Hotărârea nr. 180/2010

Hotărârea Consiliului Local nr. 180 / 2010

MUNICIPIUL BUCUREŞTI                                 

CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 1

 

 

HOTĂRÂRE

privind aprobarea Proiectului  „Bucharest - Jardin  des fleurs”, 

cu finanțare nerambursabilă,  precum şi a cheltuielilor legate de implementare

 

 

Ținând seama de Expunerea de motive a Primarului Sectorului 1, precum si Raportul de specialitate întocmit de Compartimentul  Imagine, Cultură, Presă și Informatică din cadrul aparatului de specialitate al Primarului  Sectorului 1;

Având în vedere Raportul Comisiei de studii, prognoze economico-sociale, buget, impozite şi taxe locale şi al Comisiei pentru administraţie publică locală, juridică, apărarea ordinii publice, respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor  şi patrimoniu  ale Consiliului Local al Sectorului 1;

Văzând dispoziţiile Legii nr.339/2007 privind promovarea aplicării strategiilor de management de proiect la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale judeţene şi locale, cu modificările și completările ulterioare;

În conformitate cu prevederile art. 53 din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare;

În conformitate cu prevederile  Legii nr.24/2000 privind  Normele de tehnică legislativă la elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

În conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului României nr.64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale şi utilizarea acestora pentru obiectivul convergenţă, aprobată cu modificări prin Legea nr.260/2009;

Având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului României nr.759/11.07.2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare;

Văzând prevederile Hotărârii Guvernului României nr.457/21.04.2008 privind cadrul instituţional de coordonare şi de gestionare a instrumentelor structurale;

Luând în considerare Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5 „Dezvoltarea și promovarea turismului”, Domeniul major de intervenţie 5.3 „Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică, Operațiunea – Dezvoltarea și consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovării produselor specifice și a activităților de marketing specifice.

Ținând seama de oportunitatea accesării de fonduri europene prin intermediul Programului Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5 „Dezvoltarea și promovarea turismului”, Domeniul major de intervenţie 5.3 „Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică, Operațiunea – Dezvoltarea și consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovării produselor specifice și a activităților de marketing specifice.

În temeiul art.45, alin.(2), lit.”d”, art.81, alin.(2), lit.”j” şi art.115, alin.(1), lit.”b” din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

 

CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 1

 

HOTĂRĂŞTE:

 

            Art.1.  Se aprobă Proiectul „Bucharest - Jardin  des fleurs”, cu finanțare nerambursabilă, precum şi cheltuielile legate de implementare.

            Art.2. (1) Se aprobă studiul de marketing, conform Anexei nr.1, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, precum și susţinerea cofinanţării din bugetul local al Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti pentru pregătirea şi implementarea corespunzătoare a Proiectului „Bucharest - Jardin  des fleurs” .

 

 

(2) Cofinanţarea proiectului constă în :

-          Contribuţia proprie aferentă costurilor eligibile ale proiectului în valoare de  15.446,01 lei;

-          Costuri neeligibile ale proiectului în valoare de 27.316,32 lei  la care se adaugă plata taxei pe valoare adăugată (TVA) în valoare de 191.908,02 lei.

     (3) Valoarea totală a Proiectului este de 991.524,76 lei, din care finantare nerambursabilă de 756.854,41  lei.

 

Art.3. Se împuterniceşte doamna Ioana Costescu – Serviciul Cabinet Primar să semneze cererea de finanţare şi anexele aferente acesteia, contractul de finanţare, precum şi orice alte acte care sunt necesare în vederea derulării şi implementării ProiectuluiBucharest - Jardin  des fleurs” .

 

Art.4. Primarul Sectorului 1, iar în lipsa acestuia înlocuitorul său de drept, Direcţia Management Economic, Direcţia Investiții, Compartimentul Imagine, Cultură, Presă și Informatică şi Serviciul Secretariat General, Audienţe vor aduce la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri.

 

 

 

 

            PREŞEDINTE DE ŞEDINŢĂ,                             CONTRASEMNEAZĂ,

                           Ion Brad

                                                                                                          SECRETAR

                                                                                             Bogdan Nicolae Grigorescu

 

 

 

 

 

 

 

 

            Nr.:    180

            Data: 26.08.2010

 

 

 

Plan de marketing

BUCHAREST JARDIN DES FLEURES

 

  1. Rezumat

Rolul, importanţa şi efectele multiple ale turismului intern sunt reflectate pe o multitudine de planuri: de la valorificarea superioară a elementelor atractive şi funcţionale ale ofertei turistice la îmbunătăţirea confortului populaţiei ţării de referinţă; de la stimularea creşterii economice la ameliorarea structurii sociale, crearea de noi locuri de muncă şi reducerea sărăciei.

În condiţiile reducerii timpului liber şi a veniturilor relativ modeste, cererea populaţiei locale pentru turism la distanţe mari şi în condiţii de confort înalt este joasă. În acest context, turismul intern devine o ofertă atractivă pentru o mare parte din populaţia locală, consumatori efectivi şi potenţiali.

Cercetările de ultimă oră denotă faptul că turismul intern are un impact considerabil asupra economiilor, societăţilor şi culturilor de referinţă. Avantajul esenţial al turismului intern îl reprezintă atragerea excedentului de forţă de muncă din alte sectoare şi, implicit, atenuarea şomajului. Pe lîngă impactul economic, turismul intern are şi o profundă semnificaţie socio-culturală, efectele sale fiind resimţite pe diferite planuri: consumul, utilizarea timpului liber, instruirea şi educaţia populaţiei, ridicarea calităţii mediului înconjurător, conservarea tradiţiilor şi culturilor locale, şi, implicit intensificarea toleranţei şi înţelegerii turistice. Importanţa economică şi socială a turismului intern, contribuţia acestuia la cresterea calităţii vieţii denotă actualitatea  cercetării şi necesitatea promovării acestui sector.

Necesitatea valorificării acestor oportunităţi în condiţii de eficienţă presupune elaborarea unor demersuri strategice de marketing adecvate potenţialului, maturităţii pieţei şi structurii ei.

Acest plan de marketing isi propune o  apropiere cu grupul tinta turisti de toate varstele, pentru redeschiderea catre lumea francofona si astfel organizarea de diverse manifestari cultural-turisice cu influente din cultura lumii francofone, tinand cont de bogata diversitate arhitectonica

Planul de marketing va consta în dezvoltarea unei strategii din care să rezulte un produs turistic bazat pe punerea în valoare a patrimoniului cultural local, prin includerea unor obiective într-un circuit turistic ce va fi promovat către turiştii interni şi internaţionali care vizitează sau tranzitează oraşul în scop de agreement sau de afaceri. Promovarea obiectivelor culturale şi integrarea acestora într-un circuit turistic va avea ca efect reducerea ritmului de degradare a patrimoniului cultural local.

Strategia de marketing va avea în vedere o serie de activităţi specifice pentru a promova turismul cultural către categorii speciale de vizitatori şi locuitori ai oraşului: angajaţii din companiile multinaţionale, expaţi, participanţi la diverse evenimente de anvergura (conferinţe, summituri, concerte). Această strategie va avea de asemenea ca rezultat scoaterea unor obiective culturale din anonimat.

Strategia va include şi o serie de evenimente prin care vor fi puse în valoare tradiţiile locale, ceea ce va genera venituri în mediul rural adiacent zonei de desfăşurare a proiectului.

Strategia de marketing va trebui să aibă în vedere, pe lângă generarea de locuri de muncă în domeniul turismului, o serie de activităţi de comunicare care:

·         să ducă la dezvoltarea locală durabilă

·         să atragă tinerii către specializări în domeniul turismului cultural (de exemplu formarea de ghizi specializaţi)

·         să crească gradul de conştientizare a autorităţilor, mass mediei, comunităţii locale asupra necesităţii promovării patrimoniului cultural local

Pentru a avea rezultate imediate, planul de acţiune va trebui să se deruleze într-un interval de timp relativ scurt (6 – 12 luni), începând într-o primă etapă cu derularea unui proiect pilot, concentrat pe promovarea unui număr limitat de obiective culturale (6 – 7 obiective, selecţionate astfel încât accesul turiştilor să fie relativ facil).

În paralel vor trebui derulate o serie de studii (de exemplu: profilul turistului, studiu de impact al proiectului etc.), cu rolul de a acoperi lipsa de informaţii şi date statistice de actualitate. În funcţie de concluziile şi recomandările studiilor, strategia de marketing va fi ajustată pentru a obţine cele mai bune rezultate în etapele ce se vor derula ulterior.

Bugetul proiectului a fost proiectat astfel încât să acopere cheltuielile necesare promovării şi creşterii vizibilităţii obiectivelor turistice selectate, ţinând cont de obiectivele propuse şi de modul de comunicare specific fiecărei categorii de beneficiari ai proiectului. Astfel, bugetul va acoperi costurile pentru:

  • Crearea identităţii vizuale a proiectului
  • Crearea unui website dedicat proiectului şi promovarea acestuia prin mijloace specifice marketingului online
  • Crearea de materiale de prezentare a proiectului şi a fiecărui obiectiv cultural în parte (broşuri, pliante, hărţi turistice, afişe, bannere, CD-uri, obiecte promoţionale etc), ţinând cont atât de identitatea vizuală a proiectului, cât şi de identitatea vizuală a Programului Operaţional Regional
  • Promovarea outdoor şi indoor, prin inserţii publicitare şi spoturi radio şi tv, evenimente şi alte activităţi de promovare şi publicitate
  • Articole şi interviuri în presa scrisă, radio, tv
  • Managementul proiectului
  • Auditul în vederea acoperirii tuturor cerinţelor impuse prin contractul de finanţare

Echipa de implementare a proiectului va prezenta echipei de management rapoarte după încheierea fiecărei acţiuni din cadrul proiectului, de exemplu:

  • Raport de presă după conferinţele de presă
  • Raport de monitorizare a numărului de vizionări ale website-lui
  • Monitorizarea distribuţiei materialelor promoţionale etc

Echipa de management al proiectului va avea întâlniri periodice, ordinare, în care va analiza rezultatele şi le va compara cu indicatorii propuşi în cadrul proiectului şi în funcţie de concluzii, dacă este cazul, va face recomandări de acţiuni specifice fiecărei activităţi a proiectului. De asemenea, echipa de proiect va avea în vedere şi întâlniri extraordinare, dacă se constată necesitatea acestora.

