Hotărârea nr. 182/2010

Hotărârea Consiliului Local nr. 182 / 2010

MUNICIPIUL BUCUREŞTI                                             

CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 1

 

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Proiectului  „În plimbare la Șosea”,  

cu finanțare nerambursabilă, precum şi a cheltuielilor legate de implementare

 

 

Ținând seama de Expunerea de motive a Primarului Sectorului 1, precum si Raportul de specialitate întocmit de Compartimentul  Imagine, Cultură, Presă și Informatică din cadrul aparatului de specialitate al Primarului  Sectorului 1;

Având în vedere Raportul Comisiei de studii, prognoze economico-sociale, buget, impozite şi taxe locale şi al Comisiei pentru administraţie publică locală, juridică, apărarea ordinii publice, respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor  şi patrimoniu  ale Consiliului Local al Sectorului 1;

Văzând dispoziţiile Legii nr.339/2007 privind promovarea aplicării strategiilor de management de proiect la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale judeţene şi locale, cu modificările și completările ulterioare;

În conformitate cu prevederile art. 53 din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare;

În conformitate cu prevederile  Legii nr.24/2000 privind  Normele de tehnică legislativă la elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

În conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului României nr.64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobată cu modificări prin Legea nr.260/2009;

Având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului României nr.759/11.07.2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare;

Văzând prevederile Hotărârii Guvernului României nr.457/21.04.2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale;

Luând în considerare Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5 „Dezvoltarea și promovarea turismului”, Domeniul major de intervenţie 5.3 „Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivitaţii României ca destinaţie turistică, Operațiunea – Dezvoltarea și consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovării produselor specifice și a activităților de marketing specifice.

Ținând seama de oportunitatea accesării de fonduri europene prin intermediul Programului Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5 „Dezvoltarea și promovarea turismului”, Domeniul major de intervenţie 5.3 „Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică, Operațiunea – Dezvoltarea și consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovării produselor specifice și a activităților de marketing specifice.

În temeiul art.45, alin.(2), lit.”d”, art.81, alin.(2), lit.”j” şi art.115, alin.(1), lit.”b” din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 1

 

HOTĂRĂŞTE:

 

            Art.1. Se aprobă Proiectul „În plimbare la Șosea”, cu finanțare nerambursabila, precum şi cheltuielile legate de implementare.

Art.2. (1) Se aprobă studiul de marketing, conform Anexei nr.1, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, precum și susţinerea cofinanţării din bugetul local al Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti pentru pregătirea şi implementarea corespunzătoare a Proiectului „În plimbare la Șosea”.

(2) Cofinanţarea Proiectului constă în :

-          Contribuţia proprie aferentă costurilor eligibile ale proiectului în valoare de  14.848,80 lei;

-          Costuri neeligibile ale proiectului în valoare de 20.320,12 lei,  la care se adaugă plata taxei pe valoare adăugată (TVA) în valoare de 183.062,43 lei.

(3) Valoarea totală a Proiectului este de 945.822,55 lei, din care finanțare nerambursabilă de    727.591,20 lei.

 

Art.3. Se împuterniceşte doamna Ioana Costescu – Serviciul Cabinet Primar să semneze cererea de finanţare şi anexele aferente acesteia, contractul de finanţare, precum şi orice alte acte care sunt necesare în vederea derulării şi implementării ProiectuluiÎn plimbare la Sosea”.

 

Art.4. Primarul Sectorului 1, iar în lipsa acestuia înlocuitorul său de drept, Direcţia Management Economic, Direcţia Investiții, Compartimentul Imagine, Cultură, Presă și Informatică şi Serviciul Secretariat General, Audienţe vor aduce la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri.

 

 

 

            PREŞEDINTE DE ŞEDINŢĂ,                             CONTRASEMNEAZĂ,

                           Ion Brad

                                                                                                          SECRETAR

                                                                                             Bogdan Nicolae Grigorescu

 

 

 

 

 

 

 

 

            Nr.:    182

            Data: 26.08.2010

 

 

 

                

 



                                                       

Plan de marketing

În plimbare la sosea

 

 

  1. Rezumat

 

Rolul, importanţa şi efectele multiple ale turismului intern sînt reflectate pe o multitudine de planuri: de la valorificarea superioară a elementelor atractive şi funcţionale ale ofertei turistice la îmbunătăţirea confortului populaţiei ţării de referinţă; de la stimularea creşterii economice la ameliorarea structurii sociale, crearea de noi locuri de muncă şi reducerea sărăciei.

În condiţiile reducerii timpului liber şi a veniturilor relativ modeste, cererea populaţiei locale pentru turism la distanţe mari şi în condiţii de confort înalt este joasă. În acest context, turismul intern devine o ofertă atractivă pentru o mare parte din populaţia locală, consumatori efectivi şi potenţiali.

Cercetările de ultimă oră denotă faptul că turismul intern are un impact considerabil asupra economiilor, societăţilor şi culturilor de referinţă. Avantajul esenţial al turismului intern îl reprezintă atragerea excedentului de forţă de muncă din alte sectoare şi, implicit, atenuarea şomajului. Pe lîngă impactul economic, turismul intern are şi o profundă semnificaţie socio-culturală, efectele sale fiind resimţite pe diferite planuri: consumul, utilizarea timpului liber, instruirea şi educaţia populaţiei, ridicarea calităţii mediului înconjurător, conservarea tradiţiilor şi culturilor locale, şi, implicit intensificarea toleranţei şi înţelegerii turistice. Importanţa economică şi socială a turismului intern, contribuţia acestuia la cresterea calităţii vieţii denotă actualitatea  cercetării şi necesitatea promovării acestui sector.

Necesitatea valorificării acestor oportunităţi în condiţii de eficienţă presupune elaborarea unor demersuri strategice de marketing adecvate potenţialului, maturităţii pieţei şi structurii ei.

Acest plan de marketing isi propune o  apropiere cu grupul tinta adulti varsta a doua si a treia, care sa participe la activitatile propuse prin proiect astfel contribuind la cresterea numarului de turisti care apreciaza istoria veche a Bucurestiului.

Toate acestea avand in vedere ca la mijlocul secolului al XIX-lea Bucureștiul, ca și întreaga societate românească, a intrat într-un proces accelerat de modernizare. Aspectul Bucureștiului s-a adaptat și el nevoilor bucureștenilor și românilor, din ce în ce mai educați, mai informați, cu o stare materială din ce în ce mai bună și cu din ce în ce mai mult timp liber. În vremea ocupației ruse a Principatelor, după 1830, Pavel Kiseleff, guvernatorul rus al Principatelor Române, a schițat un plan urbanistic al Bucureștiului care prevedea o șosea de centură dar și o zonă de promenadă și de petrecere a timpului liber, după modelul marilor capitale europene, a Parisului în special. În mai multe etape, în partea de nord a orașului, a fost amenajată o astfel de zonă de recreere care a preluat numele generalului rus. În zona Pieței Victoriei (Capul Podului Mogoșoaiei) în 1847 a fost amenajată o grădină de către arhitectul peisagist austriac Karl Friedrich Meyer. Apoi amenajarea zonei verzi a fost prelungită și completată până la Arcul de Triumf și pînă la hipodrom (construit în 1851 și demoloat pentru a se contrui în anii ’50 fosta Casă a Scânteii, actuala Casă a Presei Libere). Bucureștenii puteau merge „la Șosea” pe jos, călare, cu bicicleta sau iarna cu săniile. Erau amenajate bazine și cascade artificiale, pavilioane de vară dar mai ales spațiu verde, vegetație, grădini și livezi. Încă din secolul al XIX-lea în acets mic paradis mai marii momentului (Gh. Bibescu, M. Kogălniceanu, etc.) au început să-și construiască case de varaă apoi reședințe permanente. Încet dar sigur zona Kiseleff s-a transformat într-o zonă foarte scumpă, aproape exclusivistă, care garanta prezența proprietarului în „lumea bună” a capitalei.

Planul de marketing va consta în dezvoltarea unei strategii din care să rezulte un produs turistic bazat pe punerea în valoare a patrimoniului cultural local, prin includerea unor obiective într-un circuit turistic ce va fi promovat către turiştii interni şi internaţionali care vizitează sau tranzitează oraşul în scop de agreement sau de afaceri. Promovarea obiectivelor culturale şi integrarea acestora într-un circuit turistic va avea ca efect reducerea ritmului de degradare a patrimoniului cultural local.

Strategia de marketing va avea în vedere o serie de activităţi specifice pentru a promova turismul cultural către categorii speciale de vizitatori şi locuitori ai oraşului: angajaţii din companiile multinaţionale, expaţi, participanţi la diverse evenimente de anvergura (conferinţe, summituri, concerte). Această strategie va avea de asemenea ca rezultat scoaterea unor obiective culturale din anonimat.

Strategia va include şi o serie de evenimente prin care vor fi puse în valoare tradiţiile locale, ceea ce va genera venituri în mediul rural adiacent zonei de desfăşurare a proiectului.

Strategia de marketing va trebui să aibă în vedere, pe lângă generarea de locuri de muncă în domeniul turismului, o serie de activităţi de comunicare care:

·         să ducă la dezvoltarea locală durabilă

·         să atragă tinerii către specializări în domeniul turismului cultural (de exemplu formarea de ghizi specializaţi)

·         să crească gradul de conştientizare a autorităţilor, mass mediei, comunităţii locale asupra necesităţii promovării patrimoniului cultural local

Pentru a avea rezultate imediate, planul de acţiune va trebui să se deruleze într-un interval de timp relativ scurt (6 – 12 luni), începând într-o primă etapă cu derularea unui proiect pilot, concentrat pe promovarea unui număr limitat de obiective culturale (6 – 7 obiective, selecţionate astfel încât accesul turiştilor să fie relativ facil).

În paralel vor trebui derulate o serie de studii (de exemplu: profilul turistului, studiu de impact al proiectului etc.), cu rolul de a acoperi lipsa de informaţii şi date statistice de actualitate. În funcţie de concluziile şi recomandările studiilor, strategia de marketing va fi ajustată pentru a obţine cele mai bune rezultate în etapele ce se vor derula ulterior.

Bugetul proiectului a fost proiectat astfel încât să acopere cheltuielile necesare promovării şi creşterii vizibilităţii obiectivelor turistice selectate, ţinând cont de obiectivele propuse şi de modul de comunicare specific fiecărei categorii de beneficiari ai proiectului. Astfel, bugetul va acoperi costurile pentru:

  • Crearea identităţii vizuale a proiectului
  • Crearea unui website dedicat proiectului şi promovarea acestuia prin mijloace specifice marketingului online
  • Crearea de materiale de prezentare a proiectului şi a fiecărui obiectiv cultural în parte (broşuri, pliante, hărţi turistice, afişe, bannere, CD-uri, obiecte promoţionale etc), ţinând cont atât de identitatea vizuală a proiectului, cât şi de identitatea vizuală a Programului Operaţional Regional
  • Promovarea outdoor şi indoor, prin inserţii publicitare şi spoturi radio şi tv, evenimente şi alte activităţi de promovare şi publicitate
  • Articole şi interviuri în presa scrisă, radio, tv
  • Managementul proiectului
  • Auditul în vederea acoperirii tuturor cerinţelor impuse prin contractul de finanţare

Echipa de implementare a proiectului va prezenta echipei de management rapoarte după încheierea fiecărei acţiuni din cadrul proiectului, de exemplu:

  • Raport de presă după conferinţele de presă
  • Raport de monitorizare a numărului de vizionări ale website-lui
  • Monitorizarea distribuţiei materialelor promoţionale etc

Echipa de management al proiectului va avea întâlniri periodice, ordinare, în care va analiza rezultatele şi le va compara cu indicatorii propuşi în cadrul proiectului şi în funcţie de concluzii, dacă este cazul, va face recomandări de acţiuni specifice fiecărei activităţi a proiectului. De asemenea, echipa de proiect va avea în vedere şi întâlniri extraordinare, dacă se constată necesitatea acestora.

Experienţa echipei de implementare şi de monitorizare a proiectului, planul de acţiune structurat şi abordarea managementului de proiect prin obiective sunt o garanţie pentru depăşirea riscurilor şi atingerea rezultatelor anticipate prin planul de marketing.

 

2.    Justificarea produsului specific/ evenimentului care face obiectul promovării

 

Municipiul București, principalul centru economic, politic, administrativ și cultural-artistic al țării oferă multiple posibilități de dezvoltare a turismului.

 

Municipiul București se caracterizează printr-un potențial turistic deosebit, determinat de numeroasele vestigii deținute, la care se pot adăuga avantajele de a fi o capitală europeană.

