Hotărârea nr. 184/2010

Hotărârea Consiliului Local nr. 184 / 2010

MUNICIPIUL BUCUREŞTI                                             

CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 1

 

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Proiectului  „Pe uliţele oraşului”,  cu finanțare nerambursabilă,

precum şi a cheltuielilor legate de implementare

 

 

Ținând seama de Expunerea de motive a Primarului Sectorului 1, precum si Raportul de specialitate întocmit de Compartimentul  Imagine, Cultură, Presă și Informatică din cadrul aparatului de specialitate al Primarului  Sectorului 1;

Având în vedere Raportul Comisiei de studii, prognoze economico-sociale, buget, impozite şi taxe locale şi al Comisiei pentru administraţie publică locală, juridică, apărarea ordinii publice, respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor  şi patrimoniu  ale Consiliului Local al Sectorului 1;

Văzând dispoziţiile Legii nr.339/2007 privind promovarea aplicării strategiilor de management de proiect la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale judeţene şi locale, cu modificările și completările ulterioare;

În conformitate cu prevederile art. 53 din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare;

În conformitate cu prevederile  Legii nr.24/2000 privind  Normele de tehnică legislativă la elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

În conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului României nr.64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobată cu modificări prin Legea nr.260/2009;

Având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului României nr.759/11.07.2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare;

Văzând prevederile Hotărârii Guvernului României nr.457/21.04.2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale;

Luând în considerare Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5 „Dezvoltarea și promovarea turismului”, Domeniul major de intervenţie 5.3 „Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică, Operațiunea – Dezvoltarea și consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovării produselor specifice și a activităților de marketing specifice.

Ținând seama de oportunitatea accesării de fonduri europene prin intermediul Programului Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5 „Dezvoltarea și promovarea turismului”, Domeniul major de intervenţie 5.3 „Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică, Operațiunea – Dezvoltarea și consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovării produselor specifice și a activităților de marketing specifice.

În temeiul art.45, alin.(2), lit.”d”, art.81, alin.(2), lit.”j” şi art.115, alin.(1), lit.”b” din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 1

 

HOTĂRĂŞTE:

 

            Art.1.  Se aprobă Proiectul „Pe uliţele oraşului”, cu finanțare nerambursabilă, precum şi cheltuielile legate de implementare.

            Art.2. (1) Se aprobă studiul de marketing, conform Anexei nr.1, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, precum și susţinerea cofinanţării din bugetul local al Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti pentru pregătirea şi implementarea corespunzătoare a Proiectului „Pe uliţele oraşului”.

(2) Cofinanţarea Proiectului constă în :

-          Contribuţia proprie aferentă costurilor eligibile ale Proiectului în valoare de  15.308 lei;

-          Costuri neeligibile ale Proiectului în valoare de 34.234,67 lei,  la care se adaugă plata taxei pe valoare adăugată (TVA) în valoare de 191.912,37 lei.

            (3) Valoarea totală a Proiectului este de 991.547,24 lei, din care finanțare nerambursabilă de 750.092,50  lei.

 

Art.3. Se împuterniceşte doamna Ioana Costescu – Serviciul Cabinet Primar să semneze cererea de finanţare şi anexele aferente acesteia, contractul de finanţare, precum şi orice alte acte care sunt necesare în vederea derulării şi implementării ProiectuluiPe uliţele oraşului” .

 

Art.4. Primarul Sectorului 1, iar în lipsa acestuia înlocuitorul său de drept, Direcţia Management Economic, Direcţia Investiții, Compartimentul Imagine, Cultură, Presă și Informatică şi Serviciul Secretariat General, Audienţe vor aduce la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri.

 

 

 

            PREŞEDINTE DE ŞEDINŢĂ,                             CONTRASEMNEAZĂ,

                           Ion Brad

                                                                                                          SECRETAR

                                                                                             Bogdan Nicolae Grigorescu

 

 

 

 

 

 

 

 

            Nr.:    184

            Data: 26.08.2010

 

 

 

 

Plan de marketing

Pe ulitele orasului

  1. Rezumat

Rolul, importanţa şi efectele multiple ale turismului intern sînt reflectate pe o multitudine de planuri: de la valorificarea superioară a elementelor atractive şi funcţionale ale ofertei turistice la îmbunătăţirea confortului populaţiei ţării de referinţă; de la stimularea creşterii economice la ameliorarea structurii sociale, crearea de noi locuri de muncă şi reducerea sărăciei.

În condiţiile reducerii timpului liber şi a veniturilor relativ modeste, cererea populaţiei locale pentru turism la distanţe mari şi în condiţii de confort înalt este joasă. În acest context, turismul intern devine o ofertă atractivă pentru o mare parte din populaţia locală, consumatori efectivi şi potenţiali.

Cercetările de ultimă oră denotă faptul că turismul intern are un impact considerabil asupra economiilor, societăţilor şi culturilor de referinţă. Avantajul esenţial al turismului intern îl reprezintă atragerea excedentului de forţă de muncă din alte sectoare şi, implicit, atenuarea şomajului. Pe lîngă impactul economic, turismul intern are şi o profundă semnificaţie socio-culturală, efectele sale fiind resimţite pe diferite planuri: consumul, utilizarea timpului liber, instruirea şi educaţia populaţiei, ridicarea calităţii mediului înconjurător, conservarea tradiţiilor şi culturilor locale, şi, implicit intensificarea toleranţei şi înţelegerii turistice. Importanţa economică şi socială a turismului intern, contribuţia acestuia la cresterea calităţii vieţii denotă actualitatea  cercetării şi necesitatea promovării acestui sector.

Necesitatea valorificării acestor oportunităţi în condiţii de eficienţă presupune elaborarea unor demersuri strategice de marketing adecvate potenţialului, maturităţii pieţei şi structurii ei.

Acest plan de marketing isi propune o  apropiere cu grupul tinta turisti de toate varstele, pentru promovarea culturii religioase si a obiectelor de cult, cat si  a istoriei legata de fiecare lacas de cult ce prezinta un potential turistic la nivelul turistilor romani si straini.

Planul de marketing va consta în dezvoltarea unei strategii din care să rezulte un produs turistic bazat pe punerea în valoare a patrimoniului cultural local, prin includerea unor obiective într-un circuit turistic ce va fi promovat către turiştii interni şi internaţionali care vizitează sau tranzitează oraşul în scop de agreement sau de afaceri. Promovarea obiectivelor culturale şi integrarea acestora într-un circuit turistic va avea ca efect reducerea ritmului de degradare a patrimoniului cultural local.

Strategia de marketing va avea în vedere o serie de activităţi specifice pentru a promova turismul cultural către categorii speciale de vizitatori şi locuitori ai oraşului: angajaţii din companiile multinaţionale, expaţi, participanţi la diverse evenimente de anvergura (conferinţe, summituri, concerte). Această strategie va avea de asemenea ca rezultat scoaterea unor obiective culturale din anonimat.

Strategia va include şi o serie de evenimente prin care vor fi puse în valoare tradiţiile locale, ceea ce va genera venituri în mediul rural adiacent zonei de desfăşurare a proiectului.

Strategia de marketing va trebui să aibă în vedere, pe lângă generarea de locuri de muncă în domeniul turismului, o serie de activităţi de comunicare care:

·         să ducă la dezvoltarea locală durabilă

·         să atragă tinerii către specializări în domeniul turismului cultural (de exemplu formarea de ghizi specializaţi)

·         să crească gradul de conştientizare a autorităţilor, mass mediei, comunităţii locale asupra necesităţii promovării patrimoniului cultural local

Pentru a avea rezultate imediate, planul de acţiune va trebui să se deruleze într-un interval de timp relativ scurt (6 – 12 luni), începând într-o primă etapă cu derularea unui proiect pilot, concentrat pe promovarea unui număr limitat de obiective culturale (6 – 7 obiective, selecţionate astfel încât accesul turiştilor să fie relativ facil).

În paralel vor trebui derulate o serie de studii (de exemplu: profilul turistului, studiu de impact al proiectului etc.), cu rolul de a acoperi lipsa de informaţii şi date statistice de actualitate. În funcţie de concluziile şi recomandările studiilor, strategia de marketing va fi ajustată pentru a obţine cele mai bune rezultate în etapele ce se vor derula ulterior.

Bugetul proiectului a fost proiectat astfel încât să acopere cheltuielile necesare promovării şi creşterii vizibilităţii obiectivelor turistice selectate, ţinând cont de obiectivele propuse şi de modul de comunicare specific fiecărei categorii de beneficiari ai proiectului. Astfel, bugetul va acoperi costurile pentru:

  • Crearea identităţii vizuale a proiectului
  • Crearea unui website dedicat proiectului şi promovarea acestuia prin mijloace specifice marketingului online
  • Crearea de materiale de prezentare a proiectului şi a fiecărui obiectiv cultural în parte (broşuri, pliante, hărţi turistice, afişe, bannere, CD-uri, obiecte promoţionale etc), ţinând cont atât de identitatea vizuală a proiectului, cât şi de identitatea vizuală a Programului Operaţional Regional
  • Promovarea outdoor şi indoor, prin inserţii publicitare şi spoturi radio şi tv, evenimente şi alte activităţi de promovare şi publicitate
  • Articole şi interviuri în presa scrisă, radio, tv
  • Managementul proiectului
  • Auditul în vederea acoperirii tuturor cerinţelor impuse prin contractul de finanţare

Echipa de implementare a proiectului va prezenta echipei de management rapoarte după încheierea fiecărei acţiuni din cadrul proiectului, de exemplu:

  • Raport de presă după conferinţele de presă
  • Raport de monitorizare a numărului de vizionări ale website-lui
  • Monitorizarea distribuţiei materialelor promoţionale etc

Echipa de management al proiectului va avea întâlniri periodice, ordinare, în care va analiza rezultatele şi le va compara cu indicatorii propuşi în cadrul proiectului şi în funcţie de concluzii, dacă este cazul, va face recomandări de acţiuni specifice fiecărei activităţi a proiectului. De asemenea, echipa de proiect va avea în vedere şi întâlniri extraordinare, dacă se constată necesitatea acestora.

Experienţa echipei de implementare şi de monitorizare a proiectului, planul de acţiune structurat şi abordarea managementului de proiect prin obiective sunt o garanţie pentru depăşirea riscurilor şi atingerea rezultatelor anticipate prin planul de marketing.

 

  1. Justificarea produsului specific/ evenimentului care face obiectul promovării

 

Prin acest plan de marketing se propune o apropiere cu turiști de toate vârstele pentru promovarea culturii religioase și a obiectelor de cult, în mod specific a Bisericii Mavrogheni, Catedralei romano-catolice „Sfântul Iosif”, Bisericii Luterane, Bisericii Amzei, Bisericii Kretzulescu, Bisericii Boteanu, Bisericii „Sfântul Nicolae – Dintr-o zi”, cât și a  istoriei legată de fiecare lăcaș de cult menționat anterior, ce prezintă un potențial turistic la nivelul turiștilor români și străini.

 

Biserica Mavrogheni

O parte din terenul din nordul orașului pe care s-a trasat șoseaua Kiseleff a aparținut la un momend dat Domnitorului Mavrogheni. Acesta a fost o figură interesantă, mai degrabă excentrică în viața capitalei, dar a contribuit la modernizarea rețelei de alimentare cu apă a unei părți a capitalei. La Șosea  Vodă Mavrogheni a ridicat o biserică numită „Izvorul Tămăduirii”, „Mavrogheni” sau „de la Cişmea“. Biserica a fost construită la 1787 de Nicolae Mavrogheni şi soţia sa Mărioara (după numele de fată Scanavi, fata unui bancher cu stare de la Constantinopol). Biserica făcea parte dintr-un vast complex de aşezăminte întins pe nu mai puţin de 16 hectare. În apropierea bisericii ridicase vodă un spital încăpător, devenit ulterior Filantropia (azi reconstruit şi extins), apoi o fântână publică unde era colectată apa de izvor adusă aici pe olane din izvoarele de la Creţuleşti, o tipografie în curtea bisericii şi un frumos chioşc pentru ceasurile tihnite ale după-amiezei. Chioşcul acesta era totodată un loc de agrement şi plimbare unde chiar şi bucureştenii de rând puteau să-şi facă „priveala lor“. Tot alături, pe spaţiul ocupat astăzi de Muzeul Naţional de Geologie şi de Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“, acelaşi Domn înfiinţase, pentru înzestrarea bisericii, un obor de vite, al doilea târg ţinut săptămânal, după cel al Moşilor. Deşi domnia sa a fost una efemeră, ca a mai tuturor fanarioţilor, Vodă Mavrogheni a lăsat o amintire de neşters bucureştenilor.

Biserica Mavrogheni, închinată de către domn mănăstirii Ecatontapileani („cea cu o sută de portaluri”) din insula sa natală, Paros, a servit iniţial ca biserică de mănăstire. Pisania originală nu s-a păstrat, aşa încât nu se cunosc cu exactitate ziua şi anul sfinţirii. Că biserica exista la finele anului 1787 se ştie din hrisovul al doilea din acel an al ctitorului în care acesta afirmă: „Am zidit biserică din piatră întru cinstea şi prăznuirea Sfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria”. Datarea este întărită şi de inscripţia în greacă a pietrei de mormânt a ieromonahului Dionisie, zidită pe peretele exterior nordic al bisericii, sub cea de-a doua fereastră a pronaosului, în care se face menţiunea că acesta este primul stareţ al mănăstirii „zidită de domnul Mavroghene în 1787”.

Biserica era o construcţie de zid, din cărămidă tencuită, de plan triconc cu turle pe naos şi pronaos. Avariată grav de pe urma cutremurului din 1839, lăcaşul a fost reconstruit, pe aceleaşi temelii, în 1847, prilej cu care a fost înlăturată turla de pe pronaos; s-a adăugat, în schimb, un pridvor mare, înlocuit în 1947 prin pridvorul actual, de proporţii modeste. Biserica a fost refăcută parţial în 1890, transformări radicale aducându-i-se în 1902, ocazie cu care o nouă pisanie afost aşezată în dreapta uşii de intrare. Cutremurul din 1940 n-a adus stricăciuni bisericii, dar a avariat grav clopotniţa, construită în 1890; aceasta a fost demolată. Clopotniţa sobră, cu decor minimalist, pe care o vedem astăzi, a fost construită în anul 1993, după planurile arhitecţilor Horea Gavriş şi Marius Marcu Lepădat, crucea de pe coronament fiind o creaţie a lui Horia Bernea. În curtea bisericii se află mormântul lui Ion Heliade Rădulescu, marcat de un monument ridicat în anul 1913. În curte, pe latura sudică a bisericii, se află și mormântul principesei Zoe Bagration, născută Văcărescu (1792-1878). Alături de mormântul ei se găseşte cel colectiv al unor membri ai familiei Filipescu care, fiind stăpâna terenului, a dat numele ei „parcului” de vile din vecinătate, cartier construit în preajma primului război mondial. Pe latura de nord a bisericii sunt mormintele lui Constantin Mihail Şuţu (1820-1869) şi al soţiei sale, Ecaterina (1828-1873). Tot în curtea bisericii se găseşte şi mormântul lui Horia Bernea, creatorul Muzeului Ţăranului Român. Merită amintită, între altele, prezenţa în acest loc a sculptorului Constantin Brâncuşi care a locuit, în timpul studiilor făcute la Bucureşti (1898-1903), în vechea casă parohială şi a cântat în corul bisericii.

