art. 48. Salariaţii direcţiei generale au datoria să furnizeze publicului, în cadrul serviciului, informaţiile cerute, dar numai cele care se referă la profilul sectorului în care îşi desfăşoară activitatea.

            Art. 49. Salariaţii direcţiei generale sunt obligaţi să colaboreze pentru aducerea la îndeplinire a îndatoririlor de serviciu şi să se suplinească în serviciu, în caz de absenţă, în cadrul specialităţii lor, potrivit dispoziţiilor şefului ierarhic.

            Art. 50. (1). Prin întregul lor comportament şi prin ţinută, salariaţii direcţiei generale sunt obligaţi să se arate demni de consideraţia şi încrederea pe care o impune poziţia lor oficială şi să se abţină de la orice acte de natură să compromită prestigiul funcţiei pe care o deţin, precum şi al instituţiei.

            (2). De asemenea, în timpul serviciului salariaţii sunt obligaţi sa aibă o ţinută decentă.

           

 

 

 

 

 

 

 

CAPITOLUL VI

CONDIŢIILE DE MUNCĂ, PROTECŢIA MUNCII ŞI

PROTECŢIA SOCIALĂ

 

            Art. 51. Părţile se obligă să depună toate eforturile pentru aplicarea riguroasă a sistemului instituţionalizat prin legislaţia în vigoare, având drept scop ameliorarea permanentă a condiţiilor de muncă.

Art. 52. Personalului contractual din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie Comunitară Sector 1 se acordă un spor de stabilitate, inclus în salariul de bază, conform prevederilor legale, după cum urmează:

-      peste 1 an:                                    10%;

-      peste 2 ani                                    20%;

-      peste 3 ani                                    30%;

-      peste 4 ani                                    40%;

-      peste 5 ani                                    50%.

            Art. 53. Conducerea direcţiei generale are obligaţia să asigure o structură organizatorică raţională, repartizarea tuturor salariaţilor pe locuri de muncă cu precizarea atribuţiilor şi răspunderilor lor, precum şi exercitarea controlului asupra modului de îndeplinire a obligaţiilor de serviciu de către salariaţi. Se va stabili numărul optim de personal pentru fiecare compartiment în parte şi specialitatea necesară postului, potrivit organigramei.

            Art. 54.  (1). Normarea muncii se aplică tuturor categoriilor de salariaţi, iar normele de muncă se exprimă în sfere de atribuţii, stabilite prin fişa postului, potrivit specificului activităţii fiecăruia. Activitatea de normare a muncii se desfăşoară ca un proces continuu, în permanentă concordanţă cu schimbările ce au loc în organizarea şi nivelul de dotare tehnică  a muncii.

            (2). Fişa postului pentru fiecare salariat se întocmeşte de şeful ierarhic pe baza fişei de evaluare a postului, potrivit reglementărilor legale.

            (3). Normele de muncă (exprimate în sfere de atribuţii şi sarcini) vor fi astfel stabilite, încât să asigure un ritm normal de lucru, la o intensitate a efortului intelectual şi o tensiune nervoasă care să nu conducă la oboseala  excesivă a salariaţilor. Conducerea direcţiei generale va asigura condiţiile necesare realizării de către fiecare salariat a sarcinilor ce îi revin în cadrul programului zilnic de muncă stabilit.

            (4). În toate cazurile în care normele de muncă nu asigură un grad complet de ocupare, conduc la o solicitare excesivă sau, după caz, nu corespund condiţiilor pentru care au fost elaborate, se impune reexaminarea lor. Aceasta poate fi cerută atât de conducerea direcţiei generale, cât şi de reprezentanţii salariaţilor. Reexaminarea normelor de muncă nu va putea conduce la diminuarea salariului de bază.

            (5). Conducerea direcţiei generale are obligaţia să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă, iar salariaţii trebuie să realizeze sarcinile ce decurg din funcţia sau postul deţinut.

Art. 55. (1). Locurile de muncă se clasifică în locuri de muncă normale şi locuri de muncă cu condiţii deosebite, stabilite potrivit reglementărilor legale.

            (2). Locurile de muncă cu condiţii deosebite stabilite la nivelul direcţiei generale sunt cele nocive sau periculoase. Acestea vor fi stabilite prin intermediul Biroului Prevenire şi Protecţia Muncii şi evidenţiate prin însemne de atenţionare.