 

De-a lungul timpului, municipiul București a dobândit o importantă zestre de monumente istorice, lăcașuri de cultură, monumente de arhitectura, obiective religioase ce oferă Capitalei un potențial turistic ridicat, reprezentând baza dezvoltării și creșterii atractivității capitalei din punct de vedere turistic.

 

Bucureștiul a fost și este un oraș european, ale cărui monumente istorice și de arhitectură, muzee reprezintă repere de bază ce justifică aceasta.

 

De altfel, în cadrul municipiului se întâlnesc la tot pasul, o largă varietate de resurse turistice antropice: muzee, monumente, edificii religioase, elemente de etnografie și folclor precum și o mare diversitate de parcuri și complexe de agrement.

 

Prin proiectul “În plimbare la Șosea” se vor promova următoarele obiective cu potențial turistic:

 

Arcul de Triumf

Arcul de triumf este un monument de origine romană și reprezintă în mod simbolic poarta unei cetăți. Este construit pentru a celebra o victorie și pentru a omagia și perpetua memoria eroilor unei națiuni. Arcul de triumf din București a fost construit în zona de nord a orașului, pe șoseaua Kiseleff, și omagia victoria ostașilor români în primul război mondial. Succesul a avut însă un preț mare în pierderi umane. Prin lege s-au construit în anii 20 monumente de recunoștință a eroilor în toate comunele dar și la nivel național. Dintre cele mai imporante sunt Crucea de pe Caraiman, Catedrala Încoronării din Alba Iulia, Mausoleul de la Mărășești, Mormântul Eroului Necunoscut din prcul Carol. Arcul de triumf din București a fost construit de arhitectul P. Antonescu în timpul regelui Ferdinand între 1921-1922 dar a suferit schimbări majore în timpul fiului său, regele Carol al II-lea, în anii 1935-1936. Nu neapărat în același loc, arcuri de triumf au mai fost ridicate și pentru alte evenimente din istoria modernă a României. Cele mai impornante dintre acestea au fost independența României în 1878, sărbătorirea a 40 de domnie a regelui Carol I în 1906 sau întoarcearea familiei regale din exilul de la Iași în 1918.

Arcul de triumf de la „Șosea” a fost construit în anii 1921-1922 pentru a sărbătorii Marea Unire și încoronarea regelui Ferdinand I și a reginei Maria. Arcul a fost construit de arhitectul P. Antonescu. Construcția a avut însă un caracter provizoriu, fiind realizată din lemn, stocaturi și ipsos pe un scelet de beton. Acest lucru a dus la deteriorarea în câțiva ani a ansamblului. În anii 30 opinia publică și presa a luat atitudine față de aspectul jalnic al Arcului de Triumf și au obligat autoritățile să ia o hotărâre privind soarta monumentului. În 1935 s-au strâns fondurile prin colectă publică și de la bugetul de stat iar la 1 decembrie 1936, cu ocazia împlinirii a 18 ani de la Marea Unire, noul Arc de Triumf a fost inaugurat. La eveniment au participat regele Carol al II-lea, mama sa regina Maria, văduva regelui Ferdinand, și prințul moștenitor Mihai, viitorul rege Mihai I.

Arcul de Triumf a fost împodobit cu sculpturi și basoreliefuri realizate de marii artiști ai vremii Constantin Baraschi, Alexandru Calinescu, Cornel Medrea, Mac Constatinescu, Ion Jalea, Dimitrie Paciurea si Costin Petrescu.

Fațada sudică a fost frumos impodobita cu doua medalioane de bronz, care infățișau chipurile regelui Ferdinand și al reginei Maria. În timpul regimului comunist acestea au fost îndepărtate de pe arc iar după 1989 medalioanele au fost amplasate pe vechile locuri. Deasupra fiecarui medalion regal se află câte o Victorie în relief, opere ale sculptorilor C. Baraski si M. Constantinescu.

Fațada nordică a fost și ea împodobită cu două medalioane sculptate reprezentând Bărbăția și Credința. Bărbăția este o locrare a lui Jalea și este reprezentată de un războinic cu sabie iar Credința, autor Baraski, este reprezentată de un tânăr cu o cruce. Victoriile au fost executate de Onofrei și Medrea.

Pe pietrele de pe bolta Arcului de Triumf au fost înscrise numele victoriilor românești din timpul Războiului Mondial (Mărășești, Oituz, Cerna, Neajlov, Jiu, Olt, Mărăști, etc.), iar pe fațadele laterale au fost înscrise proclamațiile regelui Ferdinand către popor, de la începutul războiului și cea de la Alba Iulia, din momentul încoronării.

Este un monument situat în partea de nord a Bucureştiului, în Sectorul 1, la intersecţia şoselei Kiseleff cu bulevardele Constantin Prezan, Alexandru Averescu şi Alexandru Constantinescu. Monumentul, proiectat de Petre Antonescu, a fost construit în perioada 1921-1922 şi renovat în perioada 1935-1936. El comemorează victoria României în primul război mondial.

 

Fațada sudică este frumos împodobită cu două medalioane în bronz, ce înfățișează chipurile regelui Ferdinand și al reginei Maria, care le înlocuiesc pe cele originale, distruse de regimul comunist, după anii `80. În locul lor au fost aplicate două mari flori de piatră, care au fost date jos, după 1989, iar chipurile regale și-au reluat locul.

 

Deasupra fiecărui medalion se află câte o Victorie în relief, opere ale sculptorilor C. Baraski și M. Constantinescu. Pe fațada nordică, alte două medalioane au sculptate chipurile Bărbăția și Credința. Bărbația înfățișează un războinic cu sabie, lucrare a lui I. Jalea, iar Credința pe cea a unui tânăr cu o cruce, autor C. Baraski. Victoriile de deasupra lor sunt executate de sculptorii D. Onofrei și C. Medrea.

 

Pe pietrele de boltă ale Arcului de Triumf sunt înscrise bătăliile războiului (Mărășești, Oituz, etc.), iar pe fațadele laterale sunt înscrise proclamațiile regelui Ferdinand către popor când țara a intrat în război și cea de la Alba Iulia cu prilejul încoronării.

 

Astăzi, Arcul de Triumf reprezintă unul din simbolurile binecunoscute ale capitalei României.

Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa”

Muzeul Național de istorie naturală „Grigore Antipa” este unul dintre cele mai mari și mai valoroase muzee de acest tip din Europa. Instituția deține colecții osteologice, zoologice, mineralogice, geologice, paleontologice şi etnografice, peste 2 milioane de piese din România și din străinătate. Muzeul are numeroase programe care se adresează publicului larg, cu deosebire elevilor și studenților. Muzeul promoveză ceea ce Grigore Antipa și Emil Racoviță, savanți care și-au legat numele de viața muzeului, numeau „Cultura naturalistă”.

Muzeul Național de istorie naturală „Grigore Antipa” are o istorie veche și bogată. Începuturile muzeului pot fi așezate în anii 1831-1834 când Domnitorul Alexandru Ghica și fratele acestuia, banul Mohalache Ghica au organizat prin decret domnesc „Museul de istorie naturală și antichități”. Primul local al muzeului a fost în cadrul colegiului „Sf. Sava”, pe locul pe care astăzi se găsesc statuile din fața Universității. Conul Mihalache a fost primul donator al muzeului. El a donat nou înființatului muzeu o colecţie de monede greceşti, romane şi bizantine, o colecţie de minerale şi una cuprinzând cochilii de moluşte precum şi un însemnat număr de peşti, păsări, mamifere şi fosile. Acestor prime donații I s-a alăturat și o donație a muzeului din Torino. Primul director a fost Carol Walenstein de Vella (1795-1858), profesor de desen la Sf. Sava. Între anii 1860 și 1864 muzeul și-a schimbat de mai multe ori sediul până când în 1864 colecțiile au fost mutate într-un corp al Universității recent construite, mai exact în aripa stângă, dinspre strada Academiei, unde se afla şi Facultatea de Ştiinţe Naturale. În anul 1882 Hilarie Mitrea, medic originar din Răşinarii Mărginimii Sibiului, cu studii la Cluj, apoi la Berlin şi la Würzburg, a făcut muzeului (titulatura îi devenise între timp „Muzeul de Istorie Naturală“) cea mai importantă donaţie, cuprinzând peste 1000 de specii de animale (insecte, moluşte, crustacei, peşti, amfibieni, reptile, păsări şi mamifere). În anul 1893 Grigore Antipa a fost numit director al muzeului de căter Take Ionescu, pe atunci ministru ai Cultelor și Instrucțiunii Publice. În 1903 el solicita autorităților alocarea unui spațiu mai potrivit pentru activitatea muzeului. Lucrările au început un an mai târziu pe un teren de 23.000 mp aflat la începutul Şoselei Kiseleff. Clădirea pe care o vedem şi astăzi a fost realizată în stil neoclasic după planurile arhitectului Grigore Cerchez. Noul sediu a fost inaugurat pe 24 mai 1908, în prezenţa Regelui Carol I, a Prinţului Ferdinand şi a Prinţesei Maria. În 1914 regele Carol I a inaugurat alte corpuri ale „Muzeului Național de Istorie Naturală”. Din 1933 muzeul poartă numele lui Grigore Antipa. În 1944 muzeul suferă de pe urma bombardamentelor și abia în 1949 a fost redeschis pentru public. După 1989 a urmat o nouă perioadă de reorganizare și refacere a muzeului, redeschis pentru public în 1999

Iși are originea în Muzeul Național de Istorie Naturală și Antichități din București fondat la 3 noiembrie 1834 prin actul 142 semnat de către principele Alexandru Ghica. Inițiativa a aparținut marelui ban Mihalache Ghica, ministru al „Afacerilor Dinlăuntru” și fratele principelui domnitor care a fost și primul donator al muzeului.

Adăpostit în clădirea Colegiului „Sf. Sava” și condus în perioada 1837-1859 de Carol Wallenstein de Wella, austriac de origine croată, profesor de desen la Colegiu, muzeul a avut inițial un rol didactic.

 

În anul 1893, Take Ionescu, ministrul Cultelor și al Instrucțiunii Publice, l-a numit pe doctorul Grigore Antipa – abia revenit în țară după studiile în Germania – în funcția de director al Secției de Zoologie a Muzeului. Din 1903, Grigore Antipa a început demersurile pentru construirea unui local special, destinat unui „muzeu de Istorie Naturală demn de capitala țării”.

În perioada 1904-1906, sub directa îndrumare a lui Grigore Antipa a fost construită clădirea „de la Șosea”, actualul sediu al muzeului (în prezent, monument de arhitectură).

Planurile au fost făcute de inginerul Mihail Roco iar fațada desenată de arhitectul Grigore Cerchez. Pe frontonul clădirii se găsea grupul statuar reprezentând știința Zoologiei realizat  de sculptorul Dimitrie Paciurea și distrus de cutremurul din 1940. Este primul edificiu din România începutului de secol XX, construit în scopul de a deveni muzeu.

 

Gândul lui Grigore Antipa de a organiza un muzeu care să fie un institut de cercetare a țării, precum și un instrument de educație pentru un public cât mai larg este dus mai departe de către specialiștii muzeului conduși din anul 1988 de către doctor Dumitru Murariu - membru corespondent al Academiei Române.

 

Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa”, prin cele aproximativ 2 milioane exemplare (unele de dimensiuni microscopice) grupate în peste 130 tipuri de colecții, are un patrimoniu deosebit de bogat și diversificat.

 

În cadrul colecțiilor, locul cel mai important din punct de vedere științific, îl ocupă exemplarele folosite la descrierea unor specii noi pentru știință (în lume), așa-numitele exemplare-tip cifrate la peste 6000 exemplare și aparținând la diverse grupuri de animale, mai ales din fauna straină. Pentru multe dintre acestea Muzeul "Grigore Antipa" este singurul muzeu din lume în care pot fi găsite de către specialiști.

Instituție publică de cultură, specializată în transmiterea unor noi cunoștințe și educarea diferitelor categorii de public, Muzeul Național de Istorie Naturală "Grigore Antipa" și-a diversificat oferta educativă în cadrul diverselor programe interactive și interdisciplinare. Vizitatorii găsesc la "Antipa" un colț de natură în care instruirea și documentarea se îmbină cu delectarea.

În cursul unei activități de peste un secol și jumătate, patrimoniul specific al muzeului a fost permanent îmbogățit, colecțiile sale având, în prezent, o incontestabilă valoare științifică și culturală.

 

Muzeul Țăranului Român se înscrie în familia europeană a Muzeelor de Arte şi Tradiţii Populare. Posesorul unor colecţii de obiecte deosebit de bogate, adăpostit într-o cladire-monument istoric, în stil neo-românesc, practică o muzeografie cu totul aparte, care i-a prilejuit în anul 1996 onoarea atribuirii trofeului EMYA - European Museum of the Year Award. Stilul original de expunere se prelungeşte şi în publicatiile muzeului, în acţiunile de tip Muzeul Misionar, Şcoala Satului sau în evenimente ca vernisaje, concerte, conferinţe.