Experienţa echipei de implementare şi de monitorizare a proiectului, planul de acţiune structurat şi abordarea managementului de proiect prin obiective sunt o garanţie pentru depăşirea riscurilor şi atingerea rezultatelor anticipate prin planul de marketing.

 

  1. Justificarea produsului specific/ evenimentului care face obiectul promovării

 

Prin Legea Municipiului București din 1 martie 1926, intrată în vigoare în 1927, Bucureștiul a fost împărțit în patru sectoare, fiecare având primarul și consilierul său.

Sectorul 1 are o suprafață de 67,5 kilometri pătrați și aproximativ trei sute de mii de locuitori și găzduiește importante obiective economico-sociale și culturale ale României.

În perioada interbelică, s-au construit arterele principale din Bucureștiul modern și piețele mari (Piața Victoriei, Piața Palatului, Piața Universității, Piața Romană etc.). S-a realizat canalizarea și alimentarea cu apă, s-au  pavat și s-au asfaltat un număr mare de străzi, au fost ridicate numeroase clădiri în interes public, muzee, școli, spitale, s-a sistematizat cursul râului Colentina, s-au creat Lacurile Buftea, Mogoșoaia, Străulești, Grivița, Herăstrau, Băneasa, Floreasca, Tei și Parcul Național astăzi cunoscut sub numele de Herăstrău, Parcul Bordei, Parcul Kiseleff.

Sectorul 1, este fără îndoială, una dintre cele mai dinamice zone ale Bucureștiului, aici dezvoltându-se în ultimii ani, mari proiecte imobiliare și de afaceri.

 

Sectorul 1 al Capitalei, dispune de un potențial turistic ridicat. Acesta este poziționat în partea de nord-vest a municipiului, reprezentând centrul orașului, compus din străzi și obiective culturale cu o deosebită  încărcătură istorică.

Sectorul 1 este un sector turistic prin definiție, reprezentând intrarea în Capitală prin cele două aeroporturi și gara principală, putând fi considerat cartea de vizită a Municipiului.

Sectorul 1 oferă vizitatorilor străini adevărata imagine a Bucureștiului, fiind singurul sector al municipiului care a reușit să conserve imaginea Bucureștiului de altădată. 

În Sectorul 1 al Capitalei se regăsesc în număr mare, deosebite obiective culturale precum muzee (Muzeul Satului), clădiri vechi care acum gazduiesc instituții publice, piețe (Piața Victoriei, Piața Universității, Piața Romană etc), instituții culturale (Ateneul Român), monumente istorice (Arcul de Triumf), etc. De asemenea, se regăsec parcuri (Parcul Bordei, Parcul Cișmigiu, Herăstrău) și Grădina Zoologică etc.

Muzeul Naţional al Literaturii Române

Casa monument ce adăposteşte Muzeul Naţional al Literaturii Române a fost construită de marele vornic Alexandru Villara în anul 1839 în mahalaua Popa Cosma. Era considerată una dintre cele mai frumoase clădiri ale Bucureştiului. Villara i-a oferit-o drept zestre fiicei sale Elena, la căsătoria acesteia cu Scarlat Al. Kretzulescu (fost primar al Capitalei şi ministru al Cultelor). În linii mari, aspectul de astăzi e cel al reamenajării în stil neoclasic francez din 1863 al cărei autor e inginerul R. A. Borroczyn. Pentru pictura şi decoraţiunile interioare Scarlat Kretzulescu a apelat la serviciile pictorului Gh. Tattarescu. La unsprezece ani după decesul lui Scarlat Kretzulescu, clădirea devine locuinţa directorului băncii „Bank of Romania”, baronul Frank. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, aceasta ajunge în proprietatea statului, devenind „Laboratorul de electricitate al Universităţii din Bucureşti”, aflat sub conducerea savantului Dragomir Hurmuzescu. Tot aici au funcţionat succesiv un pension de fete şi biblioteca Ambasadei Germane. În 1948, clădirea a fost repartizată Muzeului Româno-Rus, care a fost desfiinţat în 1963. În 1967 a devenit sediu al Muzeului Literaturii Române, care o va ocupa de facto abia în 1971.

Astăzi casa adăposteşte cele peste 300 000 de piese grupate în peste 250 de colecţii ale Muzeului Literaturii Române. Pe 1 iunie 1957 se înfiinţează Muzeul Literaturii Române, sub conducerea lui Dumitru Panaitescu Perpessicius. Muzeul a funcţionat pentru o vreme chiar în sediul Uniunii Scriitorilor, din Şoseaua Kisellef nr. 10 (Casa Toma Stelian), într-un spaţiu impropriu. Sprijinit de câteva dintre personalităţile literare ale timpului, cu „trecere” la autorităţi, Perpessicius a continuat activitatea de îmbogăţire a patrimoniului literar. Primelor colecţii li s-au adăugat altele, cuprinzând la rândul lor valoroase manuscrise, cărţi rare, acte, corespondenţă, obiecte, fotografii, tablouri, sculpturi, piese de patrimoniu literar.

Din anul 1967, muzeul funcţionează într-un sediu nou, pe Bulevardul Dacia (fost Strada Fundaţiei), nr. 12. Un rol decisiv în obţinerea acestei locaţii l-a avut Tudor Arghezi, a cărui intervenţie energică la autorităţile de partid a avut efectul scontat. Astfel, după Eminescu, un alt mare scriitor român îşi imprimă efigia numelui pe destinul acestei instituţii. Clădirea cunoscută sub denumirea de „Casa Kretzulescu” este una dintre puţinele construcţii în stil arhitectural neoclasic din Bucureşti. După 1990, clădirea a fost integral consolidată, renovată şi restaurată, conform planurilor arhitecturale originale.  

Aparitia Muzeului Literaturii Romane este strans legata de crearea, pe langa Uniunea Scriitorilor a unui fond documentar Eminescu, donat de scriitori, cu ocazia sarbatoririi centenarului nasterii poetului national, in 1950. Ideea înființării unui muzeu de literatură, care să-și asume misiunea de a aduna la un loc, de a cerceta și de a expune publicului tezaurul manuscriselor literare l-a urmărit mulți ani pe academicianul Dumitru Panaitescu-Perpessicius. Pornind de la fondul documentar al Uniunii Scriitorilor (din 1950), în colaborare cu personalitățile celebre ale vieții literare românești, printre care: Tudor Vianu, Șerban Cioculescu, Jacques Byck, Tudor Arghezi, Mihai Beniuc, Victor Eftimiu, cu un colectiv restrâns de specialiști, Perpessicius a reușit să întemeieze Muzeul Literaturii Romane, instituție menită, în viziunea primului ei director, să devină un institut de cercetare care sa reînvie pulsul vieții literare românești de-a lungul epocilor ei de dezvoltare.

Situat în Bulevardul Dacia Nr. 12, Muzeul Naţional al Literaturii Române adăposteşte un autentic tezaur literar format din manuscrise, cărţi, obiecte personale, obiecte de artă, fotografii, înregistrări audio-video. Acestea redau într-o imagine concentrat metaforică profunzimea, complexitatea şi frumuseţea inefabilă a literaturii române.

Muzeul Literaturii Romane este adăpostit în Casa Scarlat Kretzulescu (atestată în 1839), monument istoric, el deținând un număr de 300.000 de piese, organizate în 250 de colecții (manuscrise, acte, fotografii originale, arta plastică, obiecte memoriale). Se remarcă următoarele colecții: carte rară, carte veche românească, manuscrise.

Apariția Muzeului Literaturii Române este strâns legată de crearea, pe lângă Uniunea Scriitorilor a unui fond documentar Eminescu, donat de scriitori, cu ocazia sărbătoririi centenarului nașterii poetului național, în 1950.

Ideea înființării unui muzeu de literatură, care să-și asume misiunea de a aduna la un loc, de a cerceta și de a expune publicului tezaurul manuscriselor literare l-a urmărit mulți ani pe academicianul Dumitru Panaitescu-Perpessicius.

Pornind de la fondul documentar al Uniunii Scriitorilor (din 1950), în colaborare cu personalitățile celebre ale vieții literare românești, printre care: Tudor Vianu, Șerban Cioculescu, Jacques Byck, Tudor Arghezi, Mihai Beniuc, Victor Eftimiu, cu un colectiv restrâns de specialiști, Perpessicius a reușit să întemeieze Muzeul Literaturii Române, instituție menită, în viziunea primului ei director, să devina un institut de cercetare care să reînvie pulsul vieții literare românești de-a lungul epocilor ei de dezvoltare.

Muzeul Literaturii Române a fost inaugurat la 1 iunie 1957, având primul sediu în Şoseaua Kiseleff, 10.

Palatul Regal

Palatul Regal este o clădire monumentală din centrul Bucureştiului, iniţial centru al puterii monarhice în România. Actualmente este sediul Muzeului Naţional de Artă al României.