 

În Bucuresti, in apropiere de Piaţa Victoriei, în aglomeratul şi zgomotosul centru al Bucureştiului, pe micuţa stradă a Monetăriei, descoperim o oază de verdeaţă, de linişte şi de plăcută atmosferă duhovnicească: Biserica Mavrogheni. Curtea spaţioasă şi frumos amenajată, vegetaţia bogată şi biserica micuţă cu, un aer vechi, dar foarte plăcut, te fac, parcă, să crezi că ai ieşit din realitate şi că păşeşti într-un tărâm spiritual, divin.

 

Biserica Mavrogheni a fost zidită de domnitorul fanariot Nicolae Petre Mavrogheni, într-un loc pitoresc, situat, în acea vreme, în afara oraşului, „la capătul podului Mogoşoaia“. Ea făcea parte dintr-un întreg complex, realizat pe o suprafaţă de 16 hectare, care cuprindea trei aşezăminte, un „foişor domnesc“ (o casă de agrement a domnitorului),  biserica cu hramul Izvorul Tamaduirii şi „vistieria apelor“ - rezervorul principal, unde se colecta apa de izvor care alimenta întreaga reţea de cişmele înfiinţată de domnitor, ca primă măsură după instalarea sa pe tronul Ţării Româneşti.

 

 

Pisania originală nu s-a păstrat, aşa încât nu cunoaştem data exactă a sfinţirii acestui lăcaş. biserica exista, însă, la sfârşitul anului 1787, iar această informaţie provine dintr-un hrisov al domnitorului, în care se spune: „Am zidit şi biserică de piatră întru cinstea şi prăznuirea Stăpânei noastre, Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria“.
Biserica era o construcţie de zid din cărămidă tencuită, în plan triconc, cu turle pe naos şi pronaos. Ea a servit mai întâi ca biserică de mănăstire, iar primul egumen a fost ieromonahul Dionisie, care a cârmuit lăcaşul până în 1805.

 

Nicolae Mavrogheni a înființat aici o tipografie unde s-au tipărit lucrări emblematice. Punctul culminant a fost atins odată cu activitatea lui Ion Heliade Radulescu, care va tipări aici „Curierul românesc“ - prima gazetă în limba română, cu caractere chirilice. Tot aici a văzut lumina tiparului „Regulamentul Organic“ - prima constituție a României moderne. În 1872, Heliade moare și este îngropat în curtea bisericii, iar deasupra mormântului său s-a ridicat, în semn de recunoștință și prețuire, un frumos monument, care poate fi admirat.

 

În casele bisericii au locuit: Constantin Brâncuși în timpul studiilor făcute la București, el a cântat în corul bisericii, geograful Simion Mehedinți și istoricii Constantin și Dinu Giurescu (perioada de persecuție comunistă).

 

Catedrala romano–catolică „Sfântul Iosif”

Catedrala „Sfântul Iosif” este catedrala Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, și totodată catedrală mitropolitană a Bisericii Romano-Catolice din România (cu excepția Arhiepiscopiei de Alba Iulia, subordonată direct Sfântului Scaun).

Catedrala „Sfântul Iosif” este catedrala Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, și totodată catedrală mitropolitană a Bisericii Romano-Catolice din România (cu excepția Arhiepiscopiei de Alba Iulia, subordonată direct Sfântului Scaun). Catedrala fost construită între anii 1873-1884 după planurile arhitectului Friedrich Schmidt din Viena. Stilul construcției aparține istorismului și împrumută mai ales caracteristici ale stilului romanic, cu unele elemente gotice. Clădirea are 40 m lungime și 22 m lățime. Este cea mai cunoscută biserică romano-catolică din București, fiind în același timp un monument de arhitectură. Ea este cunoscută și ca lăcaș de cultură - pe parcursul anilor, în această Catedrală au avut loc concerte renumite de muzică pentru orgă, cu orchestre, coruri și artiști celebri. Hramul Catedralei a fost ales în cinstea Sfântului Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria, sărbătoarea hramului se celebrează la 19 martie. Ctitorul ei este Episcopul Ignatius Paoli, din Congregația Călugărilor Pasioniști, primul Arhiepiscop al Arhidiecezei de București. Banii pentru construirea Catedralei au provenit de la credincioșii din București, de la diverse personalități înstărite, dar și de la binefăcători din străinătate, cunoscuți sau prieteni ai Episcopului Paoli. Lucrările au fost conduse de către călugărul pasionist olandez Alfons Zegers, arhitect prin formație. El fusese chemat la București de la mănăstirea pasioniștilor din Dublin (Irlanda), de către Episcopul Paoli. Începând cu anul 1880, lucrările în regie proprie au fost conduse de priceputul arhitect Carol Berisch. Piatra folosită la construcție a fost adusă din carierele de la Rusciuc (Bulgaria), iar cărămizile au fost achiziționate din București și localitățile învecinate. Lucrările de construcție au început în zona absidei altarului, cu ample amenajări pentru consolidarea terenului și ridicarea nivelului acestuia. Lipsa de fonduri și izbucnirea Războiului de Independență din 1877 au făcut ca lucrările să înainteze foarte greu, în etape, până în anul 1883. În toamna târzie a acestui an construcția a fost încheiată. În ziua de vineri, 15 februarie 1885, a fost celebrată Sfânta Liturghie Pontificală de către Arhiepiscopul Ignatiu Paoli pentru consacrarea și inaugurarea Catedralei „Sfântul Iosif”. Arhiepiscopul era înconjurat de toți preoții săi, de seminariștii care studiau la seminarul din Cioplea și de reprezentanții autorităților civile: delegatul Consiliului de Miniștri, ministrul Afacerilor Externe, președintele Senatului, Prefectul poliției, primarul Capitalei, întregul Corp diplomatic din București. La ridicarea palatului de reședință al Arhiepiscopului, în 1925, s-a construit un turn în care au fost montate cele șase clopote ale Catedrale.

Altarul principal al Catedralei a fost executat la Roma, din marmură albă de Carrara, după planurile arhitectului Friedrich Schmidt, și apoi montat la București de specialistul Niccolo Orassi. Tâmplăria tavanului aparent a fost executată la Brașov. Firma Mayer din München a executat vitraliile originale, distruse la bombardamentele din 4 aprilie 1944, cele opt tablouri mari dintre ferestrele absidei cu scene din viața Sfântului Iosif și a Sfintei Familii, cele șapte medalioane de pe pereții navei centrale, mozaicul „Maica Domnului” și cei doi îngeri de deasupra portalului exterior al Catedralei, ca și sculpturile din lemn ale amvonului și ale băncii pentru Sfânta Împărtășanie.

Pictura decorativă a navei centrale a Catedralei a fost executată de către Georg Roder din München, iar pictorul Fr. Elsner a executat pictura decorativă din capela baptisteriului și din navele laterale ale Catedralei. Îmbrăcarea în stucatură a colonadelor, stâlpilor și a pereților este opera atelierului italian al fraților Aterio.

Vitraliile actuale sunt concepute și executate de cuplul Natalia și Ion Brodeală în 1980. Rozeta mare de deasupra orgii, vitraliul corului și cel al baptisteriului sunt executate în anul 1985 de artistul Dorin Dănilă. Policandrele deasupra altarului principal și sfeșnicul pentru lumânarea pascală au fost cumpărate de la Paris. Orga Catedralei este una dintre cele mai bune orgi de concert din România. Ea este acționată de un sistem electropneumatic, are 3 claviaturi, 3.375 de fluiere, 54 registre principale și 36 registre auxiliare, cu posibilitățile ample de combinații necesare practicii concertante. Orga a fost construită și montată de firma L. Wegenstein din Timișoara în anul 1930, înlocuind orga montată în 1892 de firma Merklin din Paris. În prezent, este restaurată de către constructorul de orgi elvețian Ferdinand Stemmer de la atelierul de orgi din Hărman (jud. Brașov).

Catedrala „Sfântul Iosif” a suferit avarii însemnate în urma cutremurelor de pământ din anii 1929, 1940, 1977, 1986 și 1990, precum și din cauza bombardamentelor americane din 4 aprilie 1944 și a celor germane din 24-25 august 1944. Mai ales cutremurul din 4 martie 1977 a distrus multe din dotările interioare și exterioare ale Catedralei. După fiecare cutremur, Catedrala a fost reparată și consolidată, dar numai pe porțiuni. De abia în anul 1991 au fost inițiate lucrări ample de consolidare după un plan conceput de ing. prof. Alexandru Cișmigiu. Aceste lucrări au fost executate după un plan gândit unitar pentru întregul edificiu al Catedralei. În anul 1986 au fost terminate lucrările de pictură din Catedrală, începute de pictorul Toma Lasconi și finalizate de echipa condusă de Petru Ciobănică. Catedrala este consolidată, dar mai necesită reparații, atât în interior cât și în exterior. În urma cutremurului din 1990 au apărut pe alocuri fisuri în pereți, bolți și mai ales în deambulatoriul din spatele altarului. Deoarece ploua în interior, sunt în curs lucrări de înlocuire a acoperișului.

Parohia teritorială a Catedralei „Sfântul Iosif”, cu perimetrul separat de cel al parohiei Bărătia, a fost înființată în anul 1900. Din registrele matricole ale parohiei rezultă că primul botez s-a celebrat în 4 februarie 1884, iar prima căsătorie în 3 mai 1884, pe când încă nu erau complet terminate lucrările de construcție și de amenajare a clădirii Catedralei.

Inițial, parohia Catedralei avea deci în grijă un teritoriu foarte mare, aproximativ jumătate din suprafața Bucureștiului. În anii 1990-1991 au fost înființate, pentru o mai bună și eficientă grijă pastorală pentru credincioși, șase noi parohii: „Preasfântul Mărturisitor”, „Preasfânta Inimă a lui Isus”, „Sfinții Petru și Paul” Băneasa, „Adormirea Maicii Domnului”, „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, „Sfinții îngeri Păzitori”. Acum Catedrala are ca parohie un teritoriu mic din zona centrală a orașului. Parohia Catedralei nu are casă parohială proprie, preoții ei locuiesc în palatul arhiepiscopal.

Comunitatea este formată din 480 familii, cuprinzând cca. 1.700 persoane. Liturghia este celebrată de obicei în limba română, în capela Catedralei ea se ține duminica și în limba spaniolă. Comunitatea spaniolă este formată în principal din membrii corpului diplomatic din București care vorbesc această limbă. Ei sunt păstoriți de pr. Cristinel Tampu. Catedrala nu are nici filiale, nici un cimitir propriu.

La data de 8 mai 1999, în cadrul vizitei sale în România, Papa Ioan Paul al II-lea a concelebrat în Catedrala „Sfântul Iosif” Sfânta Liturghie după ritul oriental împreună cu întreaga ierarhie a Bisericii Greco-Catolice din România. La sosire, papa a intrat mai întâi în capela de botez, unde l-a salutat pe cardinalul Alexandru Todea, în aceeași capelă în care episcopul Iosif Schubert l-a consacrat în noaptea de 19 noiembrie 1950 pe preotul de atunci, Alexandru Todea, în clandestinitate ca episcop.

Catedrala fost construită între anii 1873-1884 după planurile arhitectului Friedrich Schmidt din Viena. Stilul construcției aparține istorismului și împrumută mai ales caracteristici ale stilului romanic, cu unele elemente gotice. Clădirea are 40 m lungime și 22 m lățime. Este cea mai cunoscută biserică romano-catolică din București, fiind în același timp un monument de arhitectură. Ea este cunoscută și ca lăcaș de cultură - pe parcursul anilor, în această Catedrală au avut loc concerte renumite de muzică pentru orgă, cu orchestre, coruri și artiști celebri.

Hramul Catedralei a fost ales în cinstea Sfântului Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria, sărbătoarea hramului se celebrează la 19 martie.

 

Biserica Luterană

 

La intersecţia cu strada Ion Câmpineanu, pe dreapta se găseşte Biserica Luterană la refacerea căreie (1851-1853) – se spune - a contribuit cu fonduri însemnate marele pianist Franz Liszt.

 

Lăcașul de cult de pe strada Luterană este unul dintre monumentele istorice ale capitalei, aici fiind și mormântul lui William, Prințul Albaniei, nepotul Reginei Elisabeta a României.

Biserica luterană se află pe str. Luterană, în apropiere de cadedrala catolică Sf. Iosif, în mijlocul unui cartier vechi al Bucureștiului unde s-au stabilit primii străini care au locuit în oraș. Biserica a început să fie construită în secolul al XVIII-lea, în 1751, în timpul domniei lui Grigire Ghica. După mai multe opriri ale construcției, aceasta a fost gata abia în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti, în 1774.

 

Biserica Amzei

 

Impunătoarea biserică se află în cartierul denumit curent "Piața Amzei" sau "Biserica Amzei", pe strada ce duce din Calea Victoriei către Bulevardul G-ral Gheorghe Magheru.

Biserica Amzei se află în cartierul Piața Amzei, pe strada ce duce de la Calea Victoriei spre B-dul Gh. Magheru. Biserica are dimensiuni impresionante și este construită pe locul unei biserici mai vechi, cu hramul Sf. Nicolae, de la 1810 ctitorită de frații N. și D. Dărăscu și de nepotul lor A. Năescu. Biserica integrează într-un mod original elemente ale stilului baroc, românesc vechi și chiar Art Nouveau - curent caracteristic începutului de secol XX - fiind reprezentativă pentru felul remarcabil în care reușeau arhitecții să armonizeze în aceeași construcție influențe diferite.

Prima biserică cu hramul Sf. Nicolae, de dimensiuni mici, cu o singura turlă, a fost construită între anii 1807-1810, pe locul și cu fondurile lasate de polcovnicul (colonelul) Nicolae Dărascu, de catre nepotul sau Amza Năescu, al doilea vistier al țării, împreună cu Dimitrie și Dionisie Dărjescu. Amza a completat fondurile necesare, din agoniseala proprie. Dupa moartea sa, lăcașul s-a numit „Biserica Amzei”. De la cea dintâi biserică se pastrează pomelnicul, ale carui slove sunt elegant săpate pe o lespede de piatră, altădată încastrată în peretele proscomodiei, acum aflată în curtea bisericii, pe latura nordică. Anterior anului 1832 au existat chilii împrejur, unde funcționa o școala cu doua clase pentru începători, semnalată de N. Iorga.