 

Muzeul Național al Țăranului Român este un muzeu de artă și tradiții populare. Muzeul deține colecții importante de obiecte de ceramică, port popular, ţesături pentru interior, lemn, mobile, feronerie, scoarţe (100 000) și are programe deschise pentru public (vernisaje, concerte, conferințe, lansări de carte, dezbateri, filme antropologice, colocvii şi seri culturale) prin acțiuni de tip Muzeul Misionar sau Școala Satului.

Muzeul Național al Țăranului Român continuă tradiția „Muzeului de etnografie, artă naţională, artă decorativă şi industrială” înfiinţat la 1 octombrie 1906, numit și Muzeul Național Carol I sau „Muzeul de la Șosea”. Pe locul actual al muzeului funcționa pe la 1871 o Şcoală de Arte şi Meserii apoi clădirea a fost preluată de Monetăria Statului. În 1890 aici a fost instalată o centrală electrică folosită pentru iluminatul Şoselei Kiseleff. Un „strămoș” al actualului uzeu ar putea fi identificat la Muzeul Național de Antichități, în cadrul căruia se va organiza în 1875, la propunerea lui Titu Maiorescu, „o secţiune specială în care să se expună lucrările de artă textilă făcute în ţară: îmbrăcăminte, covoare, pânzării, postavuri, etc.”. Cele mai multe exponate proveneau din colecţia locotenent-colonelului D. Pappasoglu, care organizase deja, în 1864, un mic muzeu într-un pavilion al casei sale.

În timpul regimului comunist muzeul s-a unit cu cu Muzeul Satului sub denumirea de „Muzeul Satului şi de Artă Populară” iar clădirea, cu zidărie aparentă din cărămidă roşie și cu un foișor „clopotniță”, fondată la 1912, a adăpostit din 1953 Muzeul Lenin-Stalin, apoi al Partidului Comunist Român, al Mişcării Revoluţionare şi Democratice din România.

Muzeul Național al Țăranului Român a fost reînființat pe 5 februarie 1990 și funcționează în vechea clădire începută în 1912 și terminată în 1941 într-un stil arhitectonic neoromânesc inspirat din tradiţia brâncovenească. Cei doi directori „fondatori” ai muzeului au fost Alexandru Tzigara-Samurcaş la înființarea sa din 1906 și Horia Bernea la reînființarea sa din 1990.

 

Muzeul Ţăranului Român este cunoscut de pe vremuri şi ca Muzeul de la Şosea.

 

Cladirea Muzeului Naţional al Ţăranului Român este amplasată în Piaţa Victoriei din Bucureşti, alături de Muzeul de Ştiinţe Naturale "Grigore Antipa" şi de Muzeul de Geologie. Cel numit cu întocmirea proiectului şi conducerea lucrarilor va fi arhitectul N. Ghika-Budeşti, strălucit reprezentant al şcolii autohtone de arhitectură care, potrivit opţiunii muzeologice a etnografului şi directorului Alexandru Tzigara-Samurcaş, trebuia să înalţe "un palat al artei pământene", dispus sub forma incintelor de tip monastic.

După 29 de ani, la capătul unor nesfârşite întreruperi, se va finaliza, în 1941, luând înfăţişarea actualului monument de arhitectură, sediul Muzeului Ţăranului Român.

 

Muzeul Național de Geologie este un muzeu situat pe Şoseaua Kiseleff, în apropierea Pieţei Victoriei şi a Parcului Kiseleff.

Muzeul Național de Geologie a fost inaugurat și deschis pentru public pe 10 aprilie 1990 și funcționează în clădirea Institutului Geologic al Romaniei înființat la 19 iunie 1906 prin decret al regelui Carol I. Misiunea Muzeului a fost de la început orientată către cercetare dar și către public: „se vor alcătui colecțiuni de roci și minerale din țară care, cu învoirea directorului vor putea fi vizitate și consultate de public”. Muzeul are în patrimoniu peste 80 000 de eșantioane de minerale, roci și fosile. Muzeul funcționează într-o clădire terminată în 1908, într-un stil arhitectonic neobrâncovenesc (arh. Victor Ștefănescu). În timpul regimului comunist, în anul 1950, muzeul a fost desființat iar clădirile, laboratoarele, colecțiile și studiile sale au fost împărțite între Comitetul Geologic Roman și Intreprinderea de Prospecțiuni Geologice.

Primele colecții geologice din România datează din anul 1834 și au fost adunate la Muzeul din Iași. În 1867, la București, în cadrul Universității, se organizează un prim muzeu geologic. La început, Muzeul de Geologie era compus din 150 de vitrine cu eșantioane litologice, cu materiale paleontologice și cu minerale și minereuri. Cea mai mare parte a obiectelor erau din Romania, dar erau și unele aduse din străinătate.

Muzeul Național de Geologie cuprinde 14 expoziții de bază din toate ramurile geologiei -  mineralogie, petrografie și zăcamintele minerale, paleozoologie și paleobotanica, colecții științifice. O parte din exponate sunt reprezentate de celebrele „flori de mină. Muzeul Național de Geologie conține mostre din cele mai vechi roci din lume, de peste 2 miliarde de ani precum și fosile ale celor mai vechi forme de viață de peste 600 de milioane de ani. Muzeul deține o importantă colecție de oase de dinazauri pitici specifici Țării Hațegului, acum 100 de milioane de ani mici insule într-o mare preistorică. De le reînființarea sa în 1990 muzeul a deschis programe interactive cu publicul concretizate în proiecții, târguri de pietre prețioase și semipreșioase.

 

După ce colecțiile inițiate în secolul trecut au fost supuse dezmembrării sau chiar deteriorării totale, ele regăsindu-se doar în parte în instituția nou creată, colecțiile reprezentative litologice, mineralogice și paleontologice, beneficiau acum de un spațiu adecvat – “Sala mare de colecțiuni” - din cadrul clădirii noi din Șoseaua Kiseleff nr. 2.

 

 

Acest imobil, terminat în anul 1908, după proiectul renumitului arhitect Victor Ștefănescu, într-un stil neobrâncovenesc, a fost declarat monument arhitectonic, în incinta lui fiind adăpostit astăzi, Muzeul Național de Geologie.

 

Depozitarul unui patrimoniu de peste 80.000 de eșantioane de minerale, roci și fosile, muzeul este organizat ca o carte, ce ilustrează domeniile principale ale geologiei.

Parcul Kiseleff este o porţiune liniştită din Sectorul 1 al Capitalei, unde oamenii se plimbă pe sub copacii care umbresc lungile alei ce mărginesc cele două sensuri ale Şoselei Kiseleff. Odinioară însă, zona dintre Piaţa Victoriei şi Capătul Podului, aşa cum era numită Calea Victoriei, era numită, simplu, Şosea. Era locul unde elita Bucureştilor îşi făcea plimbarea sau unde se organizau celebrele „bătăi cu flori”.

Povestea parcului Kiseleff se împletește cu cea a șoselei Kiseleff. Începuturile lor se leagă de vremea Regulamentelor Organice 1832-1834, vreme în care guverntatorul rus al Principatelor a început modernizarea societății românești din punct de vedere legislative dar și urbanistic. Între 1832 și 1835 a fost tăiată prin pădure și peste moșiile unor boieri și Domnitori (Mavrogheni) actuala șosea care poartă numele generalului Kiseleff „aleea cea mare dintre Capul Podului (P-ța. Victoriei) şi Pădurea Bănesii”.

Generalul Kiseleff deși a fost reprezentantul unei puteri ocupante s-a bucurat de stimă în rândul românilor chiar dacă buna sa administrare urmărea pe termen mediu și lung ocuparea definitivă și transformarea în gubernii a Principatelor Române. Istoria a vrut altfel și în 1856 Principatele Dunărene au fost scoase de Marile Puteri de sub protecția suspect de binevoitoare a Rusiei și puse sub patronaj internațional.

Parcul Kiseleff a fost amenajat de către arhitectul peisagist vienez Karl Friedrich Meyer (același architect care a desenat și grădina Cișmigiu) începând cu anul 1843. Parcul a fost deschis printr-o mare petrece la care au participat un număr mare de bcureșteni pe 23 septembrie 1847. Șoseaua a avut încă de la început trei ronduri și câte două rânduri de alei, una pentru pietoni şi biciclişti, alta pentru călăreţi Amenajarea a continuat și după aceea, în timpul fiecărei administrații. Au fost plantați copaci și flori, dintre care foarte mulți tei, au fost desenate și acoperite cu pietriș aleile, au fost construite chioșcuri și pavilioane. Șoseaua a fost pietruită cu piatră cubică iar împreună cu parcul a devenit în scurt timp locul de promenadă la modă al bucureștenilor. Mărturii contemporane ne spun că la „Șosea” „îşi dă întâlnire lumea elegantă a Bucureştilor“ iar „duminica şi joia e corso deosebit de mare, în care se desfăşoară un lux extraordinar“. Alte mărturiii ne spun că la mijlocul secolului al XIX-lea „orice persoană care se respectă trebuie să vină aici cel puţin o dată pe zi“.

 

În porţiunea mărginită de bulevardul Ion Mihalache, bulevardul Aviatorilor şi strada Ion Mincu se află un frumos parc amplasat de o parte şi de alta a Şoselei Kiseleff. Amenajat după 1832, anul în care a fost construită Şoseaua, din pădurea aflată în acea parte a Bucureştilor, Parcul Kiseleff a fost realizat după planurile arhitectului peisagist Wilhelm Mayer. Grădina publică are alei şerpuite prin vegetaţia bine îngrijită, locuri de joacă pentru copii şi un foişor pentru fanfară.

 

Grădina a fost locul de amplasare a unor monumente. Şi astăzi pot fi văzute bustul monumental, din piatră de Câmpulung, al scriitorului Barbu Ştefănescu – Delavrancea (1858-1918), realizat de sculptorul Cornel Mendrea, statuia poetului roman Ovidiu, de acelaşi artist, statuia „prinţul operetei româneşti” Nicolae Leonard (1886-1928), opera sculptorului Oscar Han sau statuia poetului şi astronomului iranian Hakim Omar Khayyam. În interiorul parcului este amplasat şi un complex de statui format din 4 piese, operă a sculptorului George Apostu.

 

Începând cu 27 aprilie 2000 parcul a fost înfrumuseţat cu un nou monument, Monumentul Infanteriei române. Monumentul construit în bronz, în turnătoria proprie, de sculptorul Ioan Bolborea se află amplasat pe locul în care în perioada interbelică a existat un monument al infanteristului, dărâmat de Antonescu la presiunile lui Hitler.

 

Deşi numai are aceeaşi atracţie modernă, Parcul Kiseleff rămâne un loc preferat de locuitorii Capitalei.

 

Statuia lui Omar Khayyam. In interiorul parcului Kiseleff, pe soclul pe care trona statuia Regelui Ferdinand a fost amplasată în 2001 statuia poetului şi astronomului iranian Hakim Omar Khayyam. Statuia a fost amplasată cu sprijinul Ambasadei Iranului în urma vizitei unei oficialităţi din această ţară.

Omar Kahayyan a fost scriitor, filosof, matematician persan (iranian) care a trăit între 1048 și 1131. Medic şi astronom oficial al curţii regale a condus observatorul din Merv și grupul de opt astronomi care, în anul 1074, pe vremea sultanului Malik Shah, a efectuat reforma calendarului musulman, foarte înaintat pentru acea vreme. Omar Khayyam este considerat fondatorul geometriei algebrice, primul care a descoperit soluţiile ecuaţiei cubice, atribuindu-i-se nu mai puţin de 14 tratate, cel mai important fiind considerat cel de algebră: „Al-Djabra-val Mogha-bela“. Poemele sale, celebrele rubayate (robayat = patru în lb. Arabă; catrenul persan are o formă aparte, în sensul că versurile 1, 2 şi 4 rimează între ele, iar versul 3 ramâne alb, având rolul de a sublinia ideea esenţială a catrenului) au fost descoperite mult mai târziu, prima traducere fiind făcută de poetul englez Edward Fitzgerald in 1859.

Statuia lui Omar Kahayyan, este amplasată la intrarea în parcul Kiseleff, pe partea stângă cum venim dinspre Piaţa Victoriei, în dreptul ronduui I al șoselei Kiseleff, pe locul pe care a fost odată statuia ecvestră a regelui Ferdinand I ridicată în 1937 de sculptorul Mestrovici și dărâmată în februarie 1948.