Palatul regal de pe Calea Victoriei din București are o istorie tumultoasă iar zidurile sale, atât pe interior cât și pe exterior au văzut multe. În 1837, casa somptuoasă a stolnicului Dinicu Golescu ridicată în acest loc devine Curtea Domnească a lui Alexandru Ghica Vodă. Din 1859 până în 1866 aici a locuit domnitorul Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza. Din 10 mai 1866 casa devine locuinţa domnitorului Carol I. Odata cu venirea Principelui Carol de Hohenzollern (viitorul Rege), casa Golescu a fost extinsă și modernizată, beneficiind de prima instalație electrică de iluminat. Regele i-a angajat apoi pe celebrii arhitecti Paul Gottereau (Palatul Cotroceni, Palatul CEC) și Karl Liman (Castelul Peles) pentru a extinde și mai mult Palatul. Astfel, la nivelul anului 1906, construcția avea o dispunere spațială similară cu cea de astăzi, în formă de „U”. Pe fațada laturii centrale este adaugata stema Vechiului Regat.

Regele Carol I a murit în 1914 și a lăsat colecția sa de tablouri Coroanei României. Îi succeda la tron nepotul sau, Regele Ferdinand I. În anul 1926, etajul superior al laturii centrale a Palatului este distrus de un incendiu, rămânand întreaga doar monumentala scară de marmura. Regina Maria, soția Regelui Ferdinand, coordonează lucrarile de refacere și restaurare. După incendiul din 1926 care a distrus corpul central, devine necesară înlocuirea lui. În 1935–1936 vechea casă este dărâmată. Noul palatul a fost construit după planurile arhitectului N.Nenciulescu şi terminat în anul 1937. Construcţia este în formă de U, cu o curte interioară. Faţada are două intrări: intrarea din stânga era folosită de rege şi oaspeţii săi iar cea din dreapta era destinată demnitarilor. La stânga, intrarea conduce într-un hol octogonal, decorat în stil neo-bizantin de unde urcă scara invitaţilor iar la dreapta se intră în holul oficial, un mare hol pătrat, de unde urcă scara voievozilor spre fosta sală a tronului. Noul Palat, construit in stilul specific interbelic, cu fatada sustinuta de coloane si mult simplificata, are si spatii pentru expunerea colectiei de tablouri ale Coroanei. În anii 1938-1940 se incepe construirea aripii Știrbei Vodă a Palatului, care va fi și bombardată în aprilie 1944.

În primul an al Republicii (1948), sălile de recepție ale Palatului Regal trec în administrarea Consiliului de Miniștrii (ulterior Consiliul de Stat). Restul sălilor trec în folosința Ministerului Artei și Informațiilor, cu scopul de a deschide aici un muzeu. Edificiul este redenumit, succesiv, Palatul Republicii și Palatul Consiliului de Stat. Galeria nationala este deschisa in anul 1950, iar in anii urmatori, sunt inaugurate și celelalte colecții.

În palat a fost ținut câteva zile după moartea sa Gheorghe Gheorghiu-Dej, astfel încât poporul îndurerat să-și poata lua rămas-bun într-un ceremonial similar cu cel de la moartea lui Stalin în 1953. Palatul a devenit mai apoi o „anticamera” pentru Sala Palatului, unde își ținea congresele Partidul Comunist Român. Palatul Regal (aripa Știrbei Vodă) a fost avariat grav în timpul evenimentelor din decembrie 1989, multe exponate fiind distruse în urma incendiilor.

Lucrările de restaurare au inceput de-abia la finalul anilor ’90, iar din anul 2000 au fost redeschise pe rând galeriile. Astăzi, Palatul Regal este un muzeu exceptional, însă clădirea nu poate fi vizitată integral. Sala Tronului, de exemplu, este inaccesibilă publicului larg. Dar pentru sume importante au fost orgnizate aici eveniemnte private.

Edificiul a fost ridicat între 1927 și 1937 după planurile arhitectului roman D. Niculescu. Construcţia este în formă de U, cu o curte interioară. Faţada are două intrări: intrarea din stânga era folosită de rege şi oaspeţii săi iar cea din dreapta era destinată demnitarilor.

La stânga, intrarea conduce într-un hol octogonal, decorat în stil neo-bizantin de unde urcă scara invitaţilor iar la dreapta se intră în holul oficial, un mare hol pătrat, de unde urcă scara voievozilor spre fosta sală a tronului.

În 1948, după abolirea monarhiei, Palatul Regal a devenit sediul Muzeului Național de Artă. Inaugurată în 1950, Galeria Națională adăpostește lucrările unor pictori celebri precum Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza, Theodor Pallady și a unor sculptori ca Dimitrie Paciurea, Constantin Medrea, Ion Jalea și faimosul Constantin Brâncuși.

Cea mai spectaculoasă este Galeria Europeană inaugurată în 1951 și compusă din 15 saloane. Aici se găsesc expuse picturi și sculpturi semnate de Rembrandt, Veneziano, Tizian, Tintoretto, Zurbaran, El Greco, Renoir, Monet, Pissaro, Breughel Delacroix, Sisley și Rubens. Patrimoniul muzeului cuprinde și 4.000 de gravuri și desene ale unor artiști români și străini celebri.

Palatul Cantacuzino

Palatul Cantacuzino, sau „Casa cu lei” (numită așa datorită celor doi lei monumentali care străjuiesc intrarea principală) este situat pe unul dintre cele mai vechi bulevarde ale Capitalei, Calea Victoriei, a fost construit în primii ani ai secolului al XX-lea de arhitectul I. Berindey, într-un stil ce îmbina academismul francez cu amintiri ale rococo-ului și accente decorative de Art Nouveau. Palatul a apartinut lui Gr. Cantacuzino poreclit „Nababul”, datorită averii sale fabuloase, om politic conservator, prim-ministr, unul dintre cei mai bogați români de la începutul secolului al XX-lea. Faţada atrage în mod deosebit atenţia prin bogăţia decoraţiei sculpturale. Deasupra intrării, frontonul circular este prevăzut cu stema princiară a Cantacuzinilor. Interiorul este decorat cu picturi monumentale realizate de G.D. Mirea, Costin Petrescu, Arthur Verona, Nicolae Isidor Vermont, precum și sculpturi realizate de Fr. Storck și Em. W. Becker. Casa Krieger din Paris a oferit asistență pentru decoraţia interioară (tapiserii, candelabre, lămpi, vitralii etc.). Palatul era recunoscut în Bucureștiul de altădată prin marile baluri pe care Mihail G. Cantacuzino împreună cu Maruca Rosetti le organizau aici. Seratele și audițiile muzicale, la care George Enescu era un obișnuit, erau binecunoscute și se bucurau de prezenta numelor sonore din aristocrația română și străină. După moartea Nababului, în 1913, palatul a trecut în posesia fiului său Mihail G. Cantacuzino şi a soţiei acestuia, Maria (Maruca, născută Rosetti-Tescanu), care după decesul prematur al soţului, se va recăsători în 1937 cu George Enescu. În anii ’40, palatul a adăpostit sediul Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, iar apoi, din 1947, Institutul de Studii Româno-Sovietice. Cuplul Enescu a locuit, între 1945-1946, în casa din spatele palatului, destinată iniţial administraţiei clădirii. După moartea lui George Enescu în 1955, soţia sa a lăsat prin testament palatul şi clădirile anexe muzeului dedicat memoriei compozitorului. Din anul 1956, aici funcţionează MUZEUL NAŢIONAL „GEORGE ENESCU” şi Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Muzeul expune documente și obiecte personale ale muzicianului. În trei săli ale Palatului Cantacuzino se desfăşoară cronologic expoziţia permanentă, ce cuprinde, între altele, vioara pe care Enescu a primit-o cadou la vârsta de 4 ani, partituri ale operelor sale, diplome și medalii ce i-au fost conferite, printre care și cea a Legiunii Franceze de Onoare, fotografii, manuscrise, documente diverse, diplome, decoraţii, desene, busturi, instrumente muzicale, fracul şi costumul de academician al Academiei Române, masca mortuară şi mulajul mâinilor artistului. Atmosfera de-odinioară se regăseşte în intimitatea casei din spatele palatului, auster amenajată, devenită Casa Memorială "George Enescu". Din 2007, Palatul Cantacuzino este inclus pe lista monumentelor Patrimoniului European.

Născut la 19 august 1881 în Liveni, judeţul Botoşani, George Enescu a manifestat încă din copilărie o înclinaţie extraordinară pentru muzică. A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, la vârsta de 5 ani apare în primul său concert şi începe studii de compoziţie sub îndrumarea lui Eduard Caudella. Între anii 1888-1894 studiază la Conservatorul din Viena, având ca profesori printre alţii pe Joseph Hellmesberger (vioară) şi Robert FuchsJohannes Brahms, Pablo Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn Bartholdy, entuziasmând presa şi publicul, deşi avea doar 12 ani. (compoziţie). Se încadrează rapid în viaţa muzicală a Vienei, concertele sale în care interpretează compoziţii de

După absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, îşi continuă studiile la Conservatorul din Paris (1895-1899) sub îndrumarea lui Armand Marsick (vioară), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet şi Gabriel Fauré (compoziţie). În ziua de 6 februarie 1898 îşi face debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică Opus 1 Poema Română. În acelaşi an începe să dirijeze concerte în Bucureşti şi să dea recitaluri de vioară. Admirat de Regina Elisabeta a României (celebra iubitoare a artei Carmen Sylva) era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleş din Sinaia. Enescu a pus pe muzică poemele reginei Carmen Sylva, rezultând nişte superbe lieduri. Prinţesa Martha Bibescu şi-l disputa pe marele compozitor cu regina, dar se pare că aceasta din urmă a reuşit să învingă, George Enescu fiind un invitat permanent la palat unde lua parte la seratele muzicale organizate de regină. Din primii ani ai secolului XX datează compoziţiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie de maturitate (1905), Şapte Cântece pe versuri de Clément Marot (1908).