Biserica a fost distrusă de un incendiu în anul 1846, iar restaurarea a fost de mari proporții. Cu prilejul altor reparații, în anul 1875, i s-au adaugat două turle, din lemn și tablă. Tot atunci a fost construită o fântână, în stil neoclasic, din piatră, în parte sculptată, aflată la sud-vest de biserică, lângă casa parohială, aproape adosată calcanului imobilului vecin, purtând inscripția: ridicată de Ioan C. Petrescu in 1875. În anul 1898, biserica veche a fost demolată din temelie, din inițiativa preotului paroh iconom stavrofor Ilie Teodorescu, pentru construirea unui nou lăcaș - cel actual - pe același amplasament. Pisania noii biserici este datata 21 octombrie 1901 „În numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt o Treime Sfântă închinată și nedespărțită. Această Sfântă Biserică cu hramul Buna Vestire și Sf. Erarh Nicolae, zidită în anul 1810 din fondul lăsat de vrednicii de amintire frați Nicolae și Dimitrie Dărăscu ctitorii ei, restaurată în anul 1846 în urma incendiului de care a fost cuprinsă și apoi din nou reparata în anul 1875 de epitropie din fondul ei. Reclăditu-s-a din temelie acum din nou în timpul (regelui Carol I și Elisabeta doamna), a arhipastoriei I.P.S. Mitropolit primat Iosif Gheorghian, din inițiativa și prin stăruința epitropiei compusă din iconomul stavrofor Ilie Teodorescu, paroh, și din domnii Grigore Gălășescu și Petre Bărbulescu, dupa planurile întocmite de dl. arhitect Al. Săvulescu. Lucrarea a inceput in iulie 1898 și s-a terminat în 21 octombrie 1901 când i s-a mai dat și hramul Sf. Împărați, pe lângă cele doua de mai sus. Constructor a fost dl. D. Dobrescu și pictor dl. Prof. Marchetiumberto”. Iconostasul, amvonul si stranele din stejar au fost facute de sculptorul Gheorghe Babic.

Biserica este o cladire monumentală, în stil eclectic, de școală academică franceză, ornamentată în exterior cu elemente arhitecturale din piatră și cărămidă dintre care unele caracteristice arhitecturii neoromânești: asize de cărămidă aparentă galbenă, alternate cu zone tencuite, șiruri de ocnițe sub cornișa și brâuri bogat decorate.

Planul bisericii este triconc (28.70 x 11-15.50 m), cu pronaosul ușor supralărgit și trei turle: una mare peste naos, cu o cupolă alcătuită din „felii” de sferă terminată cu un lanternou și două turnuri mai mici pe cele două ante ale pronaosului (având funcțiunea de spații ale scărilor). Construcția este ridicată de la sol pe un soclu masiv din piatră care-i accentuează sveltețea. Accesul în biserică se face prin trei portaluri închise cu uși din lemn de stejar sculptat.

Intrarea principală, dinspre vest, este surmontată de un arc treflat. Intrările dinspre nord și sud sunt protejate prin porticuri, relativ adânci, având câte o arcadă frontală în „mâner de coș”, iar lateral, câte un arc „in potcoava”. Arcele frontale au deasupra câte un fronton ascuțit. Fiecare arc frontal reazemă pe coloane cu capiteluri compozite, de factură academistă.

Interiorul este foarte înalt, cu lumina naturală filtrata prin vitralii. Trei candelabre mari din bronz luminează biserica în interior. Arcadele și stâlpii interiori sunt de sorginte renascentistă. Pictura este în prezent fisurată, pe alocuri chituită, și mult afumată. Ca obiecte vechi, de valoare, se mai păstrează un potir de argint donat de Nicolae Dărăscu, fratelui său, pentru biserica Sf. Ionica Moldoveni și apoi adus la Biserica Amzei.

 

Biserica Amzei ce datează din 1810 a fost reconstruită din temelie în forma în care apare azi în anii 1898-1901. Biserica integrează într-un mod original elemente ale stilului baroc, românesc vechi și chiar Art Nouveau - curent caracteristic începutului de secol XX- fiind reprezentativă pentru felul remarcabil în care reușeau arhitecții să armonizeze în aceeași construcție influențe diferite.

 

În anul 1898, biserica veche a fost demolată din temelie, din inițiativa preotului paroh iconom stavrofor Ilie Teodorescu, pentru construirea unui nou lăcaș - cel actual - pe același amplasament.

Lucrarea a început in iulie 1898 și s-a terminat în 21 octombrie 1901 când i s-a mai dat și hramul Sf. Împărați. Constructor a fost dl. D. Dobrescu și pictor dl. Prof. Marchetiumberto".

 

Biserica este o clădire monumentală, în stil eclectic, de școala academică franceză, ornamentată în exterior cu elemente arhitecturale din piatră și cărămidă, dintre care unele caracteristice arhitecturii neoromânești: asize de cărămidă aparentă galbenă, alternate cu zone tencuite, șiruri de ocnițe sub cornișă și brâuri bogat decorate.

 

Biserica Kretzulescu

Biserica Kretzulescu , considerată unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură ale oraşului de la sfârşitul perioadei brâncoveneşti, a fost ridicată în anii 1720 -1722 prin grija marelui logofăt Iordache Creţulescu şi a soţiei sale Safta, una din fiicele domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Cu doar doi ani înainte de începerea ridicării bisericii, logofătul Iordache Kretzulescu, împreună cu familia sa, a revenit în ţară din exilul din Istanbul. Acolo a asistat la decapitarea lui Brâncoveanu şi a fiilor lui, execuţie care a avut loc în 15 august 1714, zi în care creştinii serbează Adormirea Maicii Domnului. Pentru a-şi manifesta mulţumirea că a scăpat cu viaţă din Istanbul, Kretzulescu s-a hotărât să ridice o biserică cu hramul „Adormirii Maicii Domnului şi Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil”

Biserica Creţulescu, considerată unul din cele mai valoroase monumente de arhitectură ale oraşului de la sfârşitul perioadei brâncoveneşti, a fost ridicată în anii 1720 -1722 prin grija marelui logofăt Iordache Creţulescu şi a soţiei sale Safta, una din fiicele domnitorului Constantin Brâncoveanu. Marele logofăt a construit în vecinătatea bisericii şi un han, nu numai pentru că aşa se obişnuia în aceea vreme, dar şi pentru faptul că aici se afla, pe atunci, bariera de nord a oraşului, pe „uliţa cea mare” sau „Podul Mogoşoaiei”, în locul numit pe atunci „Puţul cu zale”. Hanul a fost dărâmat pentru a face loc platului regal. Construcţia are un plan trilobat, purtând deaspra naosului o turlă sveltă, iar deasupra pronaosului, clopotniţa. Ambele sunt înzestrate cu ferestre înguste şi lungi accentuând tendinţa de verticalitate a monumentului, ceea ce se realizează prin plastica decorativă a faţadelor. Acestea sunt împărţite în două registre, cel inferior fiind ornat cu panouri dreptunghiulare, iar cel superior cu arcaturi duble, prelungi. Intrarea în biserică se face printr-un pritvor deschis, sprijinit pe coloane înalte de piatră între care se deschid arcade simple în plin centru. Cutremurul din 1838 a distrus turnul Bisericii, care a fost refăcut în 1859, într-un stil neoclasic, cu o turlă din lemn acoperită cu tablă, a cărei pictură fusese refăcută de Gheorghe Tătărescu. Pridvorul care era închis are pictura originală, care stă sub semnul stilului brâncovenesc. Exteriorul bisericii a fost tencuit la origine dar cu ocazia restaurării efectuate, în anii 1935-1936, sub îngrijirea arhitectului Ştefan Balş, el a rămas în cărămidă aparentă. Pictura din pridvor este cea originală, dar cea din interior aparţine lui Gheorghe Tattarescu, fiind realizată între anii 1859 - 1860. Biserica a fost reparată şi între anii 1942-1943, din cauza cutremurului din 1940. În perioada comunistă se preconiza dărâmarea bisericii Kretzulescu. A fost salvată datorită arhitecţilor, dintre care o amintim pe doamna Henriette Delavrancea. A fost realizată o nouă restaurare atât la exterior cât şi la interior, atât după cutremurul din 1977 cât şi după revoluţia din 1989. Toate aceste lucrări au fost realizate cu sprijinul preotului Paroh Vasile Răducă. Restaurarea a început în 1996 şi a durat până în anul 2003, atunci când pictura veche a fost parţial spălată.

            Biserica este asemanatoare ca proportii cu biserica Enei care a fost realizata in aceeasi perioada. Sistemul de boltire interioara este acelasi la cele doua biserici, astfel incat se poate ca cele doua locasuri sa fi avut aceeasi mesteri. Principalele elemente arhitectonice, integrate în arhitectura bisericii şi specifice perioadei brâncoveneşti sunt: turla înaltă ridicată pe naos, clopotniţa deasupra unui pronaos puţin extins, pridvorul în partea anterioară a construcţiei, cu arcade în plin centru, care se sprijină pe coloane de piatră, precum şi cele 2 şiruri de panouri decorative de pe faţade - o parte din ele largi, de formă dreptunghiulară în partea de jos, iar altele înalte şi arcuite, cu două rânduri de arhivolte.

În prezent, edificiul prezintă faţade din cărămidă aparentă şi panouri decorative, construite din cărămidă, cu muchia tăiată în arc frânt. Un brâu realizat din piatră sculptată împarte faţadele în două registre cu firide oarbe. Brâul a fost realizat la ultima refacere, după modelul celui vechi. Acesta era format din cărămidă şi stuc, aşa după cum arată o fâşie din brâul original, păstrată sub un acoperiş de sticlă deasupra ferestrei de la altar. Ramele ferestrelor, readuse la stilul moldovenesc, au fost sculptate conform formelor originale, păstrate în anumite fragmente în zidurile bisericii. Ferestrele prezintă în golurile de ventilaţie pietre ajurate, executate asemănător altor piese de genul acesta, aflate în structura unor construcţii similare.

Marele logofăt a construit în vecinătatea bisericii şi un han, nu numai pentru că aşa se obişnuia în aceea vreme, dar şi pentru faptul că aici se afla, pe atunci, bariera de nord a oraşului, pe "uliţa cea mare" sau "Podul Mogoşoaiei", în locul numit pe atunci "Puţul cu zale".

Inițial Biserica era înconjurată de magazine și de case care făceau parte din Hanul lui Kretzulescu, care a fost demolat pentru construcția palatului regal. Cutremurul din 1838 a distrus turnul Bisericii, care a fost refăcut în 1859, într-un stil neoclasic, cu o turlă din lemn acoperită cu tablă, a cărei pictură fusese refăcuta de Gheorghe Tattarescu. Pridvorul care era închis are pictura originală, care stă sub semnul stilului brâncovenesc.

 

Biserica Kretzulescu are o mare valoare arhitectonică deoarece se află la granița celor două perioade importante ale arhitecturii din Muntenia: cea a domnilor fanarioți, respectiv epoca brâncovenească.  

 

Între anii 1935-1936 a avut loc o nouă restaurare desfăşurată după planurile întocmite de Comisia Monumentelor Istorice şi a arhitectului Ştefan Balş. Prin aceste lucrări s-a urmărit aducerea bisericii la forma iniţială. Astfel, o serie de motive şi decoraţii distruse în timpul lucrărilor anterioare au fost reconstituite fidel. Soclul şi brâul, în momentul construcţiei din cărămidă, au fost refăcute din piatră. La propunerea arhitectului-şef Horia Teodoru, Comisia a hotărât să nu refacă tencuiala exterioară, cea iniţială fiind complet distrusă în timpul lucrărilor din 1859. Turlele au fost refăcute după modelele celorlalte biserici din acea epocă, iar iconostasul a rămas aşa cum a fost realizat în timpul restaurării din 1815. Pictura interioară iniţială, în stilul bizantin din perioada brâncovenească, a fost refăcută.

Totodată, pictura în ulei executată de Tattatrescu a fost îndepărtată, deoarece Comisia a considerată că varianta iniţială reprezenta un document iconografic preţios. Părţile distruse iremediabil nu au mai fost completate, iar portretele ctitorilor, întocmite de Tattarescu, au rămas neschimbate.

Pridvorul se sprijină pe şase coloane de piatră, iar interiorul acestuia prezintă o frescă ce descrie scene din Apocalipsă, picturi neobişnuite pentru iconografia neo-bizantină. În pridvor se află şi mormântul lui Emanoil C. Kretzulescu (1806-1878).

 

Biserica, o operă importantă şi valoroasă de arhitectură veche românească, se remarcă prin armonia proporţiilor şi prin faptul că respectă cu fidelitate caracteristicile stilului brâncovenesc.

 

Biserica Boteanu

 

În spatele Bibliotecii Centrale Universitare, pe strada Boteanu, la nr. 8 descoperim frumoasa biserică Bradu-Boteanu, renumită pentru vocile cântăreţilor ce-i alcătuiesc corul. Biserica a fost construită între 1908-1911 pe locul uneia mai vechi de la care ni s-a păstrat pisania (1760), inclusă astăzi pe lista monumentelor istorice.

Ceea ce frapează la biserica Boteanu-Ienii este că turlele bisericii sunt foarte joase deoarece au fost afectate de cutermurul din 1940. Biserica Boteanu este recunoscută pentru corul bărbătesc al slijitorilor ei. În 1977 biserica Ienii, fost monument istoric datând din anul 1613, a fost dărâmată de cutremur iar comunitatea s-a unuit cu cea de la biserica Boteanu. Biserica are două hramuri «Sfântul Gheorghe» şi hramul «Sf. Mare Mucenică Varvara», ocrotitoarea minerilor. Aici se găseşte şi o părticică din moaştele Sfântului Ioan Iacob de la Mănăstirea Neamţ.

Istoria bisericii se întinde până la 1682, când jupânul Mihul a ridicat o biserică din lemn pe hotarul de miazănoapte, pe atunci al Bucureştiului, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul“. A fost numită Bradu-Boteanu, de la un brad mai înalt de lângă biserică, dar şi de la mahalaua „Boteanului“ din apropiere. Doi dintre urmaşii ctitorului, Maxem şi Gheorghe, au înălţat, în timpul lui Scarlat Vodă Ghica, la 5 iunie 1760, pe temeliile vechii ctitorii din lemn, o biserică din cărămidă. După aproximativ 150 de ani, între anii 1908-1911, în locul bisericii de mici dimensiuni, care era în formă de cruce, fără pridvor, cu două turle mult prea înalte pentru proporţiile modeste ale bisericii, în care te coborai pentru a intra în ea, s-a clădit actuala biserică, adăugându-se şi hramul „Sfinţii Voievozi”, după cum aflăm din pisania de la uşa bisericii.

Biserica existentă astăzi a fost ctitorită de Zinca Izvoranul, împreună cu enoriaşii, între anii 1908-1911. La intrare în biserică se află portretul lui Mihail Rioşeanu, înrudit cu ctitorul sfântului lăcaş. Din vechea biserică de la 1760 se mai păstrază doar o parte din pisanie, în literă slavonă ori chirilică, pe care o puteţi vedea la intrarea în biserică, în zidul exterior din partea dreaptă.

Planul bisericii actuale este în formă de cruce bizantină, cu un adaos de pridvor la intrare. Pictura este realizată în tempera de pictorul preot Vasile Damian, în stil neobizantin. Catapeteasma este lucrată în stejar de lemn, cu coloane şi brâuri traforate, cu icoane de sus până jos din metal argintat de sculptorul C. M. Babic, la anul 1911, semnătura lui aflându-se pe spatele uşilor împărăteşti. Acum, biserica se pregăteşte de reconsolidarea turlelor căzute la cutremurul din 1940.