Statuia a fost inaugurată în luna septembrie a anului 2001 la iniţiativa şi cu sprijinul Ambasadei Iranului. Plăcile de pe lateral redau textul a două cunoscute „rubayate“, iar pe placa frontală este evocată personalitatea filosofului.

 

Pe numele său adevărat Ghiyāth ad-Dīn Abul-Fat'h Umar ibn Ibrāhīm Khayyām Neyshābūri (18 Mai 1048 – 4 Decembrie 1122), Omar Khayyam, poet, filozof, astronom și matematician iranian, privește gânditor, cu bărbia rezemată în pumn. Pe soclu sunt însemnate, în marmură, câteva din “rubayatele” care i-au adus celebritatea.

 

  1. Analiza SWOT a turismului în zonă

 

 

PUNCTE TARI

  • Bucureşti-Ilfov – un pol naţional al creşterii economice şi creării de locuri de muncă

 

  • Cel mai mare volum al investiţiilor străine directe din România (56% din total în anul 2004) structură economică în care domină sectorul servicii (63,4%)

 

  • Cel mai mare număr de IMM la nivel naţional

 

  • Regiunea este lider naţional în ceea ce priveşte capacitatea de inovare

 

  • Nivel ridicat de calificare a forţei de muncă şi cel mai ridicat nivel de salarizare din ţară

 

  • Cel mai important nod de transport din România, aflat în inima a două coridoare de transport pan-europene (coridoarele multi-modale IV şi IX)
  • Concentrare mare de companii multinaţionale
  • Pondere mare a persoanelor cu studii superioare, precum şi a facilităţilor de cercetare
  • Existenţa unei oferte turistice (în special de afaceri, dar şi culturale, recreaţionale şi sportive)
  • Trasee  cu costuri reduse pentru turisti (peatonale)
  • Existenta de multe restaurante si cafenele care sa creeze premisa plimbarilor la sosea

 

PUNCTE SLABE

  • nivel relativ ridicat al şomajului în rândul tinerilor (sub 25 de ani) – 21,2%

 

  • Trenduri demografice negative (rată de dependenţă demografică ridicată, ponderea scăzută a populaţiei în vârstă de 0-20 ani în total populaţie)

 

  • Grad de modernizare scăzut al drumurilor publice (52,4%), trafic intens în zona urbană (circa 1.500.000 maşini circulă zilnic în Municipiul Bucureşti) care determină blocarea arterelor principale

 

  • Şoseaua de centură din jurul Bucureştiului nefinalizată

 

  • Majoritatea infrastructurii de sănătate şi educaţie necesită reabilitări/îmbunătăţiri
  • Investiţii insuficiente în cercetare şi dezvoltare tehnologică
  • Pondere mare a populaţiei rurale în judeţul Ilfov cu acces scăzut la serviciile de bază
  • Cartiere mărginaşe cu condiţii precare de locuit
  • Infrastructură de mediu inadecvată, care nu sprijină dezvoltarea economică şi socială
  • Degradarea patrimoniului cultural-turistic

 

OPORTUNITĂŢI

  • Investiţiile private concentrate în domeniul afacerilor imobiliare (clădiri de birouri, spaţii de depozitare)
  • Dezvoltarea industriilor indigene, mai ales în sectoarele cu înaltă valoare adăugată şi nişe de piaţă
  • Dezvoltarea sectorului IMM – o potenţială sursă de creştere economică şi creare de locuri de muncă
  • Noi calificări, produse şi procese derivate din cooperarea dintre universităţi, institutele de cercetare şi mediul de afaceri
  • Noi activităţi bazate pe tehnologia informaţională
  • Creşterea alocărilor financiare UE
  • Reintroducerea României în circuitul turistic internaţional

AMENINŢĂRI

  • Migrarea forţei de muncă calificate/educate
  • Creşterea costurilor serviciilor publice pentru populaţie şi agenţi economici
  • Abandonarea activităţilor agricole din cauza veniturilor scăzute şi excluziunii sociale din mediul rural
  • Riscul închiderii multor întreprinderi din cauza intrării în UE
  • Incapacitatea de a dezvolta, printr-o planificare spaţială adecvată, infrastructura fizică şi socială necesară, pentru a facilita dezvoltarea regională
  • Creşterea numărului problemelor medicale ca urmare a procesului de îmbătrânire a populaţiei şi condiţiilor precare de mediu

 

 

  1. Analiza curentă a pieţei

 

În analiza pieţei turistice, cu potenţial pentru turismul cultural, se disting două mari categorii, turismul internaţional şi cel intern, cele două categorii fiind evaluate prin metode şi indicatori diferiţi.

Statisticile turistice din România sunt elaborate şi furnizate de către Institutul Naţional de Statistică (INS). Datele furnizate de INS prezintă o serie de dezavantaje:

  • Cifrele sosirilor de la frontieră nu fac diferenţa între vizitatorii de zi şi vizitatorii de noapte. Nu există deci nici un mod de evaluare a numărului de turişti în cadrul definiţiei UNWTO, pentru vizitatorii care petrec cel puţin 24 de ore în ţară.
  • Pentru determinarea cererii din sectorul turismului, autorităţile din România folosesc fişele de cazare – aşa cum sunt înregistrate în datele UNWTO. Astfel, cazările în unităţi neînregistrate nu sunt estimate.
  • Datele furnizate sunt vechi (la nivelul anului 2006).

Controalele la frontieră sau de imigraţie la graniţă între România şi ţările membre ale UE sunt în prezent în tranziţie, urmând ca în scurt timp să fie total desfiinţate. Acest lucru va avea drept rezultat pierderea mecanismului fundamental de colectare a datelor privind sosirile şi plecările vizitatorilor. Acesta este un motiv pentru lipsa de informaţii actualizate, fiind deja necesară o soluţie alternativă.

O altă sursă importantă pentru datele analizate o reprezintă rapoartele publicate de către Ministerul Turismului pe site-ul oficial.

Cu toate aceste dezavantaje, se poate evalua un potenţial al pieţei, prin corelarea datelor furnizate de diverse instituţii sau studii private.

 

A.  Turismul internaţional. Volumul şi valoarea sosirilor

 

Tabelele de mai jos prezintă modelul sosirilor de vizitatori internaţionali şi câştigurile din operaţiuni de schimb valutar aferente acestora, conform datelor prezentate de Institutul Naţional de Statistică din România şi respectiv de Banca Naţională a României pentru perioada 2000 - 2006.

 

 

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

Sosiri

(mii)

5.264

4.938

4.794

5.595

6.600

5.839

6.037

Valoare

(milioane Euro)

359

362

335

396

406

852

1.034

Sursa: Institutul Naţional de Statistică din România şi Banca Naţională a României

Datele includ şi operaţiunile de schimb valutar al valutei repatriate în România de numeroşi cetăţeni români care au avut posibilitatea să lucreze în străinătate, ca urmare a relaxării regimului vizelor în 2004 pentru persoanele care lucrează în Uniunea Europeană, ceea ce face ca acest tip de evaluare să fie aproximativă.

Creşterea numărului de sosiri se datorează şi continuării creşterii accentuate a sosirilor de vizitatori internaţionali folosind transportul aerian şi, deşi sosirile pe cale rutieră continuă sa fie predominante, această poziţie începe să slăbească.

Cea mai semnificativă schimbare în utilizarea mijloacelor de transport a fost creşterea cu 71% a sosirilor folosind transportul aerian şi un declin de aproape 55% în utilizarea transportului feroviar.

Între 2000 şi 2006, volumul sosirilor de turişti – inclusiv vizitatorii de zi – din România a înregistrat o creştere medie anuală de doar 2,3%. Statisticile privind unităţile de cazare oferă probabil o imagine mai precisă privind sosirile de turişti străini în România, arătând o creştere medie anuală de 8% din 2000, însă aceste date includ numărarea de mai multe ori a turiştilor de turneu, astfel că cifra de 1,4 milioane de cazări pentru 2006 reprezintă o exagerare a volumului de turişti străini – din ceea ce se cunoaşte.

Interviurile sugerează faptul că incidenţa turismului de circuit este în creştere, ceea ce creşte numărul de înregistrări multiple, însă nu există date statistice astfel încât putem doar aprecia faptul că în sens mai larg procentul de 8% de creştere medie anuală a numărului de înnoptări al turiştilor străini depăşeşte creşterea numărului de sosiri de turişti străini.

 

  1. Turismul intern. Volumul şi valoarea sosirilor

 

Cifrele sunt înregistrate în Studiul anual al gospodăriilor din România, care este întocmit pentru Institutul Naţional de Statistică din România. Cifrele sunt deosebit de interesante prin aceea că furnizează un suport statistic elocvent pentru scăderea accentuată, conform raportărilor, a interesului faţă de vacanţele în ţară, în favoarea vacanţelor în afara graniţelor ţării. Călătoriile interne în scop turistic (inclusiv călătorii în scop de afaceri) şi înnoptările în cadrul sejururilor au scăzut cu 25% si respectiv 26%, în timp ce călătoriile şi înnoptările în scop de vacanţă au scăzut cu 23%.

Pentru produsul turistic promovat, această tendinţă reprezintă o oportunitate, prin faptul ca o mare parte a turiştilor români tranzitează Bucureştiul spre alte destinaţii.

Numărul de turişti, călătorii şi înnoptări pe plan intern în 2005 si 2006 (mii)

 

Turişti

2005

Călătorii

2005

Înnoptări

2005

Turişti

2006

Călătorii

2006

Înnoptări

2006

Vacanţă

6.469

8.357

38.667

5.333

6.440

29.848

Afaceri

218

379

940

161

248

769

Altele

638

691

7.844

442

407

4.280

TOTAL

7.325

9.427

47.451

5.936

7.095

34.897

Sursa: Institutul Naţional de Statistică din România / Studiul Naţional al Gospodăriilor

Tabelul de mai jos, care este de asemenea preluat din Studiul Naţional al Gospodăriilor, prezintă distribuţia înnoptărilor în ţară atât în scop de vacanţă, cât şi în scop de afaceri, în diferite zone turistice. Aceste cifre demonstrează importanţa relativă a Bucureştiului pentru atragerea vizitatorilor cu înnoptări în cadrul sejururilor în turismul intern.

Înnoptări aferente sejururilor in turismul intern pe zone turistice, in 2005 si 2006 (mii)

ZONA TURISTICĂ

2005

2006

Litoral

7.438

5.492

Montană

8.106

6.398

Balneară

1.101

1.251

Delta Dunării

256

199

Circuite turistice

546

361

Alte zone (inclusiv Bucureşti)

22.160

16.917

TOTAL

39.607

30.618

Sursa: Institutul Naţional de Statistică din Romania / Studiul Naţional al Gospodăriilor

Tabelele următoare prezintă estimări ale valorii brute a cheltuielilor interne şi internaţionale în turism, în milioane Euro, şi contribuţia acestora la PIB în economia României în anul 2005. Baza de calcul şi estimările din spatele acestor cifre se găsesc in secţiunea „Impactul economic” prezentată într-un raport al Ministerului Turismului, dar în mare parte ele au fost preluate din analiza şi interpretarea datelor limitate extrase din cele două studii în sectorul turismului ale USAID şi Studiul naţional anual al gospodăriilor.

Se disting tipurile de piaţă internă şi internaţională, dar acestea se pot diferenţia şi în funcţie de tipul structurilor de cazare utilizate (înregistrate sau neînregistrate), având în vedere că Institutul Naţional de Statistică ţine evidenţa numai a vizitatorilor din structuri de cazare înregistrate, în timp ce Studiul naţional al gospodăriilor înregistrează vizitatorii interni din toate tipurile de cazare: înregistrate, neînregistrate, prieteni, rude şi o a doua reşedinţă.

Cheltuielile din tabelul următor, descompuse pe piaţa internă şi cea externă, se consideră a fi, în fiecare caz, cheltuieli ‘totale’, adică reprezintă un număr compus care include cheltuielile pentru cazare, masă, transport în Romania, divertisment şi cumpărături - suveniruri etc.

Valoarea estimată a cheltuielilor din turismul intern şi internaţional în 2005, în milioane Euro

 

Cheltuieli pe tip de piaţă 2005 (milioane Euro)

Vizitatori internaţionali în structuri de cazare înregistrate       

877

Vizitatori interni în structuri de cazare înregistrate       

820

Vizitatori interni în structuri de cazare neînregistrate şi VFR      

1058

TOTAL CHELTUIELI       

2755

Sursa: Rapoartele USAID, Studiul naţional al gospodăriilor şi Estimările din raportul Ministerului Turismului

Cheltuielile vizitatorilor internaţionali sunt considerate deci a contribui cu aproximativ 1,1% la PIB-ul României, iar cheltuielile vizitatorilor interni cu mai mult decât dublu, adică cu peste 2,4%, iar împreună reprezintă o contribuţie mult mai importantă, de 3.5%.