Palatul Cantacuzino, situat pe unul dintre cele mai vechi bulevarde ale Capitalei, Calea Victoriei, a fost construit în primii ani ai secolului XX de arhitectul I. Berindey, într-un stil ce îmbină academismul francez cu amintiri ale rococo-ului și accente decorative de Art Nouveau.

Faţada atrage în mod deosebit atenţia prin bogăţia decoraţiei sculpturale. Deasupra intrării, frontonul circular este prevăzut cu stema princiară a Cantacuzinilor. 

Palatul a aparținut lui Ghoeorghe Grigore Cantacuzino "Nababul", om politic conservator, unul dintre cei mai bogați români de la începutul secolului XX. Interiorul este decorat cu picturi monumentale realizate de G.D. Mirea, Costin Petrescu, Arthur Verona, Nicolae Isidor Vermont, precum și sculpturi realizate de Fr. Storck și Em. W. Becker. Palatul era recunoscut în Bucureștiul de altădată prin marile baluri pe care Mihail G. Cantacuzino împreună cu Maruca Rosetti le organizau aici. Seratele și audițiile muzicale, la care George Enescu era un obișnuit, erau binecunoscute și se bucurau de prezența numelor sonore din aristocrația română și străină.

În anul 1956, Palatul Cantacuzino a devernit Muzeul Memorial "George Enescu" dedicat marelui compozitor român. Muzeul expune documente și obiecte personale ale muzicianului. Aici se află, alături de vioara pe care Enescu a primit-o cadou la vârsta de 4 ani, partituri ale operelor sale, diplome și medalii ce i-au fost conferite, printre care și cea a Legiunii Franceze de Onoare. În decembrie 1939, Maruca Cantacuzino, fosta soție a fiului mai mare al Nababului, se căsătorește cu George Enescu.

Din 2007, Palatul Cantacuzino este inclus pe lista monumentelor Patrimoniului European.

Expoziţia permanentă a muzeului este desfăşurată în trei săli ale palatului şi prezintă cronologic, mărturii ale unei însemnate biografii: fotografii, manuscrise, instrumente muzicale, obiecte şi documente legate de viaţa şi activitatea muzicianului.

Amplasat într-un spaţiu de excepţie, Muzeul Naţional “George Enescu” este investit deopotrivă cu valoare istorică, culturală, artistică şi turistică. Patrimoniul său permite recompunerea istoriei unei vieţi şi cariere de excepţie, puse în slujba muzicii româneşti şi a afirmării sale în context universal.

Atmosfera Belle-Epoque se regăseşte şi în intimitatea casei din spatele palatului, folosită iniţial ca dependinţă administrativă şi devenită ulterior Casa memorială „George Enescu”. Aici sunt păstrate obiecte personale ale maestrului şi ale soţiei lui, mărturii cu valoare memorială unică.

Cercul Militar Național

Palatul Cercul Militar Naţional din Bucureşti găzduieşte instituţia centrală de cultură a Armatei române, cu profil cultural-educativ, artistic, recreativ-distractiv, precum şi de imagine, reprezentare şi protocol. Palatul are interioare somptuoase care au găzduit de-a lungul timpului baluri, reuniuni și, în zilele noastre, expoziții de pictură, sculptură, lansări de carte și diverse alte evenimente. Lucrările pentru construcţia Palatului Cercului Militar Naţional au început în anul 1911, deşi terenul unde urma să se ridice edificiul fusese cedat de Ministerul Domeniilor încă din 1898. Clădirea a fost construită în stil neo-clasic francez și a fost inaugurată în 1912. Palatul ocupa, pe calea Victoriei, locul pe care se găsea biserica Sărindar, ctitorită de Matei Basarab și demolată în 1907 pentru a face loc noii clădiri a Cercului Militar Național. De vechea biserică Sărindar mai amintește doar fântana din fața Cercului Militar National care se și numește Sărindar. Biserica era vestită pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea pentru icoana Fecioarei, făcătoare de minuni. Reconstruită de mai multe ori, biserica a fost afectată grav de cutremurul de la 1838, ruinându-se apoi încet, încet.

Proiectantul principal al monumentalului Palat al Cercului Militar Naţional a fost arhitectul român Dimitrie Maimarolu, în colaborare cu V. Ştefănescu şi E. Doneaud. Beneficiarul lucrării a fost Cercul militar al ofiţerilor din garnizoana Bucureşti, organizaţie a ofiţerilor români înfiinţată în 15 decembrie 1876. Fondurile necesare au fost adunate din donaţii, subscripţii şi cotizaţii ale ofiţerilor (circa 80%), precum şi din subvenţii de stat şi împrumuturi rambursabile.

În timpul primului război mondial Palatul a fost devastat de soldații Puterilor Centrale și a necesitat lucrări de renovare. La 4 februarie 1923 Palatul a fost inaugurat oficial în prezența regelui Ferdinand, a reginei Maria și a altor demnitari civili și militari ai României.

În timpul regimului comunist, după 1948, palatul și-a schimbat denumirea în Casa Centrală a Armatei dar nu și funcționalitatea, rămânând în continuare în administrarea și folosul armatei române. În anii ‘80 a avut loc și ultima renovare a Palatului. Astăzi, cladirea a revenit la numele oficial de „Cercul Militar Național”.

Palatul Cercul Militar Naţional este este o clădire din Bucureşti care găzduieşte instituţia centrală de cultură a Armatei române, cu profil cultural-educativ, artistic, recreativ-distractiv, precum şi de imagine, reprezentare şi protocol.

Lucrările pentru construcţia Palatului Cercului Militar Naţional au început în anul 1911, deşi terenul unde urma să se ridice edificiul fusese cedat de Ministerul Domeniilor încă din 1898.

Proiectantul principal al monumentalului Palat al Cercului Militar Naţional a fost arhitectul român Dimitrie Maimarolu, în colaborare cu V. Ştefănescu şi E. Doneaud.

Beneficiarul lucrării a fost Cercul militar al ofiţerilor din garnizoana Bucureşti, organizaţie a ofiţerilor români înfiinţată în 15 decembrie 1876.

Palatul Cercului Militar Naţional a fost ridicat pe locul fostei Mănăstiri Sărindar, pe un teren mlăştinos.

Clădirea Cercului Militar Național este tributara stilului neoclasic francez. Are interioare somptuoase care au găzduit de-a lungul timpului baluri, reuniuni și, în zilele noastre, expoziții de pictură, sculptură, lansări de carte, etc.

Palatul Cercului Militar Național monument istoric si de arhitectură cu valoare de simbol al Aramatei Române constituie locul unde istoria, arhitectura, cultura și arta se împletesc în mod firesc spre înobilarea și înalțarea sufletească a oamenilor.

Ateneul Român

Clădirea Ateneului Român din București este produsul “Societății Culturale Ateneul Român”, fondată in 1865 de un grup entuziast format din Constantin Esarcu, V. A. Ureche, C. Rosetti, N. Kretulescu, Al. Odobescu și alții, fiind considerată una dintre bijuteriile arhitectonice ale României. Abia după 20 de ani s-a început strângerea primelor fonduri, sub sloganul “Dați un leu pentru Ateneu”, astfel, în 1886 încep lucrările de construcție.

Ateneul şi grădina din faţa acestuia sunt aşezate pe locul în care în 1730 era „Livada lui Văcărescu”, proprietatea poetului Ienăchiţă Văcărescu. Mihail Cantacuzino, spătarul Munteniei, considerat primul arhitect român, a construit pe locul livezii o biserică închinată Episcopiei din Râmnicu Vâlcea, numită ulterior Biserica Episcopiei. În curtea bisericii funcţiona o şcoală în care erau predate cântece bisericeşti. După distrugerea bisericii şi a şcolii, pe terenul rămas, a fost amenajată o grădină. Grădina a fost terminată în 1872 şi a fost numită Grădina Episcopiei. În mijlocul acesteia, în amintirea bisericii, a fost amplasată o urnă, opera lui Karl Stork. Grădina a fost încorporată Ateneului abia în anul 1888, fiind cunoscută sub numele de Grădina Ateneului.

La momentul în care s-a hotărât înălţarea Ateneului, terenul aflat în spatele Episcopiei aparţinea Societăţii Ecvestre Române. Înainte de cumpărarea terenului de la societatea amintită existau planuri şi chiar unele demersuri concrete pentru construirea pe acest teren a unui circ. Fundaţia circulară, pregătită pentru manejul circului şi ideea de a folosi aceste temelii l-au obligat pe arhitectul francez al Ateneului să proiecteze clădirea într-o formă circulară şi să-i adauge un acoperiş de forma unei cupole.

Considerat una dintre bijuteriile arhitectonice ale României, clădirea Ateneului Român din București este produsul „Societății Culturale Ateneul Român”, fondată în 1865 de un grup entuziast format din Constantin Esarcu, V. A. Ureche, C. Rosetti, N. Kretulescu, Al. Odobescu și altii. În 1886 a început construcţia actualului edificiu. Primii bani au început să fie strânși abia dupa 20 de ani, sub sloganul „Dati un leu pentru Ateneu”. Planurile clădirii, în stil neo-clasic, au fost concepute de arhitectul francez Albert Galleron astfel încât să poată folosi fundaţia deja turnată a manejului început de „Societatea Equestra Română”. Clădirea a fost inaugurată la 14 februarie 1888. Dar lucrările au mai continuat, finalizarea construcției a avut loc abia în anii ’30 ai secolului al XX-lea.