 

Interesant este şi numele purtat - Ienii. Până la cutremurul din anul 1977 s-a numit Bradu-Boteanu. Prin demolarea Bisericii Ienii în timpul cutremurului, fost monument istoric datând de la anul 1613, ce se afla vizavi de hotelul Intercontinental, sectorul acestei parohii, împreună cu părintele Stan Dimancea şi credincioşii, au fost primiţi de pr. Constantin Grigorescu la Biserica Bradu-Boteanu. „Pentru a se permanentiza numele Bisericii Ienii, s-a hotărât ca noua parohie să poarte de atunci numele de Biserica Boteanu-Ienii, adăugându-i-se, pe lângă hramul «Sfântul Gheorghe», şi hramul «Sfintei Mare Muceniţe Varvara», ocrotitoarea minerilor“.

 

Istoria bisericii se întinde până la 1682, când jupânul Mihul a ridicat o biserică din lemn pe hotarul de miazănoapte, pe atunci al Bucureştiului, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul“. A fost numită Bradu-Boteanu, de la un brad mai înalt de lângă biserică, dar şi de la mahalaua „Boteanului“ din apropiere. Doi dintre urmaşii ctitorului, Maxem şi Gheorghe, au înălţat, în timpul lui Scarlat Vodă Ghica, la 5 iunie 1760, pe temeliile vechii ctitorii din lemn, o biserică din cărămidă.

 

După aproximativ 150 de ani, între anii 1908-1911, „în locul bisericii de mici dimensiuni, care era în formă de cruce, fără pridvor, cu două turle mult prea înalte pentru proporţiile modeste ale bisericii, în care te coborai pentru a intra în ea, s-a clădit actuala biserică, adăugându-se şi hramul «Sfinţii Voievozi», după cum aflăm din pisania de la uşa bisericii“, spune părintele Axinia.

Biserica existentă astăzi a fost ctitorită de Zinca Izvoranul, împreună cu enoriaşii, între anii 1908-1911. La intrare în biserică, veţi observa, sub cafas, portretul lui Mihail Rioşeanu, înrudit cu ctitorul sfântului lăcaş. Din vechea biserică de la 1760 se mai păstrază doar o parte din pisanie, în literă slavonă ori chirilică, ce se poate vedea la intrarea în biserică, în zidul exterior din partea dreaptă.

Planul bisericii actuale este în formă de cruce bizantină, cu un adaos de pridvor la intrare. Pictura este realizată în tempera de pictorul preot Vasile Damian, în stil neobizantin. Catapeteasma este lucrată în stejar de lemn, cu coloane şi brâuri traforate, cu icoane de sus până jos din metal argintat de sculptorul C. M. Babic, la anul 1911, semnătura lui aflându-se pe spatele uşilor împărăteşti.

 

 

 

 

Biserica „Sfântul Nicolae – Dintr-o zi”

 

La 1702, din grija doamnei Marica Brâncoveanu, soţia lui Constantin Brâncoveanu, în centrul Capitalei se construieşte Biserica Sfântul Nicolae „Dintr-o zi“. Încă din 1915, lăcaşul de cult cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei“, este monument istoric, prin Înalt Decret Regal. Biserica - astăzi paraclis al Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ - este reprezentativă pentru arhitectura brâncovenească. Aşezământul de închinăciune este deschis oricui doreşte să intre.

Biserica este situată în centrul Capitalei, lângă Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”. Biserica „Sfântul Nicolae - Dintr-o zi” a fost construită de Marica Brâncovenu în 1702. De-a lungul timpului biserica a suferit în urma incendiilor și cutremurelor. Cel mai puternic incendiu a avut loc în 1825 dar biserica a fost refăcută în 1927. În 1825 un incendiu a distrus acoperişul bisericii, după care se reface partea superioară şi pridvorul şi se retuşază pictura degradată. Reparaţiile se fac cu ajutorul lui Grigore Ghica, prin marele stolnic Stanciu, punându-se actuala pisanie în piatră, la 1 septembrie 1827, aflată deasupra portalului sculptat de la intrare în pronaos.

Numele bisericii vine de la faptul că în ziua în care i s-a pus temelia a și fost târnosită. Iniţial, pe acest loc, a fost ridicată la începutul secolului al XVII-lea, o mică biserică din lemn, de către Neagu postelnic, fiul lui Mihaiu din Târgşor. Ea a fost târnosită în aceeaşi zi a anului următor începerii ei, primind numele „Dintr-o zi”.

Într-o altă versiune, bisericuţa a fost ridicată într-o singură zi, conform unui rămăşag pus de Neagu. Terenul şi bisericuţa din lemn au ajuns apoi zestrea Maricăi, descendentă a primului ctitor, ulterior Doamna Marica, devenită soţia lui Constantin Brâncoveanu şi Doamnă a Ţării Româneşti. În 1702, aceasta găsind bisericuţa prea veche şi prea mică, o reface din zid, ispravnic fiind Enache Văcărescu vel aga, aşa cum scrie în pisania din 1702. În cursul veacului al XVIII-lea, biserica a fost a breslei bărbierilor.

Lăcaşul avea patru chilii, totul fiind împrejmuit cu ziduri, atribuite Banului D. Ghica, la 1778. Chiliile au fost dărâmate între 1848 şi 1918. La începutul secolului al XVIII-lea, Biserica „Dintr-o zi” devine paraclis al reşedinţei domneşti de pe Podul Mogoşoaiei, ce se afla în Casele Banului Dumitrache Ghica. În 1825 acoperişul bisericii este avariat de un incendiu. Ca urmare, partea superioară a zidurilor, şarpanta şi pictura, sunt refăcute. Noul ctitor este Domnitorul Grigorie al IV-lea, care prin Stanciul, epitropul bisericii, repară biserica între 1825-1827. În 1909 era din nou ameninţată cu ruina, fiind reparată de abia între 1914-1915, când i-a fost retuşată şi pictura. Tot 1915, autorităţile propun dărâmarea bisericii, acţiune care nu este admisă de Comisia Monumentelor Istorice, biserica fiind, prin Decret Regal, declarată monument istoric.

A fost reparată, din nou, în 1958, iar între 1997-1998, a fost văruită şi împrejmuită cu gard de fier, apoi zugrăvită în exterior în 2003. Din anul 2005, în timpul preotului paroh Vasile Ioana, s-au început ample lucrări de consolidare şi reparaţii, după proiectul de specialitate al arh. Niels Auner. Pictura interioară este în prezent afumată. În schimb, la exterior, este încă vizibilă pe peretele vestic al pridvorului, deasupra intrării, icoana hramului, în parte deteriorată, datând de la 1702, înfăţişând icoana Sfântului Ierarhului Nicolae.

La începutul secolului al XIX-lea, a fost lăcaş de închinăciune domnesc până în anul 1830, fiind aşezată în spatele reşedinţei de pe Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei), în care au locuit Caragea Vodă şi Grigore Ghica. Din casele domneşti se ajungea direct în biserică printr-un coridor suspendat peste actuala stradă Academiei, până în cafasul bisericii. Între 1911-1947 a servit ca loc de închinăciune Comunităţii Ortodoxe Albaneze din Bucureşti.

Biserica are un plan în formă de navă, dreptunghiular, cu absida altarului poligonală spre exterior (dimensiuni generale: 25,98 x 8,44 m; H. cornişă = 9,30 m;). Pridvorul este de înălţimea cornişei generale a monumentului şi are trei arcade în plin cintru frontale şi câte două laterale, rezemate pe
coloane groase de cărămidă, peste un parapet înalt; pridvorul a fost închis ulterior cu geam. Pronaosul de formă pătrată este acoperit cu o calotă sferică, iar deasupra acesteia se ridică pe o baza
patrata, un turn-clopotnita octogonal.

Temporar pâna în anul 2005, turnul clopotniţă a avut structura din lemn, îmbracat cu tablă,  decorata cu profile imitându-le pe acelea din zidarie. În prezent clopotniţa este refăcută din zid, tencuită, având proporţiile şi profilele  celei originale. La clopotniţă se ajunge printr-o scară în spirală, închisă într-un turnuleţ adosat pronaosului, pe faţada nordică. Un arc dublou desparte naosul de pronaos. Naosul este  dreptunghiular, acoperit cu o calotă sferică pe pandantivi. Altarul are o boltă cilindrică terminată cu o semicalotă.

Iniţial, pe acest loc, a fost ridicată la începutul secolului al XVII-lea, o mică biserică din lemn, de către Neagu postelnic, fiul lui Mihaiu din Târgşor. Ea a fost târnosită în aceeaşi zi a anului următor începerii ei, primind numele "Dintr-o zi".

 

În cursul veacului al XVIII-lea, biserica a fost a breslei barbierilor.

La începutul secolului al XIX-lea, a fost lăcaş de închinăciune domnesc până în anul 1830, fiind aşezată în spatele reşedinţei de pe Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei), în care au locuit Caragea Vodă şi Grigore Ghica. Din casele domneşti se ajungea direct în biserică printr-un coridor suspendat peste actuala stradă Academiei, până în cafasul bisericii.

În 1825 un incendiu distruge acoperişul bisericii, după care se reface partea superioară şi pridvorul şi se retuşază pictura degradată. Reparaţiile se fac cu ajutorul lui Grigore Ghica, prin marele stolnic Stanciu, punându-se actuala pisanie în piatră, la 1 septembrie 1827, aflată deasupra portalului sculptat de la intrare în pronaos.

În 1909 biserica era din nou în ruină; a fost reparată în 1915 când s-a restaurat pictura, apoi în 1958. Biserica a fost declarată monument istoric în 1915 prin Înalt Decret Regal.

Între 1911-1947 a servit ca loc de închinăciune Comunităţii Ortodoxe Albaneze din Bucureşti.

 

Biserica are plan în formă de navă, cu pridvor, turn-clopotniţă pe pronaos şi turnuleţ lateral. La exterior, este încă vizibilă pe peretele vestic al pridvorului, deasupra intrării, icoana hramului, în parte deteriorată, datând de la 1702, înfăţişând icoana Sfântului Ierarhului Nicolae.

 

 

 

 

3.            Analiza SWOT a turismului în zonă

 

 

PUNCTE TARI

 

Bucureşti-Ilfov – un pol naţional al creşterii

economice şi creării de locuri de muncă.

 

Cel mai mare volum al investiţiilor străine directe din România (56% din total în anul 2004).

 

O structură economică în care domină sectorul servicii (63,4%), precum şi un important sector al industriei prelucrătoare.

 

Cel mai mare număr de IMM la nivel naţional

Regiunea este lider naţional în ceea ce priveşte capacitatea de inovare.

 

Nivel ridicat de calificare a forţei de muncă şi cel mai ridicat nivel de salarizare din ţară.

 

Cel mai important nod de transport din România, aflat în inima a două coridoare de transport pan-europene (coridoarele multi-modale IV şi IX).

 

Concentrare mare de întreprinderi active în sectorul telecomunicaţiilor.

 

 

Pondere mare a persoanelor cu studii superioare, precum şi a facilităţilor de cercetare.

 

Existenţa unei oferte turistice (în special de afaceri, dar şi culturale, recreaţionale şi sportive).

 

 

PUNCTE SLABE

 

Niveluri scăzute de participare la activitatea

economică, câştiguri şi venituri relativ scăzute, precum şi productivitatea muncii scăzută.

 

Niveluri relativ ridicate ale şomajului în

rândul tinerilor (sub 25 de ani) – 21,2%.

 

Trenduri demografice negative (rată de dependenţă demografică ridicată, ponderea scăzută a populaţiei în vârstă de 0-20 ani în total populaţie).

 

Grad de modernizare scăzut al drumurilor publice (52,4%), trafic intens în zona urbană (circa 1.500.000 maşini circulă zilnic în Municipiul Bucureşti) care determină blocarea arterelor principale.

 

Şoseaua de centură din jurul Bucureştiului nefinalizată.

 

 

Majoritatea infrastructurii de sănătate şi educaţie necesită reabilitări/îmbunătăţiri.

 

 

Investiţii insuficiente în cercetare şi dezvoltare tehnologică.

 

Pondere mare a populaţiei rurale în judeţul Ilfov cu acces scăzut la serviciile de bază.

 

Degradare socială şi excluziune, mai ales în zonele urbane afectate de o masivă restructurare economică.

 

Cartiere mărginaşe cu condiţii precare de locuit.

 

Infrastructură de mediu inadecvată, care nu sprijină dezvoltarea economică şi socială.

 

Degradarea patrimoniului cultural-turistic.

 

 

 

 

OPORTUNITĂŢI

 

Investiţiile private concentrate în domeniul afacerilor imobiliare (clădiri de birouri, spaţii de depozitare).

 

Dezvoltarea industriilor indigene, mai ales în

sectoarele cu înaltă valoare adăugată şi nişe de piaţă.

 

Dezvoltarea sectorului IMM – o potenţială sursă de creştere economică şi creare de locuri de muncă.

 

Noi calificări, produse şi procese derivate din

cooperarea dintre universităţi, institutele de cercetare şi mediul de afaceri.

 

Noi activităţi bazate pe tehnologia informaţională.

 

Creşterea alocărilor financiare UE pentru

infrastructura de transport şi mediu.

 

Servicii mai bune pentru populaţie şi agenţi economici.

 

Reintroducerea României în circuitul turistic

Internaţional.

 

AMENINŢĂRI

 

Migrarea forţei de muncă calificate/educate.

 

Creşterea costurilor serviciilor publice pentru

populaţie şi agenţi economici.

 

Abandonarea activităţilor agricole din cauza

veniturilor scăzute şi excluziunii sociale din mediul rural.

 

Riscul închiderii multor întreprinderi din cauza intrării în UE.

 

Incapacitatea de a dezvolta, printr-o planificare spaţială adecvată, infrastructura fizică şi socială necesară, pentru a facilita dezvoltarea regională.

 

Creşterea numărului problemelor medicale ca urmare a procesului de îmbătrânire a populaţiei şi condiţiilor precare de mediu.

 

 

4.            Analiza curentă a pieţei

 

În analiza pieţei turistice, cu potenţial pentru turismul cultural, se disting două mari categorii, turismul internaţional şi cel intern, cele două categorii fiind evaluate prin metode şi indicatori diferiţi.

Statisticile turistice din România sunt elaborate şi furnizate de către Institutul Naţional de Statistică (INS). Datele furnizate de INS prezintă o serie de dezavantaje:

  • Cifrele sosirilor de la frontieră nu fac diferenţa între vizitatorii de zi şi vizitatorii de noapte. Nu există deci nici un mod de evaluare a numărului de turişti în cadrul definiţiei UNWTO, pentru vizitatorii care petrec cel puţin 24 de ore în ţară.
  • Pentru determinarea cererii din sectorul turismului, autorităţile din România folosesc fişele de cazare – aşa cum sunt înregistrate în datele UNWTO. Astfel, cazările în unităţi neînregistrate nu sunt estimate.
  • Datele furnizate sunt vechi (la nivelul anului 2006).