            Art. 56. Fiecare salariat după ce a luat la cunoştinţă de existenţa locurilor de muncă cu condiţii deosebite, are obligaţia de a-şi lua măsurile de precauţie pentru evitarea eventualelor accidente.

            Art. 57. În funcţie de numărul de personal şi structura stabilită, conducerea direcţiei generale are obligaţia să asigure bunurile şi condiţiile necesare (spaţiu, mobilier, birotică, aparatură, consumabile) pentru buna desfăşurare a activităţii.

            Art. 58. Având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului României nr. 196/2005 prin care se statuează faptul că Poliţia Comunitară este forţă complementară de ordine publică alături de alte structuri ale statului, Hotărârii Guvernului României nr. 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparţinând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului României nr. 26/1994 privind drepturile de hrană în timp de pace ale personalului din sectorul de apărare naţională, aprobată prin Legea nr. 143/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 3 şi art. 14 din Legea nr. 319/2006 privind securiatea şi sănătatea în muncă, salariaţii din cadrul direcţiei, vor beneficia lunar de o normă de hrană în cuantum de 24 lei/zi.

         Art. 59. Conducerea direcţiei generale are obligaţia să asigure salariaţilor protecţie împotriva ameninţărilor, calomniilor, violenţelor cărora ar putea fi victime în exercitarea funcţiei sau în legătură cu aceasta, prin organele de pază şi ordine publică.

            Art. 60. Direcţia generală este obligată, în condiţiile legii, să despăgubească salariatul în situaţia în care acesta, din vina instituţiei, a suferit un prejudiciu material în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu.

Art. 61. Pentru desfăşurarea activităţii în condiţii de muncă deosebite vătămătoare, generate de radiaţii electromagnetice, sau lucrul cu calculatorul, salariaţii din cadrul direcţiei generale beneficiază de un spor acordat lunar, în cuantum de 10% din salariul de bază, precum şi de un concediu suplimentar de 5 zile, raportat la timpul efectiv lucrat, conform Hotărârii Consiliului Local al Sectorului 1 nr. 10/2006.

 

 

 

PROTECŢIA MUNCII

 

 

Art. 62. (1). Părţile contractului colectiv de muncă sunt de acord că nici o măsură de protecţie a muncii nu este eficientă dacă nu este cunoscută, însuşită şi aplicată în mod conştient de salariaţi.

            (2). Conducerea direcţiei generale va lua măsurile prevăzute de Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât să asigure condiţii de muncă la nivelul parametrilor minimali prevăzuţi în normele de protecţia muncii.

            (3). Direcţia generală va asigura pe cheltuiala sa cadrul organizatoric pentru instruirea, testarea şi perfecţionarea profesională a salariaţilor cu privire la normelor de protecţie a muncii.

            (4). Conducerea direcţiei generale are obligaţia, conform normelor de protecţia muncii în vigoare, să asigure prin bugetul propriu sumele necesare pentru asigurarea unor condiţii optime de muncă, dotări şi echipamente de protecţia muncii.

            (5). Pentru protecţia şi securitatea salariaţilor în procesul muncii, conducerea direcţiei generale are obligaţia de a asigura în mod gratuit următoarele:

            a) efectuarea instructajelor de protecţia şi securitatea muncii la angajare, cât şi la schimbarea locului de muncă;

            b) asigurarea condiţiilor de mediu (iluminat, microclimat, zgomot, vibraţii, temperatură, aerisire, umiditate);

            c) verificarea periodică a instalaţiilor electrice, de încălzire şi a aparaturii de birou;

d) echipamentul de protecţia muncii necesar, atât pentru sezonul rece cât şi pentru perioada de vară, pentru portari, paznici, electricieni, şoferi, instalatori, femei de serviciu şi alt personal de deservire, prin procurarea de halate, uniforme, pâslari, şube, pelerine, căciuli, echipamente electroizolante etc. suportate integral de către direcţia generală.

 (6). Direcţia generală va asigura amenajarea şi întreţinerea corespunzătoare a instalaţiilor de încălzire, a grupurilor sanitare, a instalaţiilor sanitare etc.