Clădirea este precedată de un peristil, sprijinit pe şase coloane ionice. Sub peristil se află cinci medalioane în mozaic care îi reprezintă pe cinci mari domnitori ai ţării: Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, regele Carol I, Vasile Lupu şi Matei Basarab. Sala de spectacol are un diametru de 28,50 m și 16 m înălțime și ceea ce impresionează în mod deosebit este fresca lungă de 70 m și înaltă de 3 m care este realizata de jur-imprejur. Privită din afara clădirea Ateneului Român este formată dintr-un peristil din șase coloane în stil ionic, dând inpresia unui templu grecesc. Forma actuală a cupolei a fost dată de o echipă de arhitecți și ingineri români după ce Galleron a predat proiectul. Interiorul este, poate, chiar mai impresionant decât exteriorul. În holul de la intrare se află patru scări în spirală în jurul unor coloane din marmură de Carrara și sculpturi decorative. Sala de spectacol (28,50 m în diametru și 16 m înălțime) având o acustică deosebită, are 600 de locuri la parter și 52 de loji. Dar ceea ce impresionează în mod deosebit este fresca lungă de 70 m și înaltă de 3 mi care este realizată de jur-împrejur. Tip de 5 ani (1933-1938), pictorul Costin Petrescu a lucrat pentru a transpune în imagini 25 de scene din istoria României: Privind spre loja regală, de la stânga spre dreapta, cele 25 de episoade pot fi descrise astfel: Traian pătrunde în Dacia (episodul 1), Colonizarea Daciei (episodul 2), Contopirea Dacilor cu Romanii (episodul 3), Sentinela romană (episodul 4), Invazia Barbarilor (episodul 5), Începutul vieţii româneşti (episodul 6), Statornicirea (episodul 7), Descălecătoarea (episodul 8), Statul Militar (episodul 9), Statul administrativ (episodul 10), Cruciada românească (episodul 11), Vremea lui Ştefan cel Mare (episodul 12), Epoca de pace şi credinţă (episodul 13), Epoca lui Mihai Viteazu (episodul 14), Epocile culturale (episodul 15), Revoluţia lui Horia, Cloşca şi Crişan (episodul 16), Revoluţia lui Tudor Vladimirescu (episodul 17), Anul 1848 în Transilvania (episodul 18), Anul 1848 în Principate (episodul 19), Alexandru Ioan Cuza şi împroprietărirea ţăranilor (episodul 20), Unirea principatelor, Anul 1859 (episodul 21), Carol I şi Războiul Independenţei (episodul 22), Războiul Integrităţii Naţionale 1916 (episodul 23), Ferdinand I şi România Mare (episodul 24) și Carol al II-lea. Epoca de consolidare (episodul 25).

Între anii 1919–1920 clădirea Ateneului a fost folosită de autorităţile statului din acea vreme ca sediu al Camerei Deputaţilor. Pe 29 decembrie 1919, în sala mare a Ateneului, Camera a votat ratificarea unirii Transilvaniei, Basarabiei şi a Bucovinei cu România. În anul 1924 au fost aduse unele modificări clădirii Ateneului, conform planurilor arhitectului Ion Fonescu. Subsolul a fost transformat, astfel încât să permită înfiinţarea a două săli de cinema şi a două săli circulare pentru expoziţii. Tot în această perioadă s-au făcut modificări şi în aripa dinspre strada Episcopiei, în sala bibliotecii. Aceasta a fost împărţită în parter şi etaj, prin adăugarea unui planşeu de beton. Lucrările de reconfigurare au fost finalizate în anul 1928.

În anul 1944, avioanele germane cantonate la Otopeni au pornit, din ordinul lui Hitler, un atac sistematic asupra Bucureştiului. Atacul a avut loc în 24 şi 25 august, atât ziua cât şi noaptea, fiind atinse o serie de edificii de însemnătate din capitală, precum Teatrul Naţional, Palatul regal, Muzeul Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa. Printre aceste obiective s-a numărat şi palatul Ateneului Român.

De peste un secol Ateneul a găzduit concerte remarcabile ale unora dintre cei mai mari dirijori și soliști ai lumii. La 1 martie 1898 aici au răsunat în premieră acordurile celebrei suite simfonice Poema Română. La pupitrul orchestrei se afla chiar compozitorul, George Enescu, pe atunci în vârstă de 17 ani. Printre cele mai mari personalități care au evoluat pe scena Ateneului au fost Sergiu Celibidache, Ionel Perlea, Herbert von Karajan, Dinu Lipatti, Arthur Rubinstein, Pablo Casals, Erich Kleiber, David Oistrah, Igor Strawinsky, Richard Strauss, Paul Robeson.

Faţada construcţiei este întoarsă spre apus şi conţine un peristil format din şase coloane ionice, care dau clădirii aspectul unui templu grecesc antic. Coloanele susţin un fronton triunghiular şi au la bază un peron format din 8 trepte. Printre cele 6 coloane se pot observa cele 5 medalioane în mozaic reprezentându-i pe Alexandru cel Bun, Neagoe Basarab, Vasile Lupul, Matei Basarab şi regele Carol I. Edificiul are o înălţime totală de 41 m şi este construit în stil neoclasic, cu elemente de decoraţie tipice arhitecturii franceze de sfârşit de secol. Construcţia din planul central prezintă un stil eclectic. În prezent sala mare de concerte are 28,50 m diametru, 16 m înălţime şi o capacitate aproximativă de 794 locuri.

În interiorul palatului existau săli de expoziţie, săli de proiecţie cinematografică, o bibliotecă, un depozit cu cărţi (aproximativ 10.000), o sală mare de conferinţe sau concerte şi Pinacoteca Statului.

La parter construcţia prezintă un vestibul mare circular, dublat de un inel de 12 coloane cu o tencuială ce imită marmura roz. Din vestibulul cunoscut sub numele de „Rotonda Ateneului” pornesc patru scări şi scara de onoare, realizate din marmură roz de Carrara, construite fiecare în jurul unui pilon de zidărie şi formează, la palier, balcoane către rotondă. Scările conduc către marea sală de concerte.

Din 1953 in sediul Ateneului își desfășoara activitatea Filarmonica de Stat „George Enescu”.

Planurile clădirii sunt în stil neoclasic și au fost concepute de arhitectul Albert Galleron, iar în doi ani clădirea a fost aproape gata, fiind inaugurată la 14 februarie 1888. Practic, finalizarea construcției a avut loc abia în anii ’30 ai secolului al XX-lea.

Privită din afară, clădirea Ateneului dă impresia unui templu grecesc, fiind formată dintr-un peristil din șase coloane în stil ionic, sub care se află, în medalioane, chipurile a cinci domnitori ai României: Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, Vasile Lupu, Matei Basarab și regele Carol I.

Actuala formă a cupolei a fost realizată de o echipă de arhitecți și ingineri români, după predarea proiectului de către arhitectul Galleron.

Interiorul este, poate, chiar mai impresionant decât exteriorul. În holul de la intrare se află patru scări în spirală în jurul unor coloane din marmură de Carrara și sculpturi decorative.

Sala de spectacol, având o acustică deosebită, are 600 de locuri la parter și 52 de loji. Dar ceea ce impresionează în mod deosebit este fresca lungă de 70 de metri și înaltă de 3 metri care este realizată de jur-împrejur, la care pictorul Costin Petrescu a lucrat timp de 5 ani (1933 – 1938) pentru a transpune în imagini 25 de scene din istoria României.

De peste un secol, Ateneul este un sanctuar al culturii române, care a găzduit concerte remarcabile ale unora dintre cei mai mari dirijori și soliști ai lumii.

La 1 martie 1898, aici răsunau în premieră, acordurile celebrei suite simfonice Poema Romane. La pupitrul orchestrei se afla chiar compozitorul, George Enescu, pe atunci în vârstă de 17 ani. Printre cele mai mari nume care au evoluat pe scena Ateneului trebuie amintiți: Sergiu Celibidache, Ionel Perlea, Herbert von Karajan, Dinu Lipatti, Arthur Rubinstein, Pablo Casals, Erich Kleiber, David Oistrah, Igor Strawinsky, Richard Strauss, Paul Robeson.

Din 1953, în sediul Ateneului își desfășoară activitatea Filarmonica de Stat “George Enescu”.

Muzeul Theodor Aman.

Pe fosta stradă a Clemenței, actuala C.A.Rosetti, la nr. 8, se află casa unde a locuit unul din ctitorii culturii românești moderne, pictorul Theodor Aman (1831-1891), „unică în felul ei în oraş, are o înfăţişare artistică de mică proporţie, dar cît se poate de reuşită, prin ornamentaţia exterioară şi statuile care o împodobesc”, scria Em. Hagi Mosco. În secolul al XIX-lea, pe fosta stradă a Clemenţei, actuală C.A. Rosetti, îşi aveau reşedinţele familiile protipendadei bucureştene ca: Cesianu, Barozzi, Costescu-Comăneanu, Butculescu, Bărcănescu, Păucescu, Argetoianu, Catargi sau Cantacuzino. Clădirile erau mari, unele cu două etaje, toate înconjurate de curţi şi grădini întinse. Casa a fost construită în stil neoclasic între 1868-1869 pe locul fostelor grajduri şi dependinţe ale casei de zestre a soţiei Ana, născută Politimos. A fost realizată de arhitectul Franz Scheller, după indicaţiile artistului, fiind structurată pe parter, etaj şi pod. Faţada dinspre stradă este decorată cu basoreliefuri, nişe cu statui realizate de Karl Storck şi medalioane cu efigiile lui da Vinci şi Michelangelo, realizate de Aman. Th. Aman este și autorul mobilierului, al picturii murale din hol și al decorațiunilor din interior și exterior.

Pictorul Th. Aman a fost o personalitate multivalentă, cu studii academice în Parisul de la jumătatea veacului al XIX-lea. Dupa ce a petrecut 8 ani in Paris, Aman s-a intors in tara si a pus bazele Academiei Romane de Arte Frumoase. Aman avea să joace un rol de prim ordin în procesul de modernizare, de eliminare din cultura românească atât a influențelor orientale cât și a unui ev mediu întârziat.