Controalele la frontieră sau de imigraţie la graniţă între România şi ţările membre ale UE sunt în prezent în tranziţie, urmând ca în scurt timp să fie total desfiinţate. Acest lucru va avea drept rezultat pierderea mecanismului fundamental de colectare a datelor privind sosirile şi plecările vizitatorilor. Acesta este un motiv pentru lipsa de informaţii actualizate, fiind deja necesară o soluţie alternativă.

O altă sursă importantă pentru datele analizate o reprezintă rapoartele publicate de către Ministerul Turismului pe site-ul oficial.

Cu toate aceste dezavantaje, se poate evalua un potenţial al pieţei, prin corelarea datelor furnizate de diverse instituţii sau studii private.

 

A.  Turismul internaţional. Volumul şi valoarea sosirilor

 

Tabelele de mai jos prezintă modelul sosirilor de vizitatori internaţionali şi câştigurile din operaţiuni de schimb valutar aferente acestora, conform datelor prezentate de Institutul Naţional de Statistică din România şi respectiv de Banca Naţională a României pentru perioada 2000 - 2006.

 

 

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

Sosiri

(mii)

5.264

4.938

4.794

5.595

6.600

5.839

6.037

Valoare

(milioane Euro)

359

362

335

396

406

852

1.034

Sursa: Institutul Naţional de Statistică din România şi Banca Naţională a României

Datele includ şi operaţiunile de schimb valutar al valutei repatriate în România de numeroşi cetăţeni români care au avut posibilitatea să lucreze în străinătate, ca urmare a relaxării regimului vizelor în 2004 pentru persoanele care lucrează în Uniunea Europeană, ceea ce face ca acest tip de evaluare să fie aproximativă.

Creşterea numărului de sosiri se datorează şi continuării creşterii accentuate a sosirilor de vizitatori internaţionali folosind transportul aerian şi, deşi sosirile pe cale rutieră continuă sa fie predominante, această poziţie începe să slăbească.

Cea mai semnificativă schimbare în utilizarea mijloacelor de transport a fost creşterea cu 71% a sosirilor folosind transportul aerian şi un declin de aproape 55% în utilizarea transportului feroviar.

Între 2000 şi 2006, volumul sosirilor de turişti – inclusiv vizitatorii de zi – din România a înregistrat o creştere medie anuală de doar 2,3%. Statisticile privind unităţile de cazare oferă probabil o imagine mai precisă privind sosirile de turişti străini în România, arătând o creştere medie anuală de 8% din 2000, însă aceste date includ numărarea de mai multe ori a turiştilor de turneu, astfel că cifra de 1,4 milioane de cazări pentru 2006 reprezintă o exagerare a volumului de turişti străini – din ceea ce se cunoaşte.

Interviurile sugerează faptul că incidenţa turismului de circuit este în creştere, ceea ce creşte numărul de înregistrări multiple, însă nu există date statistice astfel încât putem doar aprecia faptul că în sens mai larg procentul de 8% de creştere medie anuală a numărului de înnoptări al turiştilor străini depăşeşte creşterea numărului de sosiri de turişti străini.

 

  1. Turismul intern. Volumul şi valoarea sosirilor

 

Cifrele sunt înregistrate în Studiul anual al gospodăriilor din România, care este întocmit pentru Institutul Naţional de Statistică din România. Cifrele sunt deosebit de interesante prin aceea că furnizează un suport statistic elocvent pentru scăderea accentuată, conform raportărilor, a interesului faţă de vacanţele în ţară, în favoarea vacanţelor în afara graniţelor ţării. Călătoriile interne în scop turistic (inclusiv călătorii în scop de afaceri) şi înnoptările în cadrul sejururilor au scăzut cu 25% si respectiv 26%, în timp ce călătoriile şi înnoptările în scop de vacanţă au scăzut cu 23%.

Pentru produsul turistic promovat, această tendinţă reprezintă o oportunitate, prin faptul ca o mare parte a turiştilor români tranzitează Bucureştiul spre alte destinaţii.

Numărul de turişti, călătorii şi înnoptări pe plan intern în 2005 si 2006 (mii)

 

Turişti

2005

Călătorii

2005

Înnoptări

2005

Turişti

2006

Călătorii

2006

Înnoptări

2006

Vacanţă

6.469

8.357

38.667

5.333

6.440

29.848

Afaceri

218

379

940

161

248

769

Altele

638

691

7.844

442

407

4.280

TOTAL

7.325

9.427

47.451

5.936

7.095

34.897

Sursa: Institutul Naţional de Statistică din România / Studiul Naţional al Gospodăriilor

Tabelul de mai jos, care este de asemenea preluat din Studiul Naţional al Gospodăriilor, prezintă distribuţia înnoptărilor în ţară atât în scop de vacanţă, cât şi în scop de afaceri, în diferite zone turistice. Aceste cifre demonstrează importanţa relativă a Bucureştiului pentru atragerea vizitatorilor cu înnoptări în cadrul sejururilor în turismul intern.

Înnoptări aferente sejururilor in turismul intern pe zone turistice, in 2005 si 2006 (mii)

ZONA TURISTICĂ

2005

2006

Litoral

7.438

5.492

Montană

8.106

6.398

Balneară

1.101

1.251

Delta Dunării

256

199

Circuite turistice

546

361

Alte zone (inclusiv Bucureşti)

22.160

16.917

TOTAL

39.607

30.618

Sursa: Institutul Naţional de Statistică din Romania / Studiul Naţional al Gospodăriilor

Tabelele următoare prezintă estimări ale valorii brute a cheltuielilor interne şi internaţionale în turism, în milioane Euro, şi contribuţia acestora la PIB în economia României în anul 2005. Baza de calcul şi estimările din spatele acestor cifre se găsesc in secţiunea „Impactul economic” prezentată într-un raport al Ministerului Turismului, dar în mare parte ele au fost preluate din analiza şi interpretarea datelor limitate extrase din cele două studii în sectorul turismului ale USAID şi Studiul naţional anual al gospodăriilor.

Se disting tipurile de piaţă internă şi internaţională, dar acestea se pot diferenţia şi în funcţie de tipul structurilor de cazare utilizate (înregistrate sau neînregistrate), având în vedere că Institutul Naţional de Statistică ţine evidenţa numai a vizitatorilor din structuri de cazare înregistrate, în timp ce Studiul naţional al gospodăriilor înregistrează vizitatorii interni din toate tipurile de cazare: înregistrate, neînregistrate, prieteni, rude şi o a doua reşedinţă.

Cheltuielile din tabelul următor, descompuse pe piaţa internă şi cea externă, se consideră a fi, în fiecare caz, cheltuieli ‘totale’, adică reprezintă un număr compus care include cheltuielile pentru cazare, masă, transport în Romania, divertisment şi cumpărături - suveniruri etc.

Valoarea estimată a cheltuielilor din turismul intern şi internaţional în 2005, în milioane Euro

 

Cheltuieli pe tip de piaţă 2005 (milioane Euro)

Vizitatori internaţionali în structuri de cazare înregistrate       

877

Vizitatori interni în structuri de cazare înregistrate       

820

Vizitatori interni în structuri de cazare neînregistrate şi VFR      

1058

TOTAL CHELTUIELI       

2755

Sursa: Rapoartele USAID, Studiul naţional al gospodăriilor şi Estimările din raportul Ministerului Turismului

Cheltuielile vizitatorilor internaţionali sunt considerate deci a contribui cu aproximativ 1,1% la PIB-ul României, iar cheltuielile vizitatorilor interni cu mai mult decât dublu, adică cu peste 2,4%, iar împreună reprezintă o contribuţie mult mai importantă, de 3.5%.

În ceea ce priveşte estimarea mărimii cheltuielilor în turism asociate structurilor de cazare neînregistrate, este clar că trebuie să existe forţă de muncă angajată suplimentar în acest sector, care nu este cuprinsă în statisticile oficiale. Se consideră totuşi că forţa de muncă suplimentară ar putea să reprezinte peste 20.000 de locuri de muncă.

Se poate aprecia că după 2007 a avut loc o îmbunătăţire a valorilor prezentate anterior, urmată de o scădere, odată cu criza financiară declanşată în 2008, urmată de perioada de recesiune, care continuă şi în prezent. Acestea sunt şi concluziile prezentate la nivelul economiei de către analişti. Astfel, se poate concluziona că se poate efectua o analiză obiectivă pornind de la datele prezentate anterior.

  1. Segmente de piaţă şi profilul vizitatorilor

 

Nu există date în prezent care să permită o analiză a segmentării pieţei cu accent pe vizitatorii străini. Singura sursă este reprezentată de o serie de studii ad hoc – detaliate mai jos – precum şi datele statistice oficiale conţinute în Datele Statistice privind Turismul Romanesc, ediţia 2006, Institutul Naţional de Statistică:

  • Analiza Profilului Vizitatorului, noiembrie 2006 – USAID/Enterprise Development Strengthening – pe un eşantion de 2.268 turişti străini intervievaţi în august 2006 în cinci centre de turism din România
  • Analiza Profilului Vizitatorului, decembrie 2005 – USAID/Enterprise Development Strengthening – pe un eşantion de 625 turişti străini intervievaţi în octombrie 2005 la Aeroportul Henri Coandă Bucureşti
  • Programul de Cercetare a Pieţei – Analiză Cantitativă şi Calitativă a Cererii de Servicii Turistice, 2004/2005 – INCDT (Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Turism)

Ca punct de plecare, se poate realiza un grafic al vizitatorilor străini pe baza înregistrărilor de turişti şi a înnoptărilor, după zona de amplasare. Peste 70% din înregistrări şi aproape trei cincimi din înnoptările vizitatorilor străini sunt în Bucureşti şi în alte oraşe reşedinţă de judeţ. Acest lucru indică faptul că o mare parte a vizitatorilor străini sunt în călătorii de afaceri, deşi aici pot fi incluşi şi călătorii de tranzit care înnoptează în drumul lor în/din România.

Cifrele includ nu doar vizitatorii în scop de afaceri sau oficiali şi pe cei care se cazează în drum spre alte destinaţii, ci şi vizitatorii străini pentru călătorii scurte pentru cumpărături, participare la evenimente sau pentru vizitarea de obiective turistice, pe cei care se află în tururi pentru vizitarea obiectivelor culturale / de patrimoniu, pe cei implicaţi în activităţi de ecoturism şi vizitatori care vin la prieteni sau rude (VFR).

În practică însă, procentul reprezentat de sectorul de afaceri în încasările totale din turism este probabil undeva între 40%, estimat pe baza statisticilor privind cazările, şi 12%, aşa cum reiese din rezultatele studiilor USAID. Bucureştiul poate fi încadrat la limita superioara a intervalului.

Datele referitoare la profilul vizitatorului din studiului USAID pot fi rezumate după cum urmează:

  • Profilul tânărului cu vârste cuprinse între 20 si 29 ani, reprezentând 31% din eşantionul total, şi încă 25% cu vârste cuprinse între 30 şi 39 de ani.
  • 60% din eşantion se aflau la prima lor vizită în România; dacă se iau în considerare doar turiştii de ocazie, acest procent creste la 76%.
  • Comparând sursele de informaţii despre călătorii accesate atât pentru călătoriile în străinătate cât şi pentru călătoriile în România, se arată faptul că, deşi internetul a fost sursa de informare cel mai des folosită, importanţa sa pentru România a fost ceva mai scăzută, mai importante fiind recomandările prietenilor/rudelor şi ale ghidurilor de călătorii.
  • În cazul turiştilor de ocazie, 24% din cei intervievaţi au folosit internetul pentru a obţine date privind călătoriile în România, faţă de 28% în cazul planificării călătoriilor în străinătate. Diferenţa este mai mare în cazul călătoriilor de afaceri – 24% pentru informarea despre călătorii în România faţă de 34% pentru alte destinaţii.
  • În oraşele reşedinţă de judeţ: raportul dintre vizitatorii români şi cei străini era de 56:44.
  • Principalele ţări sursă de vizitatori străini sunt: Germania, Italia, Franţa, Marea Britanie, SUA şi Olanda. Grupul de vârstă medie cuprins între 35-49 de ani este cel mai important pentru vizitatorii străini şi reprezintă 49% - fapt ce reflectă importanţa călătoriilor de afaceri pentru aceste locaţii – în timp ce pentru români, principalele grupe de vârstă sunt 20-34 cu 39% si 35-49 cu 38%.

 

În concluzie, se cere dezvoltarea în continuare şi creşterea diversităţii modurilor de petrecere a timpului liber şi a altor servicii adiacente.

  1. Resurse locale

 

Date oficiale despre resursele naţionale sunt furnizate pe larg în Master planul pentru dezvoltarea turismului de pe site-ul ministerului de resort. Dintre acestea, o mare pare prezintă interes ca resurse locale, de o importanţă vitală pentru dezvoltarea turismului cultural.

1)    Patrimoniul cultural

a)    Monumente istorice

Lista de patrimoniu a Ministerului Culturii şi Cultelor cuprinde aproape 30.000 monumente (cca 2600 în Bucureşti), din care 6.614 sunt desemnate drept obiective de interes naţional şi internaţional. Acestea includ sit-uri arheologice, clădiri de interes istoric şi arheologic inclusiv structuri, monumente şi statui de cult şi laice.

b)    Muzee şi galerii de artă

Institutul de Memorie Culturala IMeC a identificat 740 muzee şi colecţii publice în 2006. Există 28 de muzee identificate în mod oficial ca fiind de importanţă naţională, şi alte 14 de importanţă regională şi 41 de importanţă judeţeană.

Jumătate din muzeele naţionale se află în capitală.

Există, de asemenea, aproximativ 220 galerii de artă autorizate. Deşi prezintă colecţii şi piese de muzeu fascinante, cu puţine excepţii, majoritatea muzeelor au exponate şi tehnici de interpretare şi de expunere învechite. În general, acestea nu folosesc exponate şi tehnici de prezentare moderne pentru a putea oferi vizitatorilor o experienţă plăcută şi pentru a-i educa în acelaşi timp. Acest lucru le face mai puţin atractive şi interesante pentru turişti.

c)    Patrimoniul religios

Începând din 1990, odată cu eliminarea restricţiilor de ordin religios, s-a constatat nu numai o extindere a practicilor religioase, dar şi efectuarea unor investiţii semnificative în restaurarea clădirilor şi instituţiilor istorice religioase. Multe din vechile mănăstiri reprezintă mai degrabă exemple de locaţii locuite, însufleţite, decât de arhitectură deteriorată.

Din aproximativ 12.800 de clădiri de religie ortodoxă din ţară, incluzând peste 380 de mănăstiri, circa 2.400 au fost identificate ca având semnificaţie istorică sau arhitecturală. Există în plus multe clădiri interesante care aparţin altor culte, precum şi moschee şi sinagogi. Sunt încă necesare lucrări de restaurare , dar acestea reprezintă un punct de atracţie pentru vizitatori.

Nu se cunoaşte numărul de vizitatori ai clădirilor religioase în cadrul circuitelor turistice, dar numărul acestora este semnificativ. Astfel, şi patrimoniul local poate fi valorificat în contextul în care existenţa unor obiective deosebite la nivel local nu este singulară şi se poate dezvolta o industrie la scară naţională.