 

Art. 63. Salariaţii au următoarele obligaţii:

a) să cunoască şi să respecte regulile şi instrucţiunile de protecţia muncii specifice activităţii prestate;

b) să se prezinte la serviciu în deplină capacitate de muncă, astfel încât să nu se expună la pericole de accidente sau să deranjeze activitatea colegilor;

c) să utilizeze mijloacele de protecţia muncii individuale din dotare corespunzătoar scopului pentru care au fost acordate şi să le întreţină într-o perfectă stare de utilizare;

d) să anunţe în cel mai scurt timp Serviciul Administrativ Aprovizionare când observă o defecţiune la instalaţia electrică, de gaze sau orice alte defecţiuni sau cauze care ar duce la accidente sau incendii;

e) să utilizeze (cei care sunt fumători) locurile special amenajate pentru fumat.

Art. 64. (1). Conducerea direcţiei generale va organiza la angajare şi, ulterior, o dată pe an, examinarea medicală a salariaţilor, în scopul de a constata dacă sunt apţi pentru desfăşurarea activităţii în posturile în care sunt angajaţi, precum şi pentru prevenirea îmbolnăvirilor profesionale.

(2). Examinarea medicală este gratuită şi cheltuielile ocazionate de examinare se vor suporta conform legii.

(3). Examinarea medicală a salariaţilor la angajare şi ulterior o dată pe an se face de către unităţile sanitare de specialitate acreditate de direcţia generală şi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.

 

 

MĂSURI DE PROTECŢIE SOCIALĂ

 

 

            Art. 65. În conformitate cu prevederile art. 5 – Anexa nr. 1 din Legea nr. 330/2009, se acordă personalului contractual din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie Comunitară Sector 1 un spor de până la 15% din salariul de bază pentru condiţii periculoase sau vătămătoare.

Art. 66. În temeiul dispoziţiilor pct. 1.1. – Anexa nr. IV/2 şi Anexa nr. 1 din Legea nr. 330/2009, se acordă o indemnizaţie de până la 7% din salariul de bază personalului contractual din cadrul instituţiei.

            Art. 67. În perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate şi a celor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa salariatului în cauză.

            Art. 68. Conducerea direcţiei nu va refuza angajarea sau, după caz, menţinerea în muncă a persoanelor cu handicap, în cazul în care acestea sunt apte pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu aferente posturilor existente.

            Art. 69. Stabilirea măsurilor privind condiţiile de muncă, sănătatea şi securitatea muncii şi buna funcţionare a instituţiei vor fi stabilite de către  reprezentanţii salariaţilor.

            Art. 70. (1). În cazul decesului salariatului, membrii familiei, care au, potrivit legii, dreptul la pensie de urmaş, primesc pe o perioadă de 3 luni echivalentul salariului de bază din ultima lună de activitate a salariatului decedat.

(2). În cazul în care decizia pentru pensia de urmaş nu a fost emisă din vina autorităţii sau a instituţiei publice în termen de 3 luni de la data decesului, aceasta va achita în continuare drepturile prevăzute la alin (1) până la emiterea deciziei pentru pensia de urmaş.

(3). În cazul decesului salariatului, urmare unui accident de muncă, ajutorul financiar prevăzut la art. (1) va fi în cuantumul a şase salarii de bază ale salariatului.

 

 

MUNCA ŞI PROTECŢIA FEMEILOR

 

            Art. 71. (1). Femeile au dreptul, conform convenţiilor internaţionale şi reglementărilor naţionale, la tratament egal cu bărbaţii în situaţii egale sau comparabile.

              (2). Este interzisă conceperea unor clauze discriminatorii în contractele de muncă; dacă există astfel de clauze ele sunt nule.

            Art. 72. (1). La angajare femeile au dreptul la tratament nediscriminatoriu.

              (2) Încadrarea pe post şi salariul se vor stabili în funcţie de pregătire şi competenţă. Criteriul sexului nu poate fi o piedică la promovare.

            Art. 73. (1). Femeile gravide, începând cu luna a 5-a de sarcină, nu vor fi trimise în deplasare în alte localităţi.

               (2). Femeile care au în îngrijire copii de vârstă preşcolară nu pot fi trimise în deplasare în alte localităţi pentru o durată mai mare de 1 zi decât cu acordul lor.

             Art. 74. (1). În anumite situaţii, prevăzute de legislaţia în vigoare, femeile au dreptul cu fracţiune de normă de 6 sau 4 ore pe zi (dacă nu beneficiază de creşă sau cămin).

               (2). Pentru cazurile în care femeile au în îngrijire copii în vârstă preşcolară, lucrul cu norma de 6 ore sau de 4 ore pe zi se va considera ca activitate cu normă întreagă la calcularea vechimii în muncă, în condiţiile legii.