Muzeul Theodor Aman a fost înființat în anul 1908 chiar în casa și atelierul artistului și expune majoritatea lucrarilor artistului (picturi și sculpturi). De-a lungul celor nouă saloane, muzeul redă în fapt evoluția profesională a pictorului. Colecția cuprinde numeroase uleiuri, desene, acuarele, gravuri, sculptura apartinand fondului original donat de Ana Aman (în 1904), la care s-au adaugat lucrări provenite din achizitii ulterioare, precum și documente, scrisori, cataloage de expoziții, albume de fotografii, cărți, arme vechi, măști, costume, uneltele și violoncelul pictorului. Alături de pânze reprezentative (mari compoziții istorice, autoportrete, imagini de atelier, scene de gen, peisaje), muzeul poseda o ampla colecție de gravuri în acuaforte, tehnica pe care Theodor Aman a experimentat-o câtre sfârșitul vieții, plăci originale precum și presa de imprimare. O mențiune specială merita atelierul mare al artistului, în care au pășit mai toate personalitățile importante ale epocii și care conservă atmosfera vremurilor când artistul se afla în viață.

Clădirea a suferit unele reparaţii în anii 1920 şi în anii 1960, dar nu a fost consolidată după cutremurele din 1940 şi din 1977. Astfel prima etapă a intervenţiei a urmărit consolidarea, restaurarea elementelor decorative valoroase, apoi modernizarea construcţiei din 1869 prin introducerea încălzirii cu ventilo-convectoare montate în pardoseală, prin instalarea unei centrale termice, a unei instalaţii de dezumidificare care să asigure un microclimat optim şi a parchetului din trei esenţe.

Lucrările de consolidare și de restaurare a picturii murale și a mobilierului au început în toamna anului 2004, deşi muzeul a fost închis vizitatorilor încă din 2003. Iniţial se hotărîse executarea unor intervenţii pe zone limitate, însă severitatea problemelor a impus începerea unor lucrări ample de consolidare şi restaurare. S-a realizat consolidarea, asanarea şi refacerea hidroizolaţiei pereţilor de la subsol. Şarpanta podului a fost complet înlocuită, iar învelitoarea refăcută. Au fost restaurate complet finisajele, elementele ceramice, refăcute tencuielile exterioare şi interioare. Ferestrele dinspre stradă au fost parţial înlocuite cu tîmplărie PVC cu geam termopan. Restul ferestrelor şi uşile de acces au fost restaurate, iar scările exterioare refăcute din travertin de Geoagiu. În interior au fost reparate şi recondiţionate elementele de mobilier, foile de uşi şi lambriurile aflate în camerele de la parter.

Pictorul Theodor Aman, personalitate multivalentă, cu studii academice în Parisul de la jumătatea veacului al XIX-lea, artistul avea să joace un rol de prim ordin în procesul de modernizare, de eliminare din cultura românească atât a influențelor orientale cât și a unui ev mediu intârziat.

Muzeul Aman reconstituie în spațiul său atelierul de gravură al maestrului. Casa muzeu Theodor Aman a fost construită după planurile artistului, el fiind și autorul mobilierului, al picturii murale din hol și al decorațiunilor din interior și exterior.

Muzeul găzduiește un mare număr de tablouri ale artistului. Se pot vedea aici pe lângă compozițiile istorice, gen definitoriu pentru artist, admirabile peisaje, naturi moarte, portrete, piese de colecție.

O mențiune specială merită atelierul mare al artistului, în care au pășit mai toate personalitățile importante ale epocii și care conservă atmosfera vremurilor când artistul se afla în viață.

 

3.                    Analiza SWOT a turismului în zonă

 

PUNCTE TARI

 

Bucureşti-Ilfov – un pol naţional al creşterii

economice şi creării de locuri de muncă.

 

Cel mai mare volum al investiţiilor străine directe din România (56% din total în anul 2004).

 

O structură economică în care domină sectorul servicii (63,4%), precum şi un important sector al industriei prelucrătoare.

 

Cel mai mare număr de IMM la nivel naţional

Regiunea este lider naţional în ceea ce priveşte capacitatea de inovare.

 

Nivel ridicat de calificare a forţei de muncă şi cel mai ridicat nivel de salarizare din ţară.

 

Cel mai important nod de transport din România, aflat în inima a două coridoare de transport pan-europene (coridoarele multi-

 

modale IV şi IX).

 

Concentrare mare de întreprinderi active în sectorul telecomunicaţiilor.

 

Pondere mare a persoanelor cu studii superioare, precum şi a facilităţilor de cercetare.

 

Existenţa unei oferte turistice (în special de afaceri, dar şi culturale, recreaţionale şi sportive).

 

 

PUNCTE SLABE

 

Niveluri scăzute de participare la activitatea

economică, câştiguri şi venituri relativ scăzute, precum şi productivitatea muncii scăzută.

 

Niveluri relativ ridicate ale şomajului în

rândul tinerilor (sub 25 de ani) – 21,2%.

 

Trenduri demografice negative (rată de dependenţă demografică ridicată, ponderea scăzută a populaţiei în vârstă de 0-20 ani în total populaţie).

 

Grad de modernizare scăzut al drumurilor publice (52,4%), trafic intens în zona urbană (circa 1.500.000 maşini circulă zilnic în Municipiul Bucureşti) care determină blocarea arterelor principale.

 

Şoseaua de centură din jurul Bucureştiului nefinalizată.

 

Majoritatea infrastructurii de sănătate şi educaţie necesită reabilitări/îmbunătăţiri.

 

Investiţii insuficiente în cercetare şi dezvoltare tehnologică.

 

Pondere mare a populaţiei rurale în judeţul Ilfov cu acces scăzut la serviciile de bază.

 

Degradare socială şi excluziune, mai ales în zonele urbane afectate de o masivă restructurare economică.

 

Cartiere mărginaşe cu condiţii precare de locuit.

 

Infrastructură de mediu inadecvată, care nu sprijină dezvoltarea economică şi socială.

 

Degradarea patrimoniului cultural-turistic.

 

 

OPORTUNITĂŢI

 

Investiţiile private concentrate în domeniul afacerilor imobiliare (clădiri de birouri, spaţii de depozitare).

 

Dezvoltarea industriilor indigene, mai ales în

sectoarele cu înaltă valoare adăugată şi nişe de piaţă.

 

Dezvoltarea sectorului IMM – o potenţială sursă de creştere economică şi creare de locuri de muncă.

 

Noi calificări, produse şi procese derivate din

cooperarea dintre universităţi, institutele de cercetare şi mediul de afaceri.

 

Noi activităţi bazate pe tehnologia informaţională.

 

Creşterea alocărilor financiare UE pentru

infrastructura de transport şi mediu.

 

Servicii mai bune pentru populaţie şi agenţi economici.

 

Reintroducerea României în circuitul turistic

Internaţional.

 

AMENINŢĂRI

 

Migrarea forţei de muncă calificate/educate.

 

Creşterea costurilor serviciilor publice pentru

populaţie şi agenţi economici.

 

Abandonarea activităţilor agricole din cauza

veniturilor scăzute şi excluziunii sociale din mediul rural.

 

Riscul închiderii multor întreprinderi din cauza intrării în UE.

 

Incapacitatea de a dezvolta, printr-o planificare spaţială adecvată, infrastructura fizică şi socială necesară, pentru a facilita dezvoltarea regională.

 

Creşterea numărului problemelor medicale ca urmare a procesului de îmbătrânire a populaţiei şi condiţiilor precare de mediu.

 

 

 

4.                    Analiza curentă a pieţei

În analiza pieţei turistice, cu potenţial pentru turismul cultural, se disting două mari categorii, turismul internaţional şi cel intern, cele două categorii fiind evaluate prin metode şi indicatori diferiţi.

Statisticile turistice din România sunt elaborate şi furnizate de către Institutul Naţional de Statistică (INS). Datele furnizate de INS prezintă o serie de dezavantaje:

  • Cifrele sosirilor de la frontieră nu fac diferenţa între vizitatorii de zi şi vizitatorii de noapte. Nu există deci nici un mod de evaluare a numărului de turişti în cadrul definiţiei UNWTO, pentru vizitatorii care petrec cel puţin 24 de ore în ţară.
  • Pentru determinarea cererii din sectorul turismului, autorităţile din România folosesc fişele de cazare – aşa cum sunt înregistrate în datele UNWTO. Astfel, cazările în unităţi neînregistrate nu sunt estimate.
  • Datele furnizate sunt vechi (la nivelul anului 2006).

Controalele la frontieră sau de imigraţie la graniţă între România şi ţările membre ale UE sunt în prezent în tranziţie, urmând ca în scurt timp să fie total desfiinţate. Acest lucru va avea drept rezultat pierderea mecanismului fundamental de colectare a datelor privind sosirile şi plecările vizitatorilor. Acesta este un motiv pentru lipsa de informaţii actualizate, fiind deja necesară o soluţie alternativă.

O altă sursă importantă pentru datele analizate o reprezintă rapoartele publicate de către Ministerul Turismului pe site-ul oficial.

Cu toate aceste dezavantaje, se poate evalua un potenţial al pieţei, prin corelarea datelor furnizate de diverse instituţii sau studii private.

 

A.  Turismul internaţional. Volumul şi valoarea sosirilor

 

Tabelele de mai jos prezintă modelul sosirilor de vizitatori internaţionali şi câştigurile din operaţiuni de schimb valutar aferente acestora, conform datelor prezentate de Institutul Naţional de Statistică din România şi respectiv de Banca Naţională a României pentru perioada 2000 - 2006.