 

2)    Piaţa de conferinţe şi expoziţii

Principalele facilităţi pentru conferinţe si expoziţii din România se află predominant localizate în capitală. Asociaţia Naţională a Organizatorilor Profesionişti de Conferinţe şi Expoziţii deţine o bază de date cu privire la spaţiile de conferinţe şi expoziţii din întreaga ţară. O analiză a acestor date şi a numărului de săli de conferinţă cu diferite capacităţi indică existenţa chiar şi în capitală a unui număr insuficient de astfel de facilităţi care să permită organizarea de întruniri de mare anvergură.

O analiză a bazei de date a Asociaţiei Naţionale a Organizatorilor Profesionişti de Conferinţe şi Expoziţii privind centrele de conferinţe ilustrează o relativă lipsă de centre cu capacitate medie şi mare. Nu sunt disponibile statistici cu privire la numerele şi dimensiunea întrunirilor care au loc. Totuşi, în ultimii ani s-a remarcat o creştere clară a numărului de întruniri de mici dimensiuni având ca scop instruirea sau motivarea personalului.

Piaţa internaţională de conferinţe cuprinde trei mari segmente

·         conferinţe de afaceri

·         conferinţe guvernamentale

·         conferinţe ale asociaţiilor.

Segmentul de piaţă al conferinţelor de asociaţii este mobil şi poate fi atras către o varietate de destinaţii. Poate fi de asemenea luată în considerare atât în ce priveşte numărul de conferinţe cât şi în ce priveşte numărul de participanţi şi puterea de cumpărare relativ mare a acestora. Capacitatea României de a atrage acest segment de piaţă este relativ salbă, totuşi mai bine reprezentată la nivelul capitalei.

În analiza sa cu privire la conferinţele internaţionale organizate de către membrii săi în 2005, de exemplu, Asociaţia Internaţională de Congrese si Conferinţe (ICCA) identifică 5315 conferinţe internaţionale organizate în aproape 100 de ţări. Din acestea 12 au fost organizate în România. Acest lucru situează Romania pe locul 53 între ţările gazdă. Există două motive pentru această performanţă slabă.

În primul rând, România nu are multe centre de conferinţe special destinate acestui scop care să corespundă cerinţelor de pe piaţa internaţională de conferinţe şi expoziţii – atât pe segmentul asociaţiilor, guvernamental, cât şi de afaceri.

Al doilea motiv este acela că, în ciuda eforturilor îndrăzneţe ale Asociaţiei Naţionale a Organizatorilor Profesionişti de Conferinţe şi Expoziţii, se face simţită o lipsă a studiilor de piaţă şi a activităţii de promovare pentru asigurarea conferinţelor la nivel internaţional.

Asociaţia naţională a Organizatorilor Profesionişti de conferinţe si expoziţii (RCB) încearcă să promoveze România ca o destinaţie pentru sectorul de conferinţe şi expoziţii şi acţionează ca o casă de clearing pentru contactarea organizatorilor de conferinţe şi expoziţii care caută spaţii corespunzătoare. RCB este membră a asociaţiei internaţionale de Congrese şi conferinţe (ICCA), însă este singurul organizator de conferinţe şi expoziţii membru al asociaţiei care este pur privat.

3)    Reţeaua strategică

Romania este aşezată la intersecţia mai multor coridoare de transport europene, care leagă Europa de sud-est cu nordul şi vestul. Aceste coridoare formează „coloana vertebrală” strategică a legăturilor terestre interne şi externe din România şi reprezintă principalele investiţii în artere de infrastructură, astfel:

  • Coridorul VII, Dunărea, care leagă Marea Neagră de Marea Nordului
  • Coridorul IV, un coridor rutier şi feroviar care face legătura dintre Germania în vest şi Europa de sud-est. După ce trece prin Germania, Austria, Slovacia şi Ungaria, coridorul se ramifică în trei artere cu punct terminus la Istanbul, Salonic şi respectiv Constanţa.
  • Coridorul IX, un coridor rutier şi feroviar care face legătura între Finlanda, Lituania în nord şi Grecia în sud. Această arteră de transport trece prin Minsk, în Belarus, Moscova, Moldova, România şi Bulgaria spre Grecia. În Romania, coridorul trece prin Albiţa la graniţa cu Moldova, Focşani, Buzău, Bucureşti şi intră în Bulgaria la Giurgiu.

Oraşul Bucureşti beneficiază de poziţia avantajoasă pe traseul ultimelor două coridoare menţionate.

Infrastructura aeriană

În 2004, volumul total de pasageri din traficul aerian a fost de 3.405.710 reprezentând o creştere de 9% faţă de 2003. Punctul central pe plan intern şi internaţional este Bucureşti Henri Coandă (Otopeni). În 2006 Aeroportul Henri Coandă Bucureşti a fost cel mai aglomerat aeroport din România, cu un trafic de aproximativ 3 milioane pasageri.

Aeroportul internaţional Henri Coandă, Bucureşti, care este cel mai aglomerat din ţară, acoperind aproximativ 75% din totalul traficului de pasageri. În 2005 aeroportul a înregistrat circa 3.035.311 pasageri şi 53.496 curse aeriene. Se estimează ca în 2007 aeroportul va primi 4,4 milioane de pasageri.

Există planuri de legare a aeroportului cu oraşul prin autostrada M3 şi linia de metrou M6 din Bucureşti, precum şi o legătură uşoară pe calea ferată cu Gara de Nord, deja realizată. În prezent, lipsa unei linii transport speciale cu un tren suburban pentru deservirea aeroportului, precum şi lipsa unor servicii de informare clară reprezintă principalele impedimente pentru sosirea turiştilor.

Cel de-al treilea aeroport aglomerat din Romania este Aeroportul Bucureşti Aurel Vlaicu. Astăzi, Aeroportul Aurel Vlaicu, care este amplasat mai aproape de centru oraşului, şi-a dezvoltat rolul de punct de legătură pentru aviaţia comercială şi companiile low cost. În 2005 Aurel Vlaicu a înregistrat un trafic de circa 375.000 pasageri.

S-a stabilit o listă iniţială de căi turistice sau puncte de dezvoltare a grupărilor zonale, care urmează a fi studiate ulterior în detaliu. Centrele identificate sunt:

  • Bucureşti, cale de acces internaţională pentru servicii internaţionale de aeroport şi cale ferată.
  • Coridoarele trans-europene de transport IV şi IX.
  • Capitala ţării, centru administrativ, de afaceri şi cultural, destinaţie de turism tip city break şi de afaceri.

 

Telecomunicaţiile

Sistemul de telecomunicaţii din România a reprezentat pană în ultimii ani un monopol de stat şi a avut de suferit de pe urma lipsei investiţiilor şi a concurenţei. Înainte de începutul anului 1997 era o singură societate naţională de telecomunicaţii. De atunci, industria a fost privatizată şi, la fel ca şi pe celelalte pieţe europene, s-a putut observa pătrunderea unui număr mare de operatori privaţi, a concurenţei, însoţită de îmbunătăţirea nivelului serviciilor şi de scăderea preţului pentru aceste servicii.

După 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, călătorii din spaţiul intracomunitar pot beneficia de tarife de roaming promoţionale.

Liberalizarea a permis de asemenea României să investească în infrastructură pentru a realiza un sistem IT modern şi competitiv, care în prezent este în expansiune într-un ritm impresionant. Se estimează că piaţa de IT din România înregistrează o creştere de 4 miliarde euro la o rată de creştere de aproximativ 19%1 în 2007.

Pe lângă impactul în dezvoltarea infrastructurii de telecomunicaţii – condiţie eliminatorie astăzi pentru o mare parte dintre turişti – amploarea acestei industrii înseamnă şi un aport semnificativ de potenţiali turişti de afaceri, cu un profil potrivit atragerii lor către turismul cultural.

 

4)    Servicii

Cazarea

Datele oficiale reflectă numărul structurilor de cazare înregistrate oficial. Se consideră că există un mare număr de structuri de cazare "neoficiale", în special de unităţi de capacitate mai redusă. Creşterea capacităţilor principalelor categorii de cazare în ultimii ani este semnificativă.

Sistemul de clasificare care constă în acordarea de stele şi margarete se bazează aproape în întregime pe existenţa fizică a facilităţilor. Se acordă puţină atenţie calităţii facilităţilor şi serviciilor. În consecinţă, poate exista un spectru larg al calităţii şi preţului în cadrul unei categorii de stele.

 

Facilităţi şi servicii turistice

Există 2.638 companii cu autorizaţii atât de tur operatori, cât şi de agenţii de turism, şi încă 184 companii autorizate doar ca agenţi de turism. Numărul mare de tur operatori este justificat de calificările suplimentare relativ de mică importanţă necesare pentru ca un agent de turism să fie desemnat tur operator. Majoritatea "tur operatorilor" nu îndeplinesc această funcţie.

În Bucureşti numărul acestor companii este de 909.

 

 

Calitatea serviciilor

Aptitudinile în ce priveşte prestarea serviciilor din sectorul ospitalităţii, atât profesional, cât şi la nivel de comportament, sunt încă slab dezvoltate şi necesită o atenţie deosebită în anii următori. De asemenea îmbunătăţirea atitudinii faţă de servicii şi a mentalităţii reprezintă un aspect ce necesită atenţie urgentă.

Nivelul de competenţă din sectorul ospitalităţii şi turismului este redus, ca urmare a lipsei standardelor de performanţă, a standardelor de muncă adecvate şi actualizate, şi a standardelor adecvate educaţionale şi de pregătire.

Pregătirea organizată pentru prestarea de servicii în domeniul ospitalităţii şi turismului nu este încă suficient dezvoltată. Cursurile de pregătire profesională specializate pentru sectorul ospitalităţii pentru pregătirea personalului în vederea ocupării locurilor de muncă în acest sector sunt aproape absente, iar pregătirea în turism este integrată în cursurile şcolare speciale gimnaziale şi în cele universitare.

Criza de personal calificat se datorează doar parţial faptului că un număr mare de oameni părăsesc România pentru a lucra în străinătate, după ce au obţinut diploma de liceu sau universitate (însă nu sunt suficient pregătiţi!), sau după ce au lucrat într-un hotel pentru scurt timp.

Această criză de personal are o serie de motivaţii:

  • Programele de instruire curente nu sunt axate pe formarea unor competenţe şi aptitudini şi nu respectă standardele. Numeroşi furnizori de cursuri de pregătire eliberează diplome şi certificate necesare pentru angajare fără a asigura o instruire completă şi corespunzătoare.
  • Un număr considerabil de tineri părăsesc sectorul ospitalităţii şi turismului pentru a merge să lucreze în străinătate ca urmare a modului precar în care este văzută  o slujbă în sectorul ospitalităţii şi a nivelului scăzut al salarizării.
  • Conducerea şi forurile de supervizare nu posedă aptitudinile specifice unei pregătiri interne la locul de muncă pentru a păstra aceste deprinderi la nivelul cerut de standarde şi pentru a menţine dorinţa de performanţă.
  • Nu există o pregătire continuă adecvată locului de muncă pentru a ţine pasul cu necesarul de aptitudini şi cunoştinţe al personalului existent din sectorul ospitalităţii la diferite niveluri.

Ghidul de turism are de asemenea un rol important de prezentare şi ar trebui să îi ajute pe interlocutorii săi să înţeleagă şi să aprecieze ţara. Acesta trebuie să prezinte realităţile ţării in cel mai frumos şi viu mod cu putinţă. Sarcina ghidului de turism este prin urmare nu doar aceea de a repeta o înşiruire de fapte oferind informaţii ca o bandă audio, ci de a crea o imagine a ţării pentru vizitatori într-un mod corect şi atrăgător.

Ghidul de turism trebuie să aibă o serie de calificări, în special abilităţi lingvistice şi cunoştinţe generale de istorie, geografie, artă şi arhitectură, economie, politică, religie şi sociologie.

Ghidul de turism este mult mai mult decât o persoană care informează, prezintă, îndrumă şi oferă instrucţiuni în timpul vizitelor. Pentru majoritatea vizitatorilor străini, ghidul de turism este persoana, cu naţionalitatea ţării respective, cu care aceştia au contactul cel mai prelungit.

Informarea corespunzătoare a turiştilor reprezintă unul din cele mai importante aspecte ale succesului dezvoltării unui turism puternic. Persoanele care se află într-un mediu diferit şi nefamiliar, fie că sunt în străinătate sau în propria ţară, au întotdeauna nevoie de informaţii. Vizitatorii au nevoie de informaţii despre o serie de teme, ca de exemplu unde să meargă, unde să stea, unde să ia masa, ce să facă, ce să cumpere etc.

Multe informaţii sunt oferite din timp prin internet sau în ghidurile turistice, însă vizitatorii unui loc, ai unei regiuni sau ţări caută adesea Centrele de Informare Turistică.

Îndeosebi într-o ţară precum Romania, în care majoritatea vizitatorilor străini nu cunosc limba şi nu pot citi toate indicatoarele, asistenţa şi informaţiile oferite într-o limbă de circulaţie internaţională sunt de importanţă critică.

Oferirea de informaţii turistice este un serviciu cheie pentru toţi vizitatorii. Oferirea de informaţii adecvate reprezintă un factor cheie în experienţa turistică generală şi, de asemenea, în satisfacţia vizitatorilor. Oferirea de informaţii turistice adecvate este o specializare aparte. Producerea, prezentarea, manipularea, distribuirea, comunicarea şi managementul diferitelor tipuri de informaţii turistice reprezintă aptitudini de specialitate, care necesită pregătire.

În principiu, oferirea de informaţii turiştilor reprezintă un serviciu, dar nu este nevoie să fie întotdeauna şi un serviciu gratuit. Din ce în ce mai multe centre de informare turistică din Europa sunt nevoite să funcţioneze pe baze comerciale, vânzând produse şi servicii contracost. Acest lucru înseamnă că reprezentanţii centrelor de informare turistică de mâine trebuie de asemenea să cunoască tehnicile de vânzare şi gândirea comercială. Puţini vizitatori ai zilelor noastre se mai aşteaptă să primească broşuri în mod gratuit atunci când vizitează un centru de informare turistică. Aceştia se aşteaptă să primească materiale de informare simple, directe si precise, ce pot fi imprimate ca materiale de informare la cerere.

Autorităţile locale de urbanism, autorităţile regionale şi naţionale de planificare din aproape toate ministerele şi departamentele sunt într-un fel direct sau indirect implicate în organizarea şi dezvoltarea turismului. Unele decizii de urbanism contravin obiectivelor de dezvoltare a turismului; unele strategii de dezvoltare afectează dezvoltarea sigură a turismului, cu un puternic impact mai ales asupra turismului cultural.

Dezvoltarea turismului este un aspect extreme de sensibil, deoarece turismul reprezintă una din cele mai competitive activităţi economice din lume. Dezvoltarea turismului nu se produce automat, deoarece este legată de imagine şi de reputaţie. Turismul de succes şi durabil necesită o cooperare între toţi factorii de răspundere şi necesită formarea de parteneriate între reprezentanţi ai sectorul public, care trebuie să sprijine turismul, şi ai sectorului privat, care trebuie să ofere facilităţile şi serviciile pentru diferite pieţe şi segmente de piaţă. Fără înţelegerea obiectivelor şi a problemelor reciproce turismul nu se va dezvolta în mod satisfăcător şi benefic.