            Art. 75. Pentru femeile gravide, munca în timpul nopţii este interzisă în direcţia generală.

            Art. 76. Femeile au dreptul la concediu prenatal sau postnatal plătit, concedii pentru îngrijirea copiilor bolnavi, în condiţiile legii şi ale contractului colectiv de muncă.

            Art. 77. Încadrarea femeilor după încetarea perioadei de întrerupere a activităţii pentru creşterea copilului se va face pe acelaşi post.

            Art. 78. (1). Este interzisă desfacerea contractului individual de muncă salariaţilor direcţiei generale în perioada cât se află în plata de asigurări sociale sau incapacitate temporară de muncă.

               (2). Femeile cu copii în întreţinere, precum şi cele cu probleme sociale deosebite, la competenţă egală, vor fi protejate în cazul în care se propune reducerea de personal.

 

 

CAPITOLUL VII

ÎNCHEIEREA, EXECUTAREA , MODIFICAREA, SUSPENDAREA ŞI ÎNCETAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ

 

 

 

Art. 79. (1). În vederea stabilirii concrete a drepturilor şi obligaţiilor salariaţilor, angajarea se face prin încadrarea în funcţie, de către director general, în baza unei decizii, aceasta  făcându-se conform condiţiilor stabilite de lege şi cu respectarea prevederilor Contractului colectiv de muncă.

(2). Nu vor putea fi incluse în documentele de încadrare în funcţie şi contractele individuale, prevederi mai puţin avantajoase pentru salariaţi decât cele cuprinse în Contractul colectiv de muncă la nivel naţional.

(3). Decizia de angajare şi contractul individual de muncă cuprind în mod obligatoriu cel puţin următoarele puncte:

-          datele de identificare ale părţilor;

-          durata contractului individual;

-          drepturile salariatului;

-          semnăturile de acceptare ale celor două părţi (în cazul deciziei de angajare – semnătura salariatului în momentul aducerii la cunoştinţă).

(4) Decizia de angajare şi contractul individual de muncă se încheie în scris, câte un exemplar pentru fiecare parte, prin grija celui care angajează, pe o perioadă nederminată sau determinată, în cazurile şi modalităţile prevăzute de lege.

Art. 80.  Angajarea şi încadrarea personalului:

(1). Angajarea personalului se face cu respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţeanului, numai pe criteriul aptitudinii şi competenţei profesionale, fără discriminări pe criterii de naţionalitate, sex, convingeri  politice, religioase, etc., pe bază de concurs (examen şi interviu), potrivit legii compentenţei şi a cerinţelor specifice postului care urmează a fi ocupat.

(2). Persoanele angajate, debutanţi în profesie, vor trece printr-o perioadă de probă care va fi, după caz, de până la 6 luni.

            (3). După perioada de probă, la propunerea şefului ierarhic, vor fi trecute în gradul imediat următor. În cazul în care nu corespund, salariaţii respectivi li se vor desface contractele individuale de muncă, conform legislaţiei în vigoare.

Art. 81. Promovarea salariaţilor:

(1). Promovarea în funcţie a salariaţilor se face de către o comisie stabilită prin decizia conducătorului instituţiei.

(2). Promovările în funcţie se vor face în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.

(3). Pentru fiecare persoană angajată, se constituie un dosar profesional, care va cuprinde toate actele care privesc situaţia sa profesională şi disciplinară, înregistrate şi enumerate cronologic.

(4). În dosarul profesional, ca şi în orice document de serviciu care priveşte situaţia sa, este interzis să se facă referire la opiniile sau activităţile politice, sindicale sau religioase ale celui în cauză.

(5). Fiecare angajat are dreptul să-şi cunoască dosarul său profesional, instituţia având obligaţia de a-i asigura exercitarea nestingherită a acestui drept.

Art. 82. Încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă se face în conformitate cu prevederile Codului Muncii, cu modificările şi completările ulterioare.

 

 

 

CAPITOLUL VIII

EVALUAREA PERFORMANŢELOR PROFESIONALE

INDIVIDUALE ŞI PROMOVAREA SALARIAŢILOR

 

 

Art. 83. (1). Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale salariaţilor direcţiei generale se va face în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

 (2). Salariaţii nemulţumiţi de evaluarea performanţelor profesionale pot face contestaţie în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă. Contestaţia va fi soluţionată conform prevederilor legale.