În ceea ce priveşte estimarea mărimii cheltuielilor în turism asociate structurilor de cazare neînregistrate, este clar că trebuie să existe forţă de muncă angajată suplimentar în acest sector, care nu este cuprinsă în statisticile oficiale. Se consideră totuşi că forţa de muncă suplimentară ar putea să reprezinte peste 20.000 de locuri de muncă.

Se poate aprecia că după 2007 a avut loc o îmbunătăţire a valorilor prezentate anterior, urmată de o scădere, odată cu criza financiară declanşată în 2008, urmată de perioada de recesiune, care continuă şi în prezent. Acestea sunt şi concluziile prezentate la nivelul economiei de către analişti. Astfel, se poate concluziona că se poate efectua o analiză obiectivă pornind de la datele prezentate anterior.

  1. Segmente de piaţă şi profilul vizitatorilor

 

Nu există date în prezent care să permită o analiză a segmentării pieţei cu accent pe vizitatorii străini. Singura sursă este reprezentată de o serie de studii ad hoc – detaliate mai jos – precum şi datele statistice oficiale conţinute în Datele Statistice privind Turismul Romanesc, ediţia 2006, Institutul Naţional de Statistică:

  • Analiza Profilului Vizitatorului, noiembrie 2006 – USAID/Enterprise Development Strengthening – pe un eşantion de 2.268 turişti străini intervievaţi în august 2006 în cinci centre de turism din România
  • Analiza Profilului Vizitatorului, decembrie 2005 – USAID/Enterprise Development Strengthening – pe un eşantion de 625 turişti străini intervievaţi în octombrie 2005 la Aeroportul Henri Coandă Bucureşti
  • Programul de Cercetare a Pieţei – Analiză Cantitativă şi Calitativă a Cererii de Servicii Turistice, 2004/2005 – INCDT (Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Turism)

Ca punct de plecare, se poate realiza un grafic al vizitatorilor străini pe baza înregistrărilor de turişti şi a înnoptărilor, după zona de amplasare. Peste 70% din înregistrări şi aproape trei cincimi din înnoptările vizitatorilor străini sunt în Bucureşti şi în alte oraşe reşedinţă de judeţ. Acest lucru indică faptul că o mare parte a vizitatorilor străini sunt în călătorii de afaceri, deşi aici pot fi incluşi şi călătorii de tranzit care înnoptează în drumul lor în/din România.

Cifrele includ nu doar vizitatorii în scop de afaceri sau oficiali şi pe cei care se cazează în drum spre alte destinaţii, ci şi vizitatorii străini pentru călătorii scurte pentru cumpărături, participare la evenimente sau pentru vizitarea de obiective turistice, pe cei care se află în tururi pentru vizitarea obiectivelor culturale / de patrimoniu, pe cei implicaţi în activităţi de ecoturism şi vizitatori care vin la prieteni sau rude (VFR).

În practică însă, procentul reprezentat de sectorul de afaceri în încasările totale din turism este probabil undeva între 40%, estimat pe baza statisticilor privind cazările, şi 12%, aşa cum reiese din rezultatele studiilor USAID. Bucureştiul poate fi încadrat la limita superioara a intervalului.

Datele referitoare la profilul vizitatorului din studiului USAID pot fi rezumate după cum urmează:

  • Profilul tânărului cu vârste cuprinse între 20 si 29 ani, reprezentând 31% din eşantionul total, şi încă 25% cu vârste cuprinse între 30 şi 39 de ani.
  • 60% din eşantion se aflau la prima lor vizită în România; dacă se iau în considerare doar turiştii de ocazie, acest procent creste la 76%.
  • Comparând sursele de informaţii despre călătorii accesate atât pentru călătoriile în străinătate cât şi pentru călătoriile în România, se arată faptul că, deşi internetul a fost sursa de informare cel mai des folosită, importanţa sa pentru România a fost ceva mai scăzută, mai importante fiind recomandările prietenilor/rudelor şi ale ghidurilor de călătorii.
  • În cazul turiştilor de ocazie, 24% din cei intervievaţi au folosit internetul pentru a obţine date privind călătoriile în România, faţă de 28% în cazul planificării călătoriilor în străinătate. Diferenţa este mai mare în cazul călătoriilor de afaceri – 24% pentru informarea despre călătorii în România faţă de 34% pentru alte destinaţii.
  • În oraşele reşedinţă de judeţ: raportul dintre vizitatorii români şi cei străini era de 56:44.
  • Principalele ţări sursă de vizitatori străini sunt: Germania, Italia, Franţa, Marea Britanie, SUA şi Olanda. Grupul de vârstă medie cuprins între 35-49 de ani este cel mai important pentru vizitatorii străini şi reprezintă 49% - fapt ce reflectă importanţa călătoriilor de afaceri pentru aceste locaţii – în timp ce pentru români, principalele grupe de vârstă sunt 20-34 cu 39% si 35-49 cu 38%.

 

În concluzie, se cere dezvoltarea în continuare şi creşterea diversităţii modurilor de petrecere a timpului liber şi a altor servicii adiacente.

  1. Resurse locale

 

Date oficiale despre resursele naţionale sunt furnizate pe larg în Master planul pentru dezvoltarea turismului de pe site-ul ministerului de resort. Dintre acestea, o mare pare prezintă interes ca resurse locale, de o importanţă vitală pentru dezvoltarea turismului cultural.

1)    Patrimoniul cultural

a)    Monumente istorice

Lista de patrimoniu a Ministerului Culturii şi Cultelor cuprinde aproape 30.000 monumente (cca 2600 în Bucureşti), din care 6.614 sunt desemnate drept obiective de interes naţional şi internaţional. Acestea includ sit-uri arheologice, clădiri de interes istoric şi arheologic inclusiv structuri, monumente şi statui de cult şi laice.

b)    Muzee şi galerii de artă

Institutul de Memorie Culturala IMeC a identificat 740 muzee şi colecţii publice în 2006. Există 28 de muzee identificate în mod oficial ca fiind de importanţă naţională, şi alte 14 de importanţă regională şi 41 de importanţă judeţeană.

Jumătate din muzeele naţionale se află în capitală.

Există, de asemenea, aproximativ 220 galerii de artă autorizate. Deşi prezintă colecţii şi piese de muzeu fascinante, cu puţine excepţii, majoritatea muzeelor au exponate şi tehnici de interpretare şi de expunere învechite. În general, acestea nu folosesc exponate şi tehnici de prezentare moderne pentru a putea oferi vizitatorilor o experienţă plăcută şi pentru a-i educa în acelaşi timp. Acest lucru le face mai puţin atractive şi interesante pentru turişti.

c)    Patrimoniul religios

Începând din 1990, odată cu eliminarea restricţiilor de ordin religios, s-a constatat nu numai o extindere a practicilor religioase, dar şi efectuarea unor investiţii semnificative în restaurarea clădirilor şi instituţiilor istorice religioase. Multe din vechile mănăstiri reprezintă mai degrabă exemple de locaţii locuite, însufleţite, decât de arhitectură deteriorată.

Din aproximativ 12.800 de clădiri de religie ortodoxă din ţară, incluzând peste 380 de mănăstiri, circa 2.400 au fost identificate ca având semnificaţie istorică sau arhitecturală. Există în plus multe clădiri interesante care aparţin altor culte, precum şi moschee şi sinagogi. Sunt încă necesare lucrări de restaurare , dar acestea reprezintă un punct de atracţie pentru vizitatori.

Nu se cunoaşte numărul de vizitatori ai clădirilor religioase în cadrul circuitelor turistice, dar numărul acestora este semnificativ. Astfel, şi patrimoniul local poate fi valorificat în contextul în care existenţa unor obiective deosebite la nivel local nu este singulară şi se poate dezvolta o industrie la scară naţională.

 

2)    Piaţa de conferinţe şi expoziţii

Principalele facilităţi pentru conferinţe si expoziţii din România se află predominant localizate în capitală. Asociaţia Naţională a Organizatorilor Profesionişti de Conferinţe şi Expoziţii deţine o bază de date cu privire la spaţiile de conferinţe şi expoziţii din întreaga ţară. O analiză a acestor date şi a numărului de săli de conferinţă cu diferite capacităţi indică existenţa chiar şi în capitală a unui număr insuficient de astfel de facilităţi care să permită organizarea de întruniri de mare anvergură.

O analiză a bazei de date a Asociaţiei Naţionale a Organizatorilor Profesionişti de Conferinţe şi Expoziţii privind centrele de conferinţe ilustrează o relativă lipsă de centre cu capacitate medie şi mare. Nu sunt disponibile statistici cu privire la numerele şi dimensiunea întrunirilor care au loc. Totuşi, în ultimii ani s-a remarcat o creştere clară a numărului de întruniri de mici dimensiuni având ca scop instruirea sau motivarea personalului.

Piaţa internaţională de conferinţe cuprinde trei mari segmente

·         conferinţe de afaceri

·         conferinţe guvernamentale

·         conferinţe ale asociaţiilor.

Segmentul de piaţă al conferinţelor de asociaţii este mobil şi poate fi atras către o varietate de destinaţii. Poate fi de asemenea luată în considerare atât în ce priveşte numărul de conferinţe cât şi în ce priveşte numărul de participanţi şi puterea de cumpărare relativ mare a acestora. Capacitatea României de a atrage acest segment de piaţă este relativ salbă, totuşi mai bine reprezentată la nivelul capitalei.

În analiza sa cu privire la conferinţele internaţionale organizate de către membrii săi în 2005, de exemplu, Asociaţia Internaţională de Congrese si Conferinţe (ICCA) identifică 5315 conferinţe internaţionale organizate în aproape 100 de ţări. Din acestea 12 au fost organizate în România. Acest lucru situează Romania pe locul 53 între ţările gazdă. Există două motive pentru această performanţă slabă.

În primul rând, România nu are multe centre de conferinţe special destinate acestui scop care să corespundă cerinţelor de pe piaţa internaţională de conferinţe şi expoziţii – atât pe segmentul asociaţiilor, guvernamental, cât şi de afaceri.

Al doilea motiv este acela că, în ciuda eforturilor îndrăzneţe ale Asociaţiei Naţionale a Organizatorilor Profesionişti de Conferinţe şi Expoziţii, se face simţită o lipsă a studiilor de piaţă şi a activităţii de promovare pentru asigurarea conferinţelor la nivel internaţional.

Asociaţia naţională a Organizatorilor Profesionişti de conferinţe si expoziţii (RCB) încearcă să promoveze România ca o destinaţie pentru sectorul de conferinţe şi expoziţii şi acţionează ca o casă de clearing pentru contactarea organizatorilor de conferinţe şi expoziţii care caută spaţii corespunzătoare. RCB este membră a asociaţiei internaţionale de Congrese şi conferinţe (ICCA), însă este singurul organizator de conferinţe şi expoziţii membru al asociaţiei care este pur privat.

3)    Reţeaua strategică

Romania este aşezată la intersecţia mai multor coridoare de transport europene, care leagă Europa de sud-est cu nordul şi vestul. Aceste coridoare formează „coloana vertebrală” strategică a legăturilor terestre interne şi externe din România şi reprezintă principalele investiţii în artere de infrastructură, astfel:

  • Coridorul VII, Dunărea, care leagă Marea Neagră de Marea Nordului
  • Coridorul IV, un coridor rutier şi feroviar care face legătura dintre Germania în vest şi Europa de sud-est. După ce trece prin Germania, Austria, Slovacia şi Ungaria, coridorul se ramifică în trei artere cu punct terminus la Istanbul, Salonic şi respectiv Constanţa.
  • Coridorul IX, un coridor rutier şi feroviar care face legătura între Finlanda, Lituania în nord şi Grecia în sud. Această arteră de transport trece prin Minsk, în Belarus, Moscova, Moldova, România şi Bulgaria spre Grecia. În Romania, coridorul trece prin Albiţa la graniţa cu Moldova, Focşani, Buzău, Bucureşti şi intră în Bulgaria la Giurgiu.

Oraşul Bucureşti beneficiază de poziţia avantajoasă pe traseul ultimelor două coridoare menţionate.

Infrastructura aeriană

În 2004, volumul total de pasageri din traficul aerian a fost de 3.405.710 reprezentând o creştere de 9% faţă de 2003. Punctul central pe plan intern şi internaţional este Bucureşti Henri Coandă (Otopeni). În 2006 Aeroportul Henri Coandă Bucureşti a fost cel mai aglomerat aeroport din România, cu un trafic de aproximativ 3 milioane pasageri.