 

 

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

Sosiri

(mii)

5.264

4.938

4.794

5.595

6.600

5.839

6.037

Valoare

(milioane Euro)

359

362

335

396

406

852

1.034

Sursa: Institutul Naţional de Statistică din România şi Banca Naţională a României

Datele includ şi operaţiunile de schimb valutar al valutei repatriate în România de numeroşi cetăţeni români care au avut posibilitatea să lucreze în străinătate, ca urmare a relaxării regimului vizelor în 2004 pentru persoanele care lucrează în Uniunea Europeană, ceea ce face ca acest tip de evaluare să fie aproximativă.

Creşterea numărului de sosiri se datorează şi continuării creşterii accentuate a sosirilor de vizitatori internaţionali folosind transportul aerian şi, deşi sosirile pe cale rutieră continuă sa fie predominante, această poziţie începe să slăbească.

Cea mai semnificativă schimbare în utilizarea mijloacelor de transport a fost creşterea cu 71% a sosirilor folosind transportul aerian şi un declin de aproape 55% în utilizarea transportului feroviar.

Între 2000 şi 2006, volumul sosirilor de turişti – inclusiv vizitatorii de zi – din România a înregistrat o creştere medie anuală de doar 2,3%. Statisticile privind unităţile de cazare oferă probabil o imagine mai precisă privind sosirile de turişti străini în România, arătând o creştere medie anuală de 8% din 2000, însă aceste date includ numărarea de mai multe ori a turiştilor de turneu, astfel că cifra de 1,4 milioane de cazări pentru 2006 reprezintă o exagerare a volumului de turişti străini – din ceea ce se cunoaşte.

Interviurile sugerează faptul că incidenţa turismului de circuit este în creştere, ceea ce creşte numărul de înregistrări multiple, însă nu există date statistice astfel încât putem doar aprecia faptul că în sens mai larg procentul de 8% de creştere medie anuală a numărului de înnoptări al turiştilor străini depăşeşte creşterea numărului de sosiri de turişti străini.

 

  1. Turismul intern. Volumul şi valoarea sosirilor

 

Cifrele sunt înregistrate în Studiul anual al gospodăriilor din România, care este întocmit pentru Institutul Naţional de Statistică din România. Cifrele sunt deosebit de interesante prin aceea că furnizează un suport statistic elocvent pentru scăderea accentuată, conform raportărilor, a interesului faţă de vacanţele în ţară, în favoarea vacanţelor în afara graniţelor ţării. Călătoriile interne în scop turistic (inclusiv călătorii în scop de afaceri) şi înnoptările în cadrul sejururilor au scăzut cu 25% si respectiv 26%, în timp ce călătoriile şi înnoptările în scop de vacanţă au scăzut cu 23%.

Pentru produsul turistic promovat, această tendinţă reprezintă o oportunitate, prin faptul ca o mare parte a turiştilor români tranzitează Bucureştiul spre alte destinaţii.

Numărul de turişti, călătorii şi înnoptări pe plan intern în 2005 si 2006 (mii)

 

Turişti

2005

Călătorii

2005

Înnoptări

2005

Turişti

2006

Călătorii

2006

Înnoptări

2006

Vacanţă

6.469

8.357

38.667

5.333

6.440

29.848

Afaceri

218

379

940

161

248

769

Altele

638

691

7.844

442

407

4.280

TOTAL

7.325

9.427

47.451

5.936

7.095

34.897

Sursa: Institutul Naţional de Statistică din România / Studiul Naţional al Gospodăriilor

Tabelul de mai jos, care este de asemenea preluat din Studiul Naţional al Gospodăriilor, prezintă distribuţia înnoptărilor în ţară atât în scop de vacanţă, cât şi în scop de afaceri, în diferite zone turistice. Aceste cifre demonstrează importanţa relativă a Bucureştiului pentru atragerea vizitatorilor cu înnoptări în cadrul sejururilor în turismul intern.

Înnoptări aferente sejururilor in turismul intern pe zone turistice, in 2005 si 2006 (mii)

ZONA TURISTICĂ

2005

2006

Litoral

7.438

5.492

Montană

8.106

6.398

Balneară

1.101

1.251

Delta Dunării

256

199

Circuite turistice

546

361

Alte zone (inclusiv Bucureşti)

22.160

16.917

TOTAL

39.607

30.618

Sursa: Institutul Naţional de Statistică din Romania / Studiul Naţional al Gospodăriilor

Tabelele următoare prezintă estimări ale valorii brute a cheltuielilor interne şi internaţionale în turism, în milioane Euro, şi contribuţia acestora la PIB în economia României în anul 2005. Baza de calcul şi estimările din spatele acestor cifre se găsesc in secţiunea „Impactul economic” prezentată într-un raport al Ministerului Turismului, dar în mare parte ele au fost preluate din analiza şi interpretarea datelor limitate extrase din cele două studii în sectorul turismului ale USAID şi Studiul naţional anual al gospodăriilor.

Se disting tipurile de piaţă internă şi internaţională, dar acestea se pot diferenţia şi în funcţie de tipul structurilor de cazare utilizate (înregistrate sau neînregistrate), având în vedere că Institutul Naţional de Statistică ţine evidenţa numai a vizitatorilor din structuri de cazare înregistrate, în timp ce Studiul naţional al gospodăriilor înregistrează vizitatorii interni din toate tipurile de cazare: înregistrate, neînregistrate, prieteni, rude şi o a doua reşedinţă.

Cheltuielile din tabelul următor, descompuse pe piaţa internă şi cea externă, se consideră a fi, în fiecare caz, cheltuieli ‘totale’, adică reprezintă un număr compus care include cheltuielile pentru cazare, masă, transport în Romania, divertisment şi cumpărături - suveniruri etc.

Valoarea estimată a cheltuielilor din turismul intern şi internaţional în 2005, în milioane Euro

 

Cheltuieli pe tip de piaţă 2005 (milioane Euro)

Vizitatori internaţionali în structuri de cazare înregistrate       

877

Vizitatori interni în structuri de cazare înregistrate       

820

Vizitatori interni în structuri de cazare neînregistrate şi VFR      

1058

TOTAL CHELTUIELI       

2755

Sursa: Rapoartele USAID, Studiul naţional al gospodăriilor şi Estimările din raportul Ministerului Turismului

Cheltuielile vizitatorilor internaţionali sunt considerate deci a contribui cu aproximativ 1,1% la PIB-ul României, iar cheltuielile vizitatorilor interni cu mai mult decât dublu, adică cu peste 2,4%, iar împreună reprezintă o contribuţie mult mai importantă, de 3.5%.

În ceea ce priveşte estimarea mărimii cheltuielilor în turism asociate structurilor de cazare neînregistrate, este clar că trebuie să existe forţă de muncă angajată suplimentar în acest sector, care nu este cuprinsă în statisticile oficiale. Se consideră totuşi că forţa de muncă suplimentară ar putea să reprezinte peste 20.000 de locuri de muncă.

Se poate aprecia că după 2007 a avut loc o îmbunătăţire a valorilor prezentate anterior, urmată de o scădere, odată cu criza financiară declanşată în 2008, urmată de perioada de recesiune, care continuă şi în prezent. Acestea sunt şi concluziile prezentate la nivelul economiei de către analişti. Astfel, se poate concluziona că se poate efectua o analiză obiectivă pornind de la datele prezentate anterior.

  1. Segmente de piaţă şi profilul vizitatorilor

 

Nu există date în prezent care să permită o analiză a segmentării pieţei cu accent pe vizitatorii străini. Singura sursă este reprezentată de o serie de studii ad hoc – detaliate mai jos – precum şi datele statistice oficiale conţinute în Datele Statistice privind Turismul Romanesc, ediţia 2006, Institutul Naţional de Statistică:

  • Analiza Profilului Vizitatorului, noiembrie 2006 – USAID/Enterprise Development Strengthening – pe un eşantion de 2.268 turişti străini intervievaţi în august 2006 în cinci centre de turism din România
  • Analiza Profilului Vizitatorului, decembrie 2005 – USAID/Enterprise Development Strengthening – pe un eşantion de 625 turişti străini intervievaţi în octombrie 2005 la Aeroportul Henri Coandă Bucureşti
  • Programul de Cercetare a Pieţei – Analiză Cantitativă şi Calitativă a Cererii de Servicii Turistice, 2004/2005 – INCDT (Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Turism)

Ca punct de plecare, se poate realiza un grafic al vizitatorilor străini pe baza înregistrărilor de turişti şi a înnoptărilor, după zona de amplasare. Peste 70% din înregistrări şi aproape trei cincimi din înnoptările vizitatorilor străini sunt în Bucureşti şi în alte oraşe reşedinţă de judeţ. Acest lucru indică faptul că o mare parte a vizitatorilor străini sunt în călătorii de afaceri, deşi aici pot fi incluşi şi călătorii de tranzit care înnoptează în drumul lor în/din România.

Cifrele includ nu doar vizitatorii în scop de afaceri sau oficiali şi pe cei care se cazează în drum spre alte destinaţii, ci şi vizitatorii străini pentru călătorii scurte pentru cumpărături, participare la evenimente sau pentru vizitarea de obiective turistice, pe cei care se află în tururi pentru vizitarea obiectivelor culturale / de patrimoniu, pe cei implicaţi în activităţi de ecoturism şi vizitatori care vin la prieteni sau rude (VFR).

În practică însă, procentul reprezentat de sectorul de afaceri în încasările totale din turism este probabil undeva între 40%, estimat pe baza statisticilor privind cazările, şi 12%, aşa cum reiese din rezultatele studiilor USAID. Bucureştiul poate fi încadrat la limita superioara a intervalului.