5)    Resurse umane şi formare profesională

Dezvoltarea de succes şi durabilă a turismului depinde nu doar de peisajul atractiv, de obiective culturale de valoare, de facilităţile turistice, ci şi de serviciile competitive şi de calitate. Sectorul ospitalităţii şi turismului este o unul pentru oameni.

Fiind una din cele mai competitive activităţi economice din lume, turismul necesită înţelegere, profesionalism, angajare, organizare şi o strategie eficientă de dezvoltare a resurselor umane.

Sectorul ospitalităţii şi turismului implică în egală măsură facilităţi si servicii. Serviciile competitive pot fi asigurate doar de către personal bine pregătit şi specializat, cu o atitudine corespunzătoare, cu mentalitatea corectă, cu comportamentul corespunzător şi cu performanţe corespunzătoare.

Crearea unei forţe de muncă instruite şi calificate necesită pregătire, educaţie de bază şi cursuri de pregătire profesională, precum şi pregătire practică la locul de muncă.

Ospitalitatea în sensul modern al acestui termen implică satisfacerea cerinţelor vizitatorilor şi competenţele dobândite pentru a întruni – şi chiar depăşi – aşteptările vizitatorilor. Dacă aşteptările create prin activitatea de marketing şi promovare a turismului nu pot fi satisfăcute ca urmare a lipsei de forţă de muncă calificată, turismul nu se poate dezvolta durabil. Aceasta nu se referă doar la turiştii străini care vin în Romania, ci şi la românii, ca turişti în propria ţară; se referă la turismul internaţional şi în egală măsură la turismul intern.

Conform statisticilor disponibile pentru 2006, peste 80% din înnoptări au fost cumpărate de către turişti români şi mai puţin de 20% de către turişti străini. Ambele categorii de turişti merită să beneficieze de servicii de calitate, adecvate şi de ospitalitate.

Ghizi de turism trebuie să se califice la Centrul naţional de învăţământ Turistic (CNIT) sau alte instituţii autorizate de stat în acest scop. Există 937 de ghizi de turism înregistraţi de ANT. Ei cuprind următoarele categorii:

Naţionali

758

Locali

93

Montan

56

Religios

26

Echitaţie

1

Sport

1

Animaţie

1

Ecoturism

1

Total

937

Surse: ANT

 

Deşi competenţa academică a ghizilor şi cunoaşterea subiectelor sunt în general la nivel ridicat, instruirea acestora pentru deprinderea capacităţilor de lucru cu vizitatorii este foarte redusă. Se remarcă de asemenea lipsa totală din statistică a turismului cultural.

 

6)    Cererea de produse turistice

Au fost realizate o serie de studii pentru a se stabili cererea de turism intern, la nivel naţional:

  • Rotravel 2003 – studiu la nivel naţional realizat de către Institutul naţional de Sondare a Opiniei si Marketing (INSOMAR)
  • Studiul INCDT

 

Caracteristicile cheie ale turismului de agrement din zonă sunt:

  • preferinţa de a călători in grupuri – familie, prieteni, colegi
  • divertisment –expresie a spiritului latin
  • preferinţa pentru lucrurile de bună calitate – tradiţionale – mâncăruri şi băuturi
  • interes ridicat în a cunoaşte mai multe despre propria ţară – ceea ce duce la o rată de dezvoltare viitoare bună pentru turismul de circuit.
  • scăderea interesului pentru staţiunile balneare care va fi oprită doar prin dezvoltarea şi direcţionarea diferitelor operaţii către segmentele specifice de piaţă, de exemplu către segmentele de divertisment, afaceri sau cultural.

 

În ceea ce priveşte vizitatorii străini, au fost luate în considerare cercetările întreprinse de către Birourile de Turism Român cu tour operatori străini.

Există diferenţe considerabile între ţări în ceea ce priveşte percepţia României. În unele ţări, precum Marea Britanie şi Franţa, se fac asociaţii negative cu România, determinate în special de campania din mass-media din aceste ţări. Procentele înregistrate privind atitudinea  negativă, neutră şi pozitivă din rândul cetăţenilor francezi au fost de 49%, 32% (restul nu au manifestat o opinie), deşi trei pătrimi din cei intervievaţi s-au considerat prost informaţi cu privire la posibilităţile de petrecere a concediilor în România. Exemplul francez este însă unul extrem.

În general vorbind, percepţia pieţei nu este covârşitor negativă, ceea ce înseamnă că, deşi asocierea cea mai spontană a României în rândul cetăţenilor britanici a fost de sărăcie/austeritate, această imagine a fost împărtăşită doar de mai puţin de unul din cinci persoane intervievate, iar asocierile pozitive precum cele legate de cultură/folclor/istorie, schi/munţi şi de Marea Neagră / Delta Dunării au fost de asemenea prezente. În Germania avem aceeaşi imagine – 15% din cei intervievaţi au asociat România cu imaginea sărăciei, însă acesta este un număr mai mic decât procentul de 18% care au asociat, de exemplu, ţara cu Marea Neagră.

Principalele rezultate obţinute în urma studiilor sunt că percepţia României ca destinaţie turistică este neclară; nu are o reputaţie bună ca destinaţie pentru turiştii de ocazie. Aceasta este cauzată în parte de:

  • deficienţe în marketingul şi promovarea destinaţiei
  • absenţa sprijinului guvernamental pentru turism
  • practici neprofesionale în sectorul turismului de afaceri
  • standarde scăzute ale serviciilor pentru vizitatori
  • infrastructură turistică, facilităţi şi moduri de petrecere a timpului neadecvate.

Cele mai pozitive percepţii faţă de Romania sunt în rândul israelienilor, peste un sfert din aceştia au remarcat „frumuseţea peisajului” ca o primă impresie si doar 2% au observat „sărăcia”.

Există o diferenţă considerabilă între atitudinile celor care au trăit direct experienţa turistică a României după ce au vizitat ţara şi cei care nu au trăit acest lucru. Primii au o percepţie mult mai puternică a României decât cel de-al doilea grup. Pentru a vă oferi un exemplu, maghiarii care au vizitat România au remarcat faptul că infrastructura turistică şi frumuseţea peisajelor de provincie şi căldura şi ospitalitatea le-au depăşit aşteptările. Prin contrast, cei care nu au vizitat Romania au o percepţie negativă în ce priveşte drumurile, unităţile de cazare, siguranţa publică, igiena şi nivelul serviciilor.

Cercetările din Austria au arătat faptul că vizitatorii au fost „plăcut surprinşi” în călătoria lor în Romania. Chiar şi în rândul francezilor, constatarea a fost că România câştigă teren în ceea ce priveşte imaginea. Însă vizitatorii în România au remarcat de asemenea nivelul aparent redus al protecţiei mediului.

Preţurile sunt percepute pe toate pieţele ca fiind mici în România. Acest aspect poate fi atât un avantaj pentru dezvoltarea turismului, cât şi o problemă. Deşi preţurile mici pot constitui un stimulent pentru dezvoltarea sectorului, destinaţia care devine cunoscută pretutindeni ca o destinaţie ieftină, va întâmpina dificultăţi pe termen lung în atragerea atenţiei pieţei în cazul în care încearcă să se diversifice în categorii mai ridicate de atracţii si facilităţi.

Preţurile mici nu ar trebui să constituie o componentă importantă a strategiei de marketing.

Slaba informare şi cunoaştere a atracţiilor turistice din România şi a ofertei de produse a are o consecinţă asupra faptului că motivaţiile de călătorie sunt relativ scăzute comparativ cu destinaţiile concurente. Din cei intervievaţi fără o experienţă în vizitarea României, mult mai puţin de jumătate sunt în mod clar interesaţi de vizitarea României în concediul următor, şi anume:

  • britanici 27% (cu încă 27% care „ar putea fi interesaţi”, faţă de 45% pentru Bulgaria, 40% pentru Croaţia, 38% pentru Republica Cehă, 36% pentru Rusia, 32% pentru Ungaria si 28% pentru Polonia)
  • francezi 39% (faţă de 60% pentru Ungaria, 59% pentru Croaţia, 53% pentru Rusia, 52% pentru Polonia, 50% pentru Bulgaria si 49% pentru Republica Cehă)
  • italieni 16% (cu încă 16% care au răspuns prin „poate”)
  • germani 3% în următorii trei ani (plus 16% “poate”)
  •  unguri 32% pentru toate scopurile (“categoric” sau “probabil”)
  •  austrieci 20% (cu încă 38% care au răspuns prin „posibil”)
  • israelieni 35%
  • danezi 37% din cei care nu au fost anterior în România (50% care au vizitat anterior România)

Analiza motivelor intenţiilor persoanelor care nu au vizitat încă ţara oferă răspunsuri importante legate de:

  • lipsa de informaţii / cunoştinţe.
  • absenţa marketingului destinaţiilor pozitive
  • temerile legate de infrastructura turistică, de facilităţile şi serviciile turistice.

 

Perspective de dezvoltare

Planul Naţional de Dezvoltare a Turismului identifică principalele aspecte-cheie care trebuie remediate în vederea unei creşteri în viitor a turismului, ca fiind următoarele:

  • Instabilitatea cadrului instituţional cu responsabilităţi în dezvoltarea strategiilor şi politicilor de turism;
  • Lipsa cooperării între tur-operatori;
  • Slaba contribuţie a turismului la PIB;
  • Insuficienta informare a turiştilor şi promovare;
  • Infrastructură nedezvoltată în general, mai ales în ceea ce priveşte transportul, comunicaţiile şi serviciile;
  • Un mare număr de structuri de cazare învechite;
  • Grad redus de ocupare a structurilor de cazare;
  • Dezvoltare insuficientă a întreprinderilor mici şi mijlocii care pot începe să funcţioneze;
  • Insuficientă dezvoltare a produselor turistice şi slabă concentrare asupra structurilor de cazare si unităţilor de alimentaţie publică.

Concluziile raportului pentru România întocmit de Consiliul Mondial al Turismului şi Călătoriilor sunt în acord cu aspectele-cheie (de mai sus) menţionate in Planul Naţional de Dezvoltare.

Ordonanţa nr. 58 din 1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România stabileşte următoarele obligaţii în domeniul turismului pentru consiliul municipiului Bucureşti:

  • Inventarierea principalelor resurse turistice;
  • Administrarea registrelor locale ale patrimoniului turistic;
  • Redactarea propunerilor de dezvoltare, care reprezintă baza programului anual de dezvoltare turistică;
  • Contribuţia la creşterea calităţii produselor turistice;
  • Supravegherea activităţii de turism, astfel încât operatorii să aibă acces la resursele turistice.

  

Există o serie de factori importanți ce au determinat dezvoltarea fără precedent a turismului contemporan. Factorii indentificați în acest sens sunt:

 

 

o    Dezvoltarea mijloacelor de transport.

 

o    Creșterea timpului liber.

 

o    Modificări socio-demografice.

 

o    Schimbarea motivațiilor de călătorie.

 

o    Creșterea cererii pentru călătorii de afaceri.

 

o    Creșterea veniturilor populației.

 

 

În ultimii ani în capitală, a fost creată o importantă infrastructură turistică, dublată fiind de numeroase facilităţi de afaceri, fapt ce a condus la creşteri importante ale indicatorilor cererii turistice, creşteri puse de altfel pe seama dezvoltării turismului de afaceri.

 

Pe de altă parte, lipsa unei viziuni unitare de dezvoltare şi a unor parteneriate active între factorii interesaţi, a condus la o promovare ineficientă a oraşului, la valorificarea ineficientă a unor obiective culturale, la insuficiente măsuri de protejare şi conservare a monumentelor culturale la absenţa oraşului de pe pieţele externe sau la lipsa unor facilităţi adecvate turiştilor. Prin urmare, numărul turiştilor sosiţi exclusiv pentru petrecerea timpului liber este destul de redus.

 

 

 

5.            Stabilirea obiectivelor generale de marketing

      

În contextul actual, conceptul de turism s-a dezvoltat, nefiind perceput doar ca o formă de recreere, devenind o formă modernă de interacțiune între culturi, o formă de a cunoaște istoria, obiceiurile, tradițiile unei comunități, de asemenea, facilitând schimbul intercultural.

Obiectivul principal al proiectului „Pe ulițele orașului” este promovarea culturii religioase și a obiectelor de cult, în mod specific a Bisericii Mavrogheni, Catedralei romano-catolice „Sfântul Iosif”, Bisericii Luterane, Bisericii Amzei, Bisericii Kretzulescu, Bisericii Boteanu, Bisericii „Sfântul Nicolae – Dintr-o zi”, cât și a  istoriei legată de fiecare lăcaș de cult menționat anterior, ce prezintă un potențial turistic la nivelul turiștilor români și străini.   

 

Obiectivele specifice ale acestui proiect sunt:

¨                                           Valorificarea potenţialului cultural religios al Bisericii Mavrogheni, Catedralei romano-catolice „Sfântul Iosif”, Bisericii Luterane, Bisericii Amzei, Bisericii Kretzulescu, Bisericii Boteanu, Bisericii „Sfântul Nicolae – Dintr-o zi”, cât și a  istoriei legată de fiecare lăcaș de cult menționat.

¨                                           Includerea Bisericii Mavrogheni, Catedralei romano-catolice „Sfântul Iosif”, Bisericii Luterane, Bisericii Amzei, Bisericii Kretzulescu, Bisericii Boteanu, Bisericii „Sfântul Nicolae – Dintr-o zi” în circuite turistice culturale.

¨                                           Creşterea circulaţiei turistice.

¨                                           Imbunătăţirea imaginii Bisericii Mavrogheni, Catedralei romano-catolice „Sfântul Iosif”, Bisericii Luterane, Bisericii Amzei, Bisericii Kretzulescu, Bisericii Boteanu, Bisericii „Sfântul Nicolae – Dintr-o zi”.

 

6.            Strategii pentru implementarea obiectivelor generale de marketing                                                 

Scopul acestui proiect este promovarea culturii religioase și a obiectelor de cult, în mod specific a Bisericii Mavrogheni, Catedralei romano-catolice „Sfântul Iosif”, Bisericii Luterane, Bisericii Amzei, Bisericii Kretzulescu, Bisericii Boteanu, Bisericii „Sfântul Nicolae – Dintr-o zi”, cât și a  istoriei legată de fiecare lăcaș de cult menționat anterior.

Pentru implementarea acestui proiect, au fost alese următoarele strategii de promovare:

 

Ø             Realizarea și distribuirea unor dispozitive digitale promoţionale (stick-uri USB) în cadrul târgurilor și expozițiilor de turism din țară;

Ø             Crearea unui site dedicat promovării culturii religioase și a obiectelor de cult, în mod specific a Bisericii Mavrogheni, Catedralei romano-catolice „Sfântul Iosif”, Bisericii Luterane, Bisericii Amzei, Bisericii Kretzulescu, Bisericii Boteanu, Bisericii „Sfântul Nicolae – Dintr-o zi”, cât și a  istoriei legată de fiecare lăcaș de cult menționat anterior, cu un design grafic original;

Ø             Crearea, tipărirea şi distribuirea de broșuri prin intermediul unui ziar/revistă din domeniul turistic.