Aeroportul internaţional Henri Coandă, Bucureşti, care este cel mai aglomerat din ţară, acoperind aproximativ 75% din totalul traficului de pasageri. În 2005 aeroportul a înregistrat circa 3.035.311 pasageri şi 53.496 curse aeriene. Se estimează ca în 2007 aeroportul va primi 4,4 milioane de pasageri.

Există planuri de legare a aeroportului cu oraşul prin autostrada M3 şi linia de metrou M6 din Bucureşti, precum şi o legătură uşoară pe calea ferată cu Gara de Nord, deja realizată. În prezent, lipsa unei linii transport speciale cu un tren suburban pentru deservirea aeroportului, precum şi lipsa unor servicii de informare clară reprezintă principalele impedimente pentru sosirea turiştilor.

Cel de-al treilea aeroport aglomerat din Romania este Aeroportul Bucureşti Aurel Vlaicu. Astăzi, Aeroportul Aurel Vlaicu, care este amplasat mai aproape de centru oraşului, şi-a dezvoltat rolul de punct de legătură pentru aviaţia comercială şi companiile low cost. În 2005 Aurel Vlaicu a înregistrat un trafic de circa 375.000 pasageri.

S-a stabilit o listă iniţială de căi turistice sau puncte de dezvoltare a grupărilor zonale, care urmează a fi studiate ulterior în detaliu. Centrele identificate sunt:

  • Bucureşti, cale de acces internaţională pentru servicii internaţionale de aeroport şi cale ferată.
  • Coridoarele trans-europene de transport IV şi IX.
  • Capitala ţării, centru administrativ, de afaceri şi cultural, destinaţie de turism tip city break şi de afaceri.

 

Telecomunicaţiile

Sistemul de telecomunicaţii din România a reprezentat pană în ultimii ani un monopol de stat şi a avut de suferit de pe urma lipsei investiţiilor şi a concurenţei. Înainte de începutul anului 1997 era o singură societate naţională de telecomunicaţii. De atunci, industria a fost privatizată şi, la fel ca şi pe celelalte pieţe europene, s-a putut observa pătrunderea unui număr mare de operatori privaţi, a concurenţei, însoţită de îmbunătăţirea nivelului serviciilor şi de scăderea preţului pentru aceste servicii.

După 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, călătorii din spaţiul intracomunitar pot beneficia de tarife de roaming promoţionale.

Liberalizarea a permis de asemenea României să investească în infrastructură pentru a realiza un sistem IT modern şi competitiv, care în prezent este în expansiune într-un ritm impresionant. Se estimează că piaţa de IT din România înregistrează o creştere de 4 miliarde euro la o rată de creştere de aproximativ 19%1 în 2007.

Pe lângă impactul în dezvoltarea infrastructurii de telecomunicaţii – condiţie eliminatorie astăzi pentru o mare parte dintre turişti – amploarea acestei industrii înseamnă şi un aport semnificativ de potenţiali turişti de afaceri, cu un profil potrivit atragerii lor către turismul cultural.

 

4)    Servicii

Cazarea

Datele oficiale reflectă numărul structurilor de cazare înregistrate oficial. Se consideră că există un mare număr de structuri de cazare "neoficiale", în special de unităţi de capacitate mai redusă. Creşterea capacităţilor principalelor categorii de cazare în ultimii ani este semnificativă.

Sistemul de clasificare care constă în acordarea de stele şi margarete se bazează aproape în întregime pe existenţa fizică a facilităţilor. Se acordă puţină atenţie calităţii facilităţilor şi serviciilor. În consecinţă, poate exista un spectru larg al calităţii şi preţului în cadrul unei categorii de stele.

 

Facilităţi şi servicii turistice

Există 2.638 companii cu autorizaţii atât de tur operatori, cât şi de agenţii de turism, şi încă 184 companii autorizate doar ca agenţi de turism. Numărul mare de tur operatori este justificat de calificările suplimentare relativ de mică importanţă necesare pentru ca un agent de turism să fie desemnat tur operator. Majoritatea "tur operatorilor" nu îndeplinesc această funcţie.

În Bucureşti numărul acestor companii este de 909.

 

 

Calitatea serviciilor

Aptitudinile în ce priveşte prestarea serviciilor din sectorul ospitalităţii, atât profesional, cât şi la nivel de comportament, sunt încă slab dezvoltate şi necesită o atenţie deosebită în anii următori. De asemenea îmbunătăţirea atitudinii faţă de servicii şi a mentalităţii reprezintă un aspect ce necesită atenţie urgentă.

Nivelul de competenţă din sectorul ospitalităţii şi turismului este redus, ca urmare a lipsei standardelor de performanţă, a standardelor de muncă adecvate şi actualizate, şi a standardelor adecvate educaţionale şi de pregătire.

Pregătirea organizată pentru prestarea de servicii în domeniul ospitalităţii şi turismului nu este încă suficient dezvoltată. Cursurile de pregătire profesională specializate pentru sectorul ospitalităţii pentru pregătirea personalului în vederea ocupării locurilor de muncă în acest sector sunt aproape absente, iar pregătirea în turism este integrată în cursurile şcolare speciale gimnaziale şi în cele universitare.

Criza de personal calificat se datorează doar parţial faptului că un număr mare de oameni părăsesc România pentru a lucra în străinătate, după ce au obţinut diploma de liceu sau universitate (însă nu sunt suficient pregătiţi!), sau după ce au lucrat într-un hotel pentru scurt timp.

Această criză de personal are o serie de motivaţii:

  • Programele de instruire curente nu sunt axate pe formarea unor competenţe şi aptitudini şi nu respectă standardele. Numeroşi furnizori de cursuri de pregătire eliberează diplome şi certificate necesare pentru angajare fără a asigura o instruire completă şi corespunzătoare.
  • Un număr considerabil de tineri părăsesc sectorul ospitalităţii şi turismului pentru a merge să lucreze în străinătate ca urmare a modului precar în care este văzută  o slujbă în sectorul ospitalităţii şi a nivelului scăzut al salarizării.
  • Conducerea şi forurile de supervizare nu posedă aptitudinile specifice unei pregătiri interne la locul de muncă pentru a păstra aceste deprinderi la nivelul cerut de standarde şi pentru a menţine dorinţa de performanţă.
  • Nu există o pregătire continuă adecvată locului de muncă pentru a ţine pasul cu necesarul de aptitudini şi cunoştinţe al personalului existent din sectorul ospitalităţii la diferite niveluri.

Ghidul de turism are de asemenea un rol important de prezentare şi ar trebui să îi ajute pe interlocutorii săi să înţeleagă şi să aprecieze ţara. Acesta trebuie să prezinte realităţile ţării in cel mai frumos şi viu mod cu putinţă. Sarcina ghidului de turism este prin urmare nu doar aceea de a repeta o înşiruire de fapte oferind informaţii ca o bandă audio, ci de a crea o imagine a ţării pentru vizitatori într-un mod corect şi atrăgător.

Ghidul de turism trebuie să aibă o serie de calificări, în special abilităţi lingvistice şi cunoştinţe generale de istorie, geografie, artă şi arhitectură, economie, politică, religie şi sociologie.

Ghidul de turism este mult mai mult decât o persoană care informează, prezintă, îndrumă şi oferă instrucţiuni în timpul vizitelor. Pentru majoritatea vizitatorilor străini, ghidul de turism este persoana, cu naţionalitatea ţării respective, cu care aceştia au contactul cel mai prelungit.

Informarea corespunzătoare a turiştilor reprezintă unul din cele mai importante aspecte ale succesului dezvoltării unui turism puternic. Persoanele care se află într-un mediu diferit şi nefamiliar, fie că sunt în străinătate sau în propria ţară, au întotdeauna nevoie de informaţii. Vizitatorii au nevoie de informaţii despre o serie de teme, ca de exemplu unde să meargă, unde să stea, unde să ia masa, ce să facă, ce să cumpere etc.

Multe informaţii sunt oferite din timp prin internet sau în ghidurile turistice, însă vizitatorii unui loc, ai unei regiuni sau ţări caută adesea Centrele de Informare Turistică.

Îndeosebi într-o ţară precum Romania, în care majoritatea vizitatorilor străini nu cunosc limba şi nu pot citi toate indicatoarele, asistenţa şi informaţiile oferite într-o limbă de circulaţie internaţională sunt de importanţă critică.

Oferirea de informaţii turistice este un serviciu cheie pentru toţi vizitatorii. Oferirea de informaţii adecvate reprezintă un factor cheie în experienţa turistică generală şi, de asemenea, în satisfacţia vizitatorilor. Oferirea de informaţii turistice adecvate este o specializare aparte. Producerea, prezentarea, manipularea, distribuirea, comunicarea şi managementul diferitelor tipuri de informaţii turistice reprezintă aptitudini de specialitate, care necesită pregătire.

În principiu, oferirea de informaţii turiştilor reprezintă un serviciu, dar nu este nevoie să fie întotdeauna şi un serviciu gratuit. Din ce în ce mai multe centre de informare turistică din Europa sunt nevoite să funcţioneze pe baze comerciale, vânzând produse şi servicii contracost. Acest lucru înseamnă că reprezentanţii centrelor de informare turistică de mâine trebuie de asemenea să cunoască tehnicile de vânzare şi gândirea comercială. Puţini vizitatori ai zilelor noastre se mai aşteaptă să primească broşuri în mod gratuit atunci când vizitează un centru de informare turistică. Aceştia se aşteaptă să primească materiale de informare simple, directe si precise, ce pot fi imprimate ca materiale de informare la cerere.

Autorităţile locale de urbanism, autorităţile regionale şi naţionale de planificare din aproape toate ministerele şi departamentele sunt într-un fel direct sau indirect implicate în organizarea şi dezvoltarea turismului. Unele decizii de urbanism contravin obiectivelor de dezvoltare a turismului; unele strategii de dezvoltare afectează dezvoltarea sigură a turismului, cu un puternic impact mai ales asupra turismului cultural.

Dezvoltarea turismului este un aspect extreme de sensibil, deoarece turismul reprezintă una din cele mai competitive activităţi economice din lume. Dezvoltarea turismului nu se produce automat, deoarece este legată de imagine şi de reputaţie. Turismul de succes şi durabil necesită o cooperare între toţi factorii de răspundere şi necesită formarea de parteneriate între reprezentanţi ai sectorul public, care trebuie să sprijine turismul, şi ai sectorului privat, care trebuie să ofere facilităţile şi serviciile pentru diferite pieţe şi segmente de piaţă. Fără înţelegerea obiectivelor şi a problemelor reciproce turismul nu se va dezvolta în mod satisfăcător şi benefic.

5)    Resurse umane şi formare profesională

Dezvoltarea de succes şi durabilă a turismului depinde nu doar de peisajul atractiv, de obiective culturale de valoare, de facilităţile turistice, ci şi de serviciile competitive şi de calitate. Sectorul ospitalităţii şi turismului este o unul pentru oameni.

Fiind una din cele mai competitive activităţi economice din lume, turismul necesită înţelegere, profesionalism, angajare, organizare şi o strategie eficientă de dezvoltare a resurselor umane.

Sectorul ospitalităţii şi turismului implică în egală măsură facilităţi si servicii. Serviciile competitive pot fi asigurate doar de către personal bine pregătit şi specializat, cu o atitudine corespunzătoare, cu mentalitatea corectă, cu comportamentul corespunzător şi cu performanţe corespunzătoare.

Crearea unei forţe de muncă instruite şi calificate necesită pregătire, educaţie de bază şi cursuri de pregătire profesională, precum şi pregătire practică la locul de muncă.

Ospitalitatea în sensul modern al acestui termen implică satisfacerea cerinţelor vizitatorilor şi competenţele dobândite pentru a întruni – şi chiar depăşi – aşteptările vizitatorilor. Dacă aşteptările create prin activitatea de marketing şi promovare a turismului nu pot fi satisfăcute ca urmare a lipsei de forţă de muncă calificată, turismul nu se poate dezvolta durabil. Aceasta nu se referă doar la turiştii străini care vin în Romania, ci şi la românii, ca turişti în propria ţară; se referă la turismul internaţional şi în egală măsură la turismul intern.

Conform statisticilor disponibile pentru 2006, peste 80% din înnoptări au fost cumpărate de către turişti români şi mai puţin de 20% de către turişti străini. Ambele categorii de turişti merită să beneficieze de servicii de calitate, adecvate şi de ospitalitate.

Ghizi de turism trebuie să se califice la Centrul naţional de învăţământ Turistic (CNIT) sau alte instituţii autorizate de stat în acest scop. Există 937 de ghizi de turism înregistraţi de ANT. Ei cuprind următoarele categorii:

Naţionali

758

Locali

93

Montan

56

Religios

26

Echitaţie

1

Sport

1

Animaţie

1

Ecoturism

1

Total

937

Surse: ANT

 

Deşi competenţa academică a ghizilor şi cunoaşterea subiectelor sunt în general la nivel ridicat, instruirea acestora pentru deprinderea capacităţilor de lucru cu vizitatorii este foarte redusă. Se remarcă de asemenea lipsa totală din statistică a turismului cultural.