            Art. 84. Promovarea salariaţilor direcţiei generale se face potrivit dispoziţiilor legale.

 

 

CAPITOLUL IX

RĂSPUNDEREA JURIDICĂ A SALARIAŢILOR DIRECŢIEI GENERALE

 

 

            Art. 85. Încălcarea de către salariaţii direcţiei generale, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, civilă sau penală, după caz.

            Art. 86. (1). Încălcarea cu vinovăţie a obligaţiilor de serviciu constituie abatere disciplinară şi atrage sancţionarea disciplinară a salariaţilor. Abaterile şi sancţiunile disciplinare sunt cele prevăzute de legislaţia în vigoare.

            (2). La individualizarea sancţiunii disciplinare se va tine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în serviciu, precum şi de existenţa în antecedentele acestuia a altor sancţiuni disciplinare.

            (3). Sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a) din Codul muncii nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii. Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute mai sus fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile. În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este. Aplicarea sancţiunii disciplinare se face conform art. 268 din Codul muncii.

             (4). Salariatul nemulţumit se poate adresa instanţei, pentru a contesta sancţiunile disciplinare pe care le socoteşte aplicate fără temei sau cu încălcarea legii, cerând restabilirea drepturilor încălcate.

            Art. 87. (1). Răspunderea contravenţională a salariaţilor se angajează în cazul în care aceştia au săvărşit o contravenţie în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu.

             (2). Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii salariatul se poate adresa cu plângere la instanţa competentă.

            Art. 88. Răspunderea civilă a salariaţilor se angajează:

a) pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului direcţiei;

b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce li s-au acordat necuvenit;

     c) pentru daunele plătite de direcţie, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Art. 89. Salariaţii răspund şi pentru infracţiunile săvârşite în timpul serviciului sau în legătură cu serviciul, potrivit legii penale.

            Art. 90. Salariaţii recunosc dreptul directorului general de a stabili, în condiţiile legii, răspunderea disciplinară sau patrimonială a salariaţilor care se fac vinovaţi de încălcarea normelor de disciplină a muncii sau care aduc prejudicii instituţiei.

 

 

CAPITOLUL X

DISPOZIŢII FINALE

 

 

            Art. 91. (1). Directorul general şi reprezentanţii salariaţilor, ca parteneri sociali permanenţi, convin să respecte pentru fiecare dintre ei şi pentru salariaţi în general libertatea de opinie.

            (2). Directorul general va adopta o poziţie neutră şi imparţială faţă de reprezentanţii salariaţilor.

            Art. 92. (1). Conducerea direcţiei generale recunoaşte dreptul reprezentanţilor salariaţilor de a verifica la locul de muncă modul în care sunt respectate drepturile salariaţilor prevăzute în contractul colectiv de muncă.

            (2). Persoanele împuternicite de directorul general, precum şi reprezentanţii salariaţilor vor verifica, la sesizarea uneia dintre părţi, modul în care sunt respectate drepturile salariaţilor prevăzute în contractul colectiv de muncă.

            Art. 93. Conducerea direcţiei generale şi reprezentanţii salariaţilor se vor informa reciproc, atunci când au cunoştinţă despre aceasta, în legătură cu modificările ce urmează să se producă în modul de organizare a instituţiei, cu consecinţe previzibile asupra salariaţilor şi cu măsurile ce se au în vedere pentru limitarea efectelor disponibilizărilor de personal determinate de aceste modificări.

            Art. 94. Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi.

            Art. 95. (1). Drepturile prevăzute în contractele individuale de muncă nu pot fi sub nivelul celor stabilite prin contractul colectiv de muncă.

            (2). Prevederile contractelor individuale de muncă existente la data intrării în vigoare a prezentului contract colectiv de muncă vor fi puse de acord cu prevederile acestuia.

            Art. 96. În cazul în care la data expirării prezentului Contract colectiv de muncă, bugetul local al Consiliului Local al Sectorului 1 nu este aprobat, prevederile Acordului se prelungesc până la intrarea în vigoare a noului buget local.

 

 

 

DIRECTOR GENERAL,                                                              REPREZENTANŢII

                                                                                               SALARIAŢIILOR

ANDREI MIHAIL                         

                                                                                                          IORDAN GABRIEL OVIDIU