 

7.            Plan de acţiune pentru implementarea strategiilor de marketing

 

Aceste strategii de promovare, atât moderne cât și clasice sunt adresate în mod specific, unui grup țintă format din persoane interesate de turism, potențiali turiști, fie români sau străini, dar şi publicului larg, în general, de toate vârstele în vederea promovării culturii religioase și a obiectelor de cult, în mod specific a Bisericii Mavrogheni, Catedralei romano-catolice „Sfântul Iosif”, Bisericii Luterane, Bisericii Amzei, Bisericii Kretzulescu, Bisericii Boteanu, Bisericii „Sfântul Nicolae – Dintr-o zi”, cât și a istoriei legată de fiecare lăcaș de cult menționat.

 

Strategiile de marketing ale proiectului „Pe ulițele orașului”, în vederea promovării constau în:  

 

I.                     Strategii moderne de promovare:

Prin definție turismul este un mijloc de recreere, fiind de asemenea și un mijloc de cunoaştere a istoriei unei comunităţi, de creștere a nivelului de cultură și de educare.  În același timp, turismul facilitează schimbul de idei şi confruntarea de păreri, care conduc la lărgirea orizontului cultural.

 

Dezvoltarea turismului implică toți cetățenii, fiind un sector ce nu aduce beneficii doar celor implicaţi direct în acest sector, ci şi celorlalți indirect implicați.

 

Astfel, potențialii beneficiari respectiv grupul țintă identificat și cărora li se adresează activitățile din cadrul strategiei de promovare este reprezentat de următoarele categorii:

 

o    Cetățenii municipiului București, cu precădere adulți de vârsta a doua și a treia

 

o    Publicul larg, în general

 

o    Factorii indirect implicaţi în turismul cultural care intră in contact direct cu vizitatorii (personalul din muzee, etc.)

 

Strategia de promovare a fost concepută în concordanță cu principalele probleme identificate, către care s-au îndreptat obiectivele acestui proiect.

 

În vederea atingerii obiectivelor propuse se vor întreprinde următoarele acțiuni, acțiuni aferente strategiei de promovare:

 

a.    Realizarea de broșuri publicitare cu informații referitoare la obiectivele cultural istorice promovate;

 

b.    Publicarea de materiale publicitare în mass-media;

 

c.     Realizarea de dispozitive digitale cu conținut multimedia (text, imagini, etc.) de promovare a obiectivelor cultural istorice;

 

d.    Participarea la târguri și expoziții turistice naționale;

 

e.    Realizarea unui pagini web online de promovare a obiectivelor cultural istorice.

 

În cadrul acestor manifestări se vor distribui materiale promoționale vizitatorilor, respectiv dispozitive digitale (stick-uri USB) de promovare a acestor lăcașe de cult.

 

Avantajele acestei metode de promovare sunt:

-                               Interacționarea directă cu vizitatorii târgurilor și manifestărilor turistice la care participă primăria Sectorului 1.

-                               Adresarea către un public interesat de domeniul turistic.

 

Rezultatele estimate ale acestei metode de promovare sunt:

-                               Un nivel ridicat de informare al publicului din cadrul acestor târguri și manifestări expoziționale din țară la care participă Primăria Sectorului 1.

-                               Creșterea vizibilității lăcașelor de cult promovate.

-                               Creşterea numărului de turişti, români și străini.

 

Pentru monitorizarea rezultatelor, se vor utiliza următorii indicatori:

-                               Numărul de vizitatori din cadrul târgurilor și expozițiilor naționale de turism.

-                               Numărul de dispozitive digitale distribuite în cadrul târgurilor naționale la care va participa Primăria Sectorului 1.

-                               Numărul de accesări ale site-ului prin dispozitivul digital.

-                               Monitorizarea circulației turistice pe baza statisticilor oficiale obținute de la Institutul Național de Statistică.

 

·                                             Realizarea și distribuirea de dispozitive digitale cu conținut promoțional (stick-uri USB)

 

Această strategie de promovare a lăcașelor de cult din cadrul proiectului „Pe ulițele orașului” constă în realizarea și distribuirea de dispozitive digitale (stick-uri USB) în cadrul târgurilor și expozițiilor naționale de turism la care va participa Primăria Sectorului 1, aceasta fiind o metodă de promovare inovativă şi modernă.

 

Dispozitivele vor permite prin caracteristica de stocare inserarea de conținut promoțional în format multimedia (text, poze, aplicații software, site web etc.) precum și stocarea de către utilizatori de fișiere proprii.

 

Dispozitivele vor putea fi personalizate, având un design și un conținut atractiv publicului.

 

Avantajele acestei metode de promovare sunt:

-                               Utilitatea crescută a obiectului promoțional folosit, va determina utilizatorul să îl întrebuințeze o perioadă lungă, astfel asigurând accesarea periodică a conținutului promoțional.

-                               Dispozitivul permite accesarea site-ului dedicat obiectivului. Dacă este prezentă conexiunea la internet, utilizatorul, poate accesa varianta actualizată a site-ului. În cazul în care nu există posibilitatea conexiunii la internet, se va putea accesa varianta site-ului în format neactualizat, offline.

 

Rezultatele estimate ale acestei metode de promovare sunt:

-                               Un nivel ridicat de informare al publicului larg.

-                               Pe termen lung, creșterea vizibilității lăcașelor de cult promovate.

-                               Creşterea numărului de turişti, români și străini.

-                               Un nivel ridicat de accesări ale site-ului dedicat lăcașelor de cult din cadrul acestui proiect.

 

Pentru monitorizarea rezultatelor, se vor utiliza următorii indicatori:

-                               Numărul de dispozitive digitale distribuite în cadrul târgurilor naționale la care va participa Primăria Sectorului 1.

-                               Numărul de accesări ale site-ului prin dispozitivul digital.

-                               Numărul de vizitatori din cadrul târgurilor și expozițiilor naționale de turism.

 

·                                             Crearea unui site web dedicat promovării culturii religioase și a obiectelor de cult, în mod specific a Bisericii Mavrogheni, Catedralei romano-catolice „Sfântul Iosif”, Bisericii Luterane, Bisericii Amzei, Bisericii Kretzulescu, Bisericii Boteanu, Bisericii „Sfântul Nicolae – Dintr-o zi”, cât și a  istoriei legată de fiecare lăcaș de cult menționat.

 

Va fi creat un site web, dedicat ăcașelor de cult din cadrul proiectului „Pe ulițele orașului”, în vederea promovării acestora în mediu online.

Specialişti în domeniul IT, turism şi marketing își vor aduce contribuția la realizarea designul grafic, la crearea structurii şi a conținutului site-ului.

Site-ul va avea o structură și un design modern și original, atractiv publicului.

De asemenea, site-ul va fi disponibil atât în limba română cât și în limba engleză, pentru a facilita accesul potențialilor turiști străini.

 

 

 

Secțiunile care vor compune site-ul dedicat lăcașelor de cult menționate sunt următoarele:

 

                  Acasă

Reprezintă pagina de introducere, ce facilitează accesul utilizatorilor către  princilalele secțiuni prezente în site.

 

                  Lăcașe de cult:

În acestă secțiune, utilizatorii vor regăsi prezentarea lăcașelor de cult, istoria acestora, elemente specifice etc. Această secțiune va fi structurată pe lăcașe astfel încât utilizatorii să poată accesa și vizualiza datele aferente lăcașului dorit.

 

                  Album

În această secțiune, utilizatorii pot vizualiza imagini ale lăcașelor de cult, imagini din diferite perioade cu aceste lăcașe, etc.

Galeria de imagini va fi structurată pe categorii pentru a facilita accesul utilizatorului către imaginile de interes.

 

                  Calendar Evenimente:

În această secțiune, utilizatorii vor putea accesa calendarul evenimentelor cu privire la lăcașele de cult promovate. Această secțiune va putea fi vizualizată sub forma unui calendar lunar în care zilele cu evenimente vor fi marcate în mod distinct.

 

                  Presă:

Utilizatorii pot accesa comunicate de presă, știri, articole din presă legate de lăcașele de cult promovate.

La aceste articole, știri sau comunicate de presă cu privire la aceste lăcașe de cult utilizatorul își va putea exprima opinia, prin postarea de comentarii.

 

                  Newsletter

În această secțiune utilizatorii au posibilitatea să se aboneze la newsletter, pentru a primi și a fi la curent cu informații despre evenimentele organizate, articole și comunicate de presă sau alte informații de interes, legate de lăcașele de cult promovate.

 

 

 

 

 

                  Autentificarea utilizatorului

Pentru a se înregistra, utilizatorul îşi va crea un cont de utilizator. Autentificarea se va face prin nume de utilizator şi parolă validă.

Vor exista două tipuri de utilizatori, cu roluri diferite, respectiv administratori care vor putea actualiza informaţiile din cadrul site-ului, vor gestiona utilizatorii și site-ul în general, şi vizitatorii/utilizatorii care vor putea accesa și vizualiza secţiunile site-ului, fără însă să le poată modifica.  

 

                  Contact

În această sectiune, utilizatorii vor regăsi datele de contact (adresă, telefon, fax, e-mail), o hartă a locației lăcașelor de cult  și un formular de contact unde pot adresa întrebări, sugestii, păreri, comentarii.

           

Periodic se vor efectua actualizări ale conținutului site-ului dedicat promovării lăcașelor de cult din cadrul proiectului „Pe ulițele orașului” (informații, calendar, știri etc.). Site-ul va fi întreţinut de către specialişti IT.

 

Avantajele acestei metode moderne de promovare sunt:

-                               Promovare atât la nivel național cât și la nivel internațional.

-                               Accesul rapid la informații cu privire la lăcașele de cult promovate.

-                               Menținerea interesului utilizatorilor prin actualizare periodică a conținutului.

-                               Accesarea rapidă din orice locație, în orice moment.

 

Rezultatele estimate, în urma promovării online sunt:

-                               Un nivel crescut de interacțiune cu utilizatorii.

-                               Pe termen lung, creșterea vizibilității și a numărului de turişti, români și străini.

-                               Îmbunătăţirea imaginii lăcașelor de cult promovate și promovarea culturii religioase și a obiectelor de cult cât și a istoriei legate de fiecare dintre aceste lăcașe de cult.

-                               Accesarea de către un număr mare de utilizatori.

 

Pentru indicarea rezultatelor, se vor folosi următoarele metode de monitorizare:

-                               Realizarea de statistici cu privire la domeniile de interes și monitorizarea numărului de abonări la newsletter.

-                               Monitorizarea numărului de accesări ale site-ului.

 

 

 

II.                Strategii clasice de promovare:

 

Crearea și distribuirea de broșuri în presa turistică (ziar/revistă):

Această metodă de promovare este o metodă clasică, folosită în mod frecvent, ce constă în crearea de broșuri de prezentare a lăcașelor de cult promovate. Aceste broșuri vor fi distribuite prin intermediul presei (ziar/revistă) cu profil turistic.

Broșura este creată cu scopul de a atrage interesul publicului și de a acoperi nevoia acestora de informații cu privire la lăcașele de cult promovate. Astfel, broșura va conține o descriere generală a lăcașelor de cult, fotografii relevante, orar vizitare, facilități, hartă, informații de contact etc.

Broșura va avea o structură și un design grafic original și atractiv, realizat de specialiști în marketing și turism.

 

Avantajele acestei forme de promovare sunt:

-                               Oferirea de informații de prezentare.

-                               Adresarea către un public interesat de domeniul turistic.

-                               Pe termen lung, creșterea vizibilității lăcașelor de cult și a numărului de turişti.

 

Rezultatele așteptate în urma implementării acestei metode sunt:

-                               Un nivel mai ridicat de vizibilitate și o imagine îmbunătățită a lăcașelor de cult promovate.

-                               Creșterea numărului de turişti.

-                               Creşterea nivelului de informare a publicului, potențiali turiști.

 

Pentru indicarea rezultatelor, se va utiliza următorea metodă:

-                               Monitorizarea numărului de broșuri realizate și distribuite prin publicațiile de turism.

-                               Monitorizarea circulației turistice pe baza statisticilor oficiale obținute de la Institutul Național de Statistică.

 

 

 

 

 

 

 

 

8.            Bugetul planului (corelat cu activităţile din planul de acţiune).

Nr crt

Denumirea capitolelor si subcapitolelor

Total cheltuieli

TVA

TOTAL

1

2

3

4

5

1

Cheltuieli pentru portal de informatii de turism

 

 

1.1

Cheltuieli pentru realizarea si administrarea portal de informatii de turism

                   20.675,55    

                 4.962,13    

           25.637,68     

 

 TOTAL CAPITOL

              20.675,55    

                4.962,13    

          25.637,68    

2

Cheltuieli pentru publicitate si reclama a destinatiilor si produselor turistice romanesti

 

 

2.1

Cheltuieli pentru realizarea materialelor publicitare

                  383.857,31    

                92.125,76    

          475.983,07    

2.2

Inserţii publicitare

                   87.831,00    

                21.079,44    

          108.910,44    

2.3

Publicitate outdoor

                   14.456,45    

                 3.469,55    

           17.926,00    

2.4

Promovare prin intermediul posturilor de televiziune

                   47.258,08    

                11.341,94    

           58.600,02    

2.5

Cheltuieli pentru traducere

                     5.838,71    

                 1.401,29    

             7.240,00    

 

TOTAL CAPITOL

            539.241,55    

            129.417,97    

        668.659,53    

3

Cheltuieli aferente implementarii proiectului

 

 

3.1

Cheltuieli de publicitate si informare

                  160.967,10    

                38.632,10    

          199.599,20    

3.2

Cheltuieli de audit

                   44.516,00    

                10.683,84    

           55.199,84    

 

TOTAL CAPITOL

            205.483,10    

              49.315,94    

        254.799,04    

4

Cheltuieli aferente echipei de implementare a proiectului

                          34.234,67    

                 8.216,32    

           42.450,99    

 

TOTAL CAPITOL

              34.234,67    

                8.216,32    

          42.450,99    

 

TOTAL GENERAL

            799.634,87    

            191.912,37    

        991.547,24    

 

9.            Rezultate preconizate.

 

Rezultatele anticipate în urma implementării strategiilor de promovare ale proiectului  „Pe ulițele orașului” sunt următoarele:

-                               Creșterea vizibilității lăcașelor de cult promovate în cadrul proiectului „Pe ulițele orașului”.

-                               Îmbunătăţirea imaginii lăcașelor de cult promovate în cadrul proiectului „Pe ulițele orașului”.

-                               Distribuirea de materiale de promovare cu un conținut de calitate şi original.

-                               Creșterea numărului de turişti români şi străini.

 

Pentru indicarea rezultatelor, se vor utiliza:

-                               Monitorizarea numărului de broșuri realizate și distribuite prin publicațiile de turism.

-                               Monitorizarea numărului de accesări ale site-ului dedicat lăcașelor de cult din cadrul proiectului „Pe ulițele orașului”.

-                               Statistici ale Institutului Naţional de Statistică, cu privire la circulația turistică.

-                               Numărul de dispozitive digitale distribuite în cadrul târgurilor naționale

-                               Numărul de accesări ale site-ului prin intermediul dispozitivului digital promoțional.