 

6)    Cererea de produse turistice

Au fost realizate o serie de studii pentru a se stabili cererea de turism intern, la nivel naţional:

  • Rotravel 2003 – studiu la nivel naţional realizat de către Institutul naţional de Sondare a Opiniei si Marketing (INSOMAR)
  • Studiul INCDT

 

Caracteristicile cheie ale turismului de agrement din zonă sunt:

  • preferinţa de a călători in grupuri – familie, prieteni, colegi
  • divertisment –expresie a spiritului latin
  • preferinţa pentru lucrurile de bună calitate – tradiţionale – mâncăruri şi băuturi
  • interes ridicat în a cunoaşte mai multe despre propria ţară – ceea ce duce la o rată de dezvoltare viitoare bună pentru turismul de circuit.
  • scăderea interesului pentru staţiunile balneare care va fi oprită doar prin dezvoltarea şi direcţionarea diferitelor operaţii către segmentele specifice de piaţă, de exemplu către segmentele de divertisment, afaceri sau cultural.

 

În ceea ce priveşte vizitatorii străini, au fost luate în considerare cercetările întreprinse de către Birourile de Turism Român cu tour operatori străini.

Există diferenţe considerabile între ţări în ceea ce priveşte percepţia României. În unele ţări, precum Marea Britanie şi Franţa, se fac asociaţii negative cu România, determinate în special de campania din mass-media din aceste ţări. Procentele înregistrate privind atitudinea  negativă, neutră şi pozitivă din rândul cetăţenilor francezi au fost de 49%, 32% (restul nu au manifestat o opinie), deşi trei pătrimi din cei intervievaţi s-au considerat prost informaţi cu privire la posibilităţile de petrecere a concediilor în România. Exemplul francez este însă unul extrem.

În general vorbind, percepţia pieţei nu este covârşitor negativă, ceea ce înseamnă că, deşi asocierea cea mai spontană a României în rândul cetăţenilor britanici a fost de sărăcie/austeritate, această imagine a fost împărtăşită doar de mai puţin de unul din cinci persoane intervievate, iar asocierile pozitive precum cele legate de cultură/folclor/istorie, schi/munţi şi de Marea Neagră / Delta Dunării au fost de asemenea prezente. În Germania avem aceeaşi imagine – 15% din cei intervievaţi au asociat România cu imaginea sărăciei, însă acesta este un număr mai mic decât procentul de 18% care au asociat, de exemplu, ţara cu Marea Neagră.

Principalele rezultate obţinute în urma studiilor sunt că percepţia României ca destinaţie turistică este neclară; nu are o reputaţie bună ca destinaţie pentru turiştii de ocazie. Aceasta este cauzată în parte de:

  • deficienţe în marketingul şi promovarea destinaţiei
  • absenţa sprijinului guvernamental pentru turism
  • practici neprofesionale în sectorul turismului de afaceri
  • standarde scăzute ale serviciilor pentru vizitatori
  • infrastructură turistică, facilităţi şi moduri de petrecere a timpului neadecvate.

Cele mai pozitive percepţii faţă de Romania sunt în rândul israelienilor, peste un sfert din aceştia au remarcat „frumuseţea peisajului” ca o primă impresie si doar 2% au observat „sărăcia”.

Există o diferenţă considerabilă între atitudinile celor care au trăit direct experienţa turistică a României după ce au vizitat ţara şi cei care nu au trăit acest lucru. Primii au o percepţie mult mai puternică a României decât cel de-al doilea grup. Pentru a vă oferi un exemplu, maghiarii care au vizitat România au remarcat faptul că infrastructura turistică şi frumuseţea peisajelor de provincie şi căldura şi ospitalitatea le-au depăşit aşteptările. Prin contrast, cei care nu au vizitat Romania au o percepţie negativă în ce priveşte drumurile, unităţile de cazare, siguranţa publică, igiena şi nivelul serviciilor.

Cercetările din Austria au arătat faptul că vizitatorii au fost „plăcut surprinşi” în călătoria lor în Romania. Chiar şi în rândul francezilor, constatarea a fost că România câştigă teren în ceea ce priveşte imaginea. Însă vizitatorii în România au remarcat de asemenea nivelul aparent redus al protecţiei mediului.

Preţurile sunt percepute pe toate pieţele ca fiind mici în România. Acest aspect poate fi atât un avantaj pentru dezvoltarea turismului, cât şi o problemă. Deşi preţurile mici pot constitui un stimulent pentru dezvoltarea sectorului, destinaţia care devine cunoscută pretutindeni ca o destinaţie ieftină, va întâmpina dificultăţi pe termen lung în atragerea atenţiei pieţei în cazul în care încearcă să se diversifice în categorii mai ridicate de atracţii si facilităţi.

Preţurile mici nu ar trebui să constituie o componentă importantă a strategiei de marketing.

Slaba informare şi cunoaştere a atracţiilor turistice din România şi a ofertei de produse a are o consecinţă asupra faptului că motivaţiile de călătorie sunt relativ scăzute comparativ cu destinaţiile concurente. Din cei intervievaţi fără o experienţă în vizitarea României, mult mai puţin de jumătate sunt în mod clar interesaţi de vizitarea României în concediul următor, şi anume:

  • britanici 27% (cu încă 27% care „ar putea fi interesaţi”, faţă de 45% pentru Bulgaria, 40% pentru Croaţia, 38% pentru Republica Cehă, 36% pentru Rusia, 32% pentru Ungaria si 28% pentru Polonia)
  • francezi 39% (faţă de 60% pentru Ungaria, 59% pentru Croaţia, 53% pentru Rusia, 52% pentru Polonia, 50% pentru Bulgaria si 49% pentru Republica Cehă)
  • italieni 16% (cu încă 16% care au răspuns prin „poate”)
  • germani 3% în următorii trei ani (plus 16% “poate”)
  •  unguri 32% pentru toate scopurile (“categoric” sau “probabil”)
  •  austrieci 20% (cu încă 38% care au răspuns prin „posibil”)
  • israelieni 35%
  • danezi 37% din cei care nu au fost anterior în România (50% care au vizitat anterior România)

Analiza motivelor intenţiilor persoanelor care nu au vizitat încă ţara oferă răspunsuri importante legate de:

  • lipsa de informaţii / cunoştinţe.
  • absenţa marketingului destinaţiilor pozitive
  • temerile legate de infrastructura turistică, de facilităţile şi serviciile turistice.

 

Perspective de dezvoltare

Planul Naţional de Dezvoltare a Turismului identifică principalele aspecte-cheie care trebuie remediate în vederea unei creşteri în viitor a turismului, ca fiind următoarele:

  • Instabilitatea cadrului instituţional cu responsabilităţi în dezvoltarea strategiilor şi politicilor de turism;
  • Lipsa cooperării între tur-operatori;
  • Slaba contribuţie a turismului la PIB;
  • Insuficienta informare a turiştilor şi promovare;
  • Infrastructură nedezvoltată în general, mai ales în ceea ce priveşte transportul, comunicaţiile şi serviciile;
  • Un mare număr de structuri de cazare învechite;
  • Grad redus de ocupare a structurilor de cazare;
  • Dezvoltare insuficientă a întreprinderilor mici şi mijlocii care pot începe să funcţioneze;
  • Insuficientă dezvoltare a produselor turistice şi slabă concentrare asupra structurilor de cazare si unităţilor de alimentaţie publică.

Concluziile raportului pentru România întocmit de Consiliul Mondial al Turismului şi Călătoriilor sunt în acord cu aspectele-cheie (de mai sus) menţionate in Planul Naţional de Dezvoltare.

Ordonanţa nr. 58 din 1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România stabileşte următoarele obligaţii în domeniul turismului pentru consiliul municipiului Bucureşti:

  • Inventarierea principalelor resurse turistice;
  • Administrarea registrelor locale ale patrimoniului turistic;
  • Redactarea propunerilor de dezvoltare, care reprezintă baza programului anual de dezvoltare turistică;
  • Contribuţia la creşterea calităţii produselor turistice;
  • Supravegherea activităţii de turism, astfel încât operatorii să aibă acces la resursele turistice.

  

Există o serie de factori importanți ce au determinat dezvoltarea fără precedent a turismului contemporan. Factorii indentificați în acest sens sunt:

 

 

o    Dezvoltarea mijloacelor de transport.

 

o    Creșterea timpului liber.

 

o    Modificări socio-demografice.

 

o    Schimbarea motivațiilor de călătorie.

 

o    Creșterea cererii pentru călătorii de afaceri.

 

o    Creșterea veniturilor populației.

 

 

În ultimii ani în capitală, a fost creată o importantă infrastructură turistică, dublată fiind de numeroase facilităţi de afaceri, fapt ce a condus la creşteri importante ale indicatorilor cererii turistice, creşteri puse de altfel pe seama dezvoltării turismului de afaceri.

 

Pe de altă parte, lipsa unei viziuni unitare de dezvoltare şi a unor parteneriate active între factorii interesaţi, a condus la o promovare ineficientă a oraşului, la valorificarea ineficientă a unor obiective culturale, la insuficiente măsuri de protejare şi conservare a monumentelor culturale la absenţa oraşului de pe pieţele externe sau la lipsa unor facilităţi adecvate turiştilor. Prin urmare, numărul turiştilor sosiţi exclusiv pentru petrecerea timpului liber este destul de redus.

 

 

  1. Stabilirea obiectivelor generale de marketing

 

 

Având în vedere obiectivele turistice cu potențial însemnat existente la nivelul capitalei şi investiţiile realizate în ultimii ani în dezvoltarea bazei turistice de cazare, prin intermediul acestei strategii se urmăreşte ca municipiul Bucureşti să devină o destinaţie turistică cu notorietate atât la nivel național cât și la nivel internaţional.

 

 

Pentru a atinge aceasta, s-a dezvoltat o strategie ce are la bază un set de domenii prioritare (marketing turistic, patrimoniul cultural, cadrul instituţional, atracţii turistice, infrastructura şi serviciile turistice, probleme de interes general, resurse umane şi conştientizare), la nivelul cărora s-au îndreptat obiectivele şi acţiunile strategice.

 

Proiectul “În plimbare la Șosea” își propune ca obiectiv general promovarea și valorificarea potențialului turistic al obiectivelor cultural istorice din Sectorul 1 al municipiului București, în mod specific promovarea și valorificarea potențialului turistic al Arcului de Triumf, Muzeului Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa”, Muzeul Țăranului Român, Muzeul Național de Geologie, Parcul Kiseleff, Statuia lui Omar Khayyam etc.

 

În realizarea obiectivului general s-au identificat pentru implementare următoarele obiective specifice:

 

o    Valorificarea patrimoniului național cultural istoric

 

o    Creșterea numărului de turiști care apreciază istoria veche a Bucureștiului

 

o    Creșterea gradului de acces la informații cu privire la obiectivele cultural istorice promovate

 

Proiectul acesta este conceput în așa fel încât să se încadreze în obiectivul general al domeniului major de intervenţie prin realizarea unor acţiuni de tip inovativ care să susțină promovarea produselor turistice și a activităților de marketing în vederea creșterii vizibilității acestora și, implicit a creșterii numărului de turiști. În acest fel se dezvoltă turismul de nișă (cultural, de recreere, de afaceri etc.) în Bucureşti, promovându-se produsele turistice specifice, stimulându-se petrecerea timpului liber în locații culturale şi de patrimoniu, şi dezvoltând o piaţă turistică competitivă la nivelul european.

 

Beneficiile ce rezultă din atingerea acestor obiective sunt:

 

Ø  Creșterea gradului de vizibilitate al obiectivelor cultural istorice promovate

 

Ø  Creșterea numărului de vizitatori care apreciază istoria veche a Capitalei

 

Ø  Promovarea pe plan național și internațional

 

Ø  Stimularea vizitării obiectivelor cultural istorice

 

Ø  Conștientizarea asupra potențialului turistic al patrimoniului cultural istoric național

 

 

  1. Strategii pentru implementarea obiectivelor generale de marketing

 

 

Prin definție turismul este un mijloc de recreere, fiind de asemenea și un mijloc de cunoaştere a istoriei unei comunităţi, de creștere a nivelului de cultură și de educare.  În același timp, turismul facilitează schimbul de idei şi confruntarea de păreri, care conduc la lărgirea orizontului cultural.

 

Dezvoltarea turismului implică toți cetățenii, fiind un sector ce nu aduce beneficii doar celor implicaţi direct în acest sector, ci şi celorlalți indirect implicați.

 

Astfel, potențialii beneficiari respectiv grupul țintă identificat și cărora li se adresează activitățile din cadrul strategiei de promovare este reprezentat de următoarele categorii:

 

o    Cetățenii municipiului București, cu precădere adulți de vârsta a doua și a treia

 

o    Publicul larg, în general

 

o    Factorii indirect implicaţi în turismul cultural care intră in contact direct cu vizitatorii (personalul din muzee, etc.)

 

Strategia de promovare a fost concepută în concordanță cu principalele probleme identificate, către care s-au îndreptat obiectivele acestui proiect.

 

În vederea atingerii obiectivelor propuse se vor întreprinde următoarele acțiuni, acțiuni aferente strategiei de promovare:

 

a.    Realizarea de broșuri publicitare cu informații referitoare la obiectivele cultural istorice promovate;

 

b.    Publicarea de materiale publicitare în mass-media;

 

c.     Realizarea de dispozitive digitale cu conținut multimedia (text, imagini, etc.) de promovare a obiectivelor cultural istorice;

 

d.    Participarea la târguri și expoziții turistice naționale;

 

e.    Realizarea unui pagini web online de promovare a obiectivelor cultural istorice.

 

 

  1. Plan de acţiune pentru implementarea strategiilor de marketing

 

În scopul realizării acțiunilor strategiei de marketing sunt utilizate o serie instrumente de promovare, și anume:

 

  • Broșuri – se vor realiza broșuri turistice în format triptic ce vor prezenta într-o manieră atrăgătoare caracteristicile obiectivelor cultural istorice promovate.  Broșurile vor conține informații generale despre obiectivele cultural istorice  promovate, localizare (hartă), imagini, și alte elemente informative relevante pentru turiști (evenimente, activități, orar vizitare, servicii, facilități etc.).

 

  • Materiale publicitare – se vor realiza inserții publicitare în presa internă (ziar, revistă) în scopul promovării obiectivelor cultural istorice.

 

  • Dispozitive digitale – se vor realiza dispozitive digitale (stick-uri USB) personalizate obiectivelor cultural istorice promovate, atrăgătoare și ușor de folosit.

 

Aceste dispozitive digitale vor avea capacitatea de stocare de conținut multimedia turistic (text, imagini etc.) dedicat obiectivelor cultural istorice promovate.

 

Acest conținut multimedia va putea fi accesat de către utilizatori prin conectarea dispozitivului la calculator, în format read-only, caracteristică ce nu va permite modificarea sau ștergerea sa, ci numai citirea. În momentul accesării sale va apărea în mod automat o fereastră cu informațiile turistice conținute.

 

Capacitatea de stocare a dispozitivelor va permite și stocarea de informații adiționale, acesta fiind un avantaj major și o caracteristică de atractivitate. Astfel, turiștii vor fi motivați să păstreze și să utilizeze în mod frecvent acest dispozitiv. 

 

De asemenea, aceste dispozitive vor include și o legătură către portalul web de promovare a obiectivului turistic.  Astfel încât, în momentul accesării sale, în cazul în care calculatorul are conexiune la internet, turiștii vor fi direcționați către pagina web on-line cu informații turistice actualizate, iar în cazul în care calculatorul nu are conexiune la internet, utilizatorii vor putea accesa portalul web doar în varianta offline, cu informații neactualizate.

 

Acest dispozitiv este un instrument de promovare modern, inovator, original, intuitiv și ușor de folosit de către utilizator.

 

 

v       Pagina web on-line de promovare a potențialului obiectivelor cultural istorice.

 

Pagina web creată în scopul promovării turistice a zonelor și a rezultatelor proiectului va constitui un mijloc de informare pentru turiști.

 

Astfel, pagina web va conține informații turistice cu privire la obiectivele cultural istorice ce vor fi promovate.

 

Secțiunile conținute de pagina web sunt:

 

v  Secțiune de introducere (Home - Acasă) cu informații turistice referitoare la obiectivele cultural istorice promovate, precum date generale, istoric, localizare, hartă, servicii, orar vizitare, facilități etc. Această secțiune va avea o structură logică, pe categorii pentru a fi accesibila și  ușor de folosit de către utilizatori.

 

v  Hartă de acces la obiectivele cultural istorice – hartă cu localizarea fiecărui obiectiv cultural istoric promovat, cu indicații de acces la acestea.

 

v  Prognoza meteo cu previziunile meteo ale zilei.

 

v  Motor de căutare, prin intermediul căruia vizitatorii paginii web vor avea posibilitatea de a căuta diverse informații din cadrul paginii web pe baza unor cuvinte-cheie introduse în motorul de căutare.

 

Motorul de căutare va filtra pe baza cuvintelor-cheie toate secțiunile paginii web, permițând efectuarea de căutări rapide. În cazul unui volum mare de informații un motor de căutare este indispensabil.

 

Motorul de căutare este o secțiune necesară în cadrul oricărei pagini web pentru a facilita căutarea și găsirea informațiilor cerute.

 

v  Galerie foto, ce va conține diverse imagini ale obiectivelor cultural istorice. Această galerie foto va fi structurată pe obiective, astfel utilizatorul va putea vizualiza galeria de imagini dedicată fiecărui obiectiv cultural istoric în parte.

 

Prin selectarea unei imagini aceasta se va deschide într-o nouă fereastră, având posibilitatea de a fi vizualizată în format mărit.

 

v  Știri: această secțiune va conține noutăți și știri legate de obiectivele promovate, știri cu privire la proiect.

 

v  Newsletter: utilizatorii paginii web pot opta prin abonare la newsletter să primească pe email știri, evenimente etc. legate de obiectivele promovate, de proiect, astfel utilizatorii vor fi permanent la curent cu ultimele noutăți.

 

v  Calendar evenimente: această secțiune va conține un calendar al evenimentelor și activităților legate de obiectivul turistic promovat.

 

 

v  Feedback: va fi o secțiune de feedback al utilizatorilor prin intermediul căreia aceștia își pot exprima impresiile, opiniile legate de obiectivul promovat, existând astfel o interacțiune cu aceștia. Aceasta este o secțiune necesară monitorizării impactului și rezultatelor proiectului.

 

v  Informații proiect: va fi o secțiune ce va cuprinde diverse informații și date cu privire la proiect.

 

v  Date de contact – vizitatorii vor găsi datele de contact aferente obiectivelor promovate, și ale instituțiilor implicate în proiect.

 

v  Statistici – aceasta va fi o secțiune de statistici cu privire la numărul de accesări al paginii web, profilul utilizatorilor ce accesează pagina web, etc. Aceste statistici vor fi necesare monitorizării impactului și rezultatelor proiectului.

 

Pagina web se bazează pe tehnologie web astfel fiind ușor de folosit, cu o interfață grafică intuitivă și accesibilă. Designul și conținutul paginii web va fi realizat de către o echipă de specialiști în IT și turism. Conținutul paginii web va fi în limba română și în limba engleză, utilizatorul având posibilitatea de a selecta oricare din aceste variante.

 

Accesul în cadrul paginii web se va face pe bază datelor de autentificare, respectiv nume de utilizator și parolă, având în vedere politicile și drepturile de acces la informație existente în vigoare. Utilizatorii paginii web vor avea atribuite roluri și permisiuni în funcție de tip.

 

Astfel, vom avea următoarele tipuri:

 

ü   Utilizatori – categorie formată de vizitatorii paginii web;

 

ü   Administratori – categorie ce reprezintă personalul desemnat să efectueze mentenanța site-ului, administrarea utilizatorilor și actualizarea conținutului paginii web.

 

 

În vederea implementării strategiei propuse, canalele de promovare utilizate sunt:

 

ü  Mass–media. Reprezintă un canal de promovare utilizat pentru distribuția broșurilor și a materialelor publicitare.

 

Broșurile publicitare realizate vor fi inserate într-un ziar cu profil turistic și distribuite pe această cale. De asemenea, se vor realiza inserții publicitare în presă (ziar, revistă cu specific turistic) sub formă de reclame publicitare.

 

De asemenea, dispozitivele digitale (stick-uri USB) cu conținutul multimedia de promovare a obiectivelor cultural istorice.

 

Principalele avantaje oferite de acest instrument de promovare sunt:

 

ü  Instrument modern de promovare cu design atractiv.

 

ü  Posibilitatea utilizatorilor de a stoca informații proprii.

 

ü  Instrument de promovare pe termen lung.

 

ü  Internet - acesta este un canal de promovare și comunicare utilizat în mod frecvent în prezent. Oamenii navighează pe Internet în fiecare zi, acesta fiind un mijloc de informare și comunicare cu potențial ridicat de promovare, fiind relativ ușor captarea potențialilor turiști. De altfel, Internetul este un domeniu într-o expansiune continuă și cu o dinamică deosebit de accentuată.

În acest sens, promovarea prin Internet se va realiza prin intermediul paginii web online. 

 

Impactul strategiei de promovare se realizează la următoarle nivele:

 

Ø    La nivel național prin promovarea în mass-media cu distribuție la nivel național;

 

Ø    La nivel internațional prin intermediul Internetului, respectiv paginii web online, disponibilă și în limba engleză, limbă de circulație internațională cu un grad ridicat de utilizare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  1. Bugetul planului (corelat cu activităţile din planul de acţiune).

 

Nr crt

Denumirea capitolelor si subcapitolelor

Total cheltuieli

TVA

TOTAL

1

2

3

4

5

1

Cheltuieli pentru portal de informatii de turism

 

 

1.1

Cheltuieli pentru realizarea si administrarea portal de informatii de turism

                   19.193,55    

                 4.606,45    

           23.800,00    

 

 TOTAL CAPITOL

               19.193,55    

                4.606,45    

          23.800,00    

2

Cheltuieli pentru publicitate si reclama a destinatiilor si produselor turistice romanesti

 

 

2.1

Cheltuieli pentru realizarea materialelor publicitare

                  365.929,11    

                87.822,99    

          453.752,10    

2.2

Inserţii publicitare

                   86.431,00    

                20.743,44    

          107.174,44    

2.3

Publicitate outdoor

                   13.306,45    

                 3.193,55    

           16.500,00    

2.4

Promovare prin intermediul posturilor de televiziune

                   47.258,08    

                11.341,94    

           58.600,02    

2.5

Cheltuieli pentru traducere

                     4.838,71    

                 1.161,29    

             6.000,00    

 

TOTAL CAPITOL

             517.763,35    

            124.263,20    

        642.026,55    

3

Cheltuieli aferente implementarii proiectului

 

 

3.1

Cheltuieli de publicitate si informare

                  160.967,10    

                38.632,10    

          199.599,20    

3.2

Cheltuieli de audit

                   44.516,00    

                10.683,84    

           55.199,84    

 

TOTAL CAPITOL

             205.483,10    

              49.315,94     

        254.799,04    

4

Cheltuieli aferente echipei de implementare a proiectului

                 20.320,12    

                 4.876,83    

           25.196,95    

 

TOTAL CAPITOL

               20.320,12    

                4.876,83    

          25.196,95    

 

TOTAL GENERAL

            762.760,12    

            183.062,43    

        945.822,55    

 

 

 

  1. Rezultate preconizate.

 

 

Beneficiind de un potențial cultural, istoric și turistic însemnat prin intermediul resurselor sale antropice, municipiul București se poate transforma într-o importantă destinație turistică, înregistraînd astfel creșteri însemnate ale principalilor indicatori turistici, turismul având un impact din ce în ce mai puternic aspura economiei locale.

 

 

Rezultatele așteptate în urma implementării strategiei de marketing sunt în principal următoarele:

 

  • Îmbunătățirea imaginii obiectivelor cultural istorice cu potențial turistic.

 

  • Creșterea vizibilității obiectivelor cultural istorice promovate.

 

  • Creșterea numărului de turiști ce apreciază istoria veche a Bucureștiului.

 

  • Realizarea și distribuirea unui număr ridicat de materiale publicitare de promovare și informare.

 

Rezultatele directe aşteptate prin implementarea măsurilor de informare şi publicitate (publicitate, evenimente, promovarea în presă, marketing direct) sunt în principal:

  • un grad ridicat de informare a autorităţilor, partenerilor sociali şi din mediul privat şi a publicului larg cu privire la obiectivele proiectului;
  • creşterea vizibilităţii obiectivelor turistice promovate în cadrul proiectului;
  • îmbunătăţirea imaginii în rândul turiştilor şi a publicului larg asupra modului de promovare a obiectivelor turistice;
  • realizarea şi distribuirea unui număr mare de materiale de informare şi de promovare cu un conţinut de calitate;
  • instruirea unui număr de cca 10 persoane specializate în turismul cultural si istoric.