Datele referitoare la profilul vizitatorului din studiului USAID pot fi rezumate după cum urmează:

  • Profilul tânărului cu vârste cuprinse între 20 si 29 ani, reprezentând 31% din eşantionul total, şi încă 25% cu vârste cuprinse între 30 şi 39 de ani.
  • 60% din eşantion se aflau la prima lor vizită în România; dacă se iau în considerare doar turiştii de ocazie, acest procent creste la 76%.
  • Comparând sursele de informaţii despre călătorii accesate atât pentru călătoriile în străinătate cât şi pentru călătoriile în România, se arată faptul că, deşi internetul a fost sursa de informare cel mai des folosită, importanţa sa pentru România a fost ceva mai scăzută, mai importante fiind recomandările prietenilor/rudelor şi ale ghidurilor de călătorii.
  • În cazul turiştilor de ocazie, 24% din cei intervievaţi au folosit internetul pentru a obţine date privind călătoriile în România, faţă de 28% în cazul planificării călătoriilor în străinătate. Diferenţa este mai mare în cazul călătoriilor de afaceri – 24% pentru informarea despre călătorii în România faţă de 34% pentru alte destinaţii.
  • În oraşele reşedinţă de judeţ: raportul dintre vizitatorii români şi cei străini era de 56:44.
  • Principalele ţări sursă de vizitatori străini sunt: Germania, Italia, Franţa, Marea Britanie, SUA şi Olanda. Grupul de vârstă medie cuprins între 35-49 de ani este cel mai important pentru vizitatorii străini şi reprezintă 49% - fapt ce reflectă importanţa călătoriilor de afaceri pentru aceste locaţii – în timp ce pentru români, principalele grupe de vârstă sunt 20-34 cu 39% si 35-49 cu 38%.

 

În concluzie, se cere dezvoltarea în continuare şi creşterea diversităţii modurilor de petrecere a timpului liber şi a altor servicii adiacente.

  1. Resurse locale

 

Date oficiale despre resursele naţionale sunt furnizate pe larg în Master planul pentru dezvoltarea turismului de pe site-ul ministerului de resort. Dintre acestea, o mare pare prezintă interes ca resurse locale, de o importanţă vitală pentru dezvoltarea turismului cultural.

1)    Patrimoniul cultural

a)    Monumente istorice

Lista de patrimoniu a Ministerului Culturii şi Cultelor cuprinde aproape 30.000 monumente (cca 2600 în Bucureşti), din care 6.614 sunt desemnate drept obiective de interes naţional şi internaţional. Acestea includ sit-uri arheologice, clădiri de interes istoric şi arheologic inclusiv structuri, monumente şi statui de cult şi laice.

b)    Muzee şi galerii de artă

Institutul de Memorie Culturala IMeC a identificat 740 muzee şi colecţii publice în 2006. Există 28 de muzee identificate în mod oficial ca fiind de importanţă naţională, şi alte 14 de importanţă regională şi 41 de importanţă judeţeană.

Jumătate din muzeele naţionale se află în capitală.

Există, de asemenea, aproximativ 220 galerii de artă autorizate. Deşi prezintă colecţii şi piese de muzeu fascinante, cu puţine excepţii, majoritatea muzeelor au exponate şi tehnici de interpretare şi de expunere învechite. În general, acestea nu folosesc exponate şi tehnici de prezentare moderne pentru a putea oferi vizitatorilor o experienţă plăcută şi pentru a-i educa în acelaşi timp. Acest lucru le face mai puţin atractive şi interesante pentru turişti.

c)    Patrimoniul religios

Începând din 1990, odată cu eliminarea restricţiilor de ordin religios, s-a constatat nu numai o extindere a practicilor religioase, dar şi efectuarea unor investiţii semnificative în restaurarea clădirilor şi instituţiilor istorice religioase. Multe din vechile mănăstiri reprezintă mai degrabă exemple de locaţii locuite, însufleţite, decât de arhitectură deteriorată.

Din aproximativ 12.800 de clădiri de religie ortodoxă din ţară, incluzând peste 380 de mănăstiri, circa 2.400 au fost identificate ca având semnificaţie istorică sau arhitecturală. Există în plus multe clădiri interesante care aparţin altor culte, precum şi moschee şi sinagogi. Sunt încă necesare lucrări de restaurare , dar acestea reprezintă un punct de atracţie pentru vizitatori.

Nu se cunoaşte numărul de vizitatori ai clădirilor religioase în cadrul circuitelor turistice, dar numărul acestora este semnificativ. Astfel, şi patrimoniul local poate fi valorificat în contextul în care existenţa unor obiective deosebite la nivel local nu este singulară şi se poate dezvolta o industrie la scară naţională.

 

2)    Piaţa de conferinţe şi expoziţii

Principalele facilităţi pentru conferinţe si expoziţii din România se află predominant localizate în capitală. Asociaţia Naţională a Organizatorilor Profesionişti de Conferinţe şi Expoziţii deţine o bază de date cu privire la spaţiile de conferinţe şi expoziţii din întreaga ţară. O analiză a acestor date şi a numărului de săli de conferinţă cu diferite capacităţi indică existenţa chiar şi în capitală a unui număr insuficient de astfel de facilităţi care să permită organizarea de întruniri de mare anvergură.

O analiză a bazei de date a Asociaţiei Naţionale a Organizatorilor Profesionişti de Conferinţe şi Expoziţii privind centrele de conferinţe ilustrează o relativă lipsă de centre cu capacitate medie şi mare. Nu sunt disponibile statistici cu privire la numerele şi dimensiunea întrunirilor care au loc. Totuşi, în ultimii ani s-a remarcat o creştere clară a numărului de întruniri de mici dimensiuni având ca scop instruirea sau motivarea personalului.

Piaţa internaţională de conferinţe cuprinde trei mari segmente

·         conferinţe de afaceri

·         conferinţe guvernamentale

·         conferinţe ale asociaţiilor.

Segmentul de piaţă al conferinţelor de asociaţii este mobil şi poate fi atras către o varietate de destinaţii. Poate fi de asemenea luată în considerare atât în ce priveşte numărul de conferinţe cât şi în ce priveşte numărul de participanţi şi puterea de cumpărare relativ mare a acestora. Capacitatea României de a atrage acest segment de piaţă este relativ salbă, totuşi mai bine reprezentată la nivelul capitalei.

În analiza sa cu privire la conferinţele internaţionale organizate de către membrii săi în 2005, de exemplu, Asociaţia Internaţională de Congrese si Conferinţe (ICCA) identifică 5315 conferinţe internaţionale organizate în aproape 100 de ţări. Din acestea 12 au fost organizate în România. Acest lucru situează Romania pe locul 53 între ţările gazdă. Există două motive pentru această performanţă slabă.

În primul rând, România nu are multe centre de conferinţe special destinate acestui scop care să corespundă cerinţelor de pe piaţa internaţională de conferinţe şi expoziţii – atât pe segmentul asociaţiilor, guvernamental, cât şi de afaceri.

Al doilea motiv este acela că, în ciuda eforturilor îndrăzneţe ale Asociaţiei Naţionale a Organizatorilor Profesionişti de Conferinţe şi Expoziţii, se face simţită o lipsă a studiilor de piaţă şi a activităţii de promovare pentru asigurarea conferinţelor la nivel internaţional.

Asociaţia naţională a Organizatorilor Profesionişti de conferinţe si expoziţii (RCB) încearcă să promoveze România ca o destinaţie pentru sectorul de conferinţe şi expoziţii şi acţionează ca o casă de clearing pentru contactarea organizatorilor de conferinţe şi expoziţii care caută spaţii corespunzătoare. RCB este membră a asociaţiei internaţionale de Congrese şi conferinţe (ICCA), însă este singurul organizator de conferinţe şi expoziţii membru al asociaţiei care este pur privat.

3)    Reţeaua strategică

Romania este aşezată la intersecţia mai multor coridoare de transport europene, care leagă Europa de sud-est cu nordul şi vestul. Aceste coridoare formează „coloana vertebrală” strategică a legăturilor terestre interne şi externe din România şi reprezintă principalele investiţii în artere de infrastructură, astfel:

  • Coridorul VII, Dunărea, care leagă Marea Neagră de Marea Nordului
  • Coridorul IV, un coridor rutier şi feroviar care face legătura dintre Germania în vest şi Europa de sud-est. După ce trece prin Germania, Austria, Slovacia şi Ungaria, coridorul se ramifică în trei artere cu punct terminus la Istanbul, Salonic şi respectiv Constanţa.
  • Coridorul IX, un coridor rutier şi feroviar care face legătura între Finlanda, Lituania în nord şi Grecia în sud. Această arteră de transport trece prin Minsk, în Belarus, Moscova, Moldova, România şi Bulgaria spre Grecia. În Romania, coridorul trece prin Albiţa la graniţa cu Moldova, Focşani, Buzău, Bucureşti şi intră în Bulgaria la Giurgiu.

Oraşul Bucureşti beneficiază de poziţia avantajoasă pe traseul ultimelor două coridoare menţionate.

Infrastructura aeriană

În 2004, volumul total de pasageri din traficul aerian a fost de 3.405.710 reprezentând o creştere de 9% faţă de 2003. Punctul central pe plan intern şi internaţional este Bucureşti Henri Coandă (Otopeni). În 2006 Aeroportul Henri Coandă Bucureşti a fost cel mai aglomerat aeroport din România, cu un trafic de aproximativ 3 milioane pasageri.

Aeroportul internaţional Henri Coandă, Bucureşti, care este cel mai aglomerat din ţară, acoperind aproximativ 75% din totalul traficului de pasageri. În 2005 aeroportul a înregistrat circa 3.035.311 pasageri şi 53.496 curse aeriene. Se estimează ca în 2007 aeroportul va primi 4,4 milioane de pasageri.

Există planuri de legare a aeroportului cu oraşul prin autostrada M3 şi linia de metrou M6 din Bucureşti, precum şi o legătură uşoară pe calea ferată cu Gara de Nord, deja realizată. În prezent, lipsa unei linii transport speciale cu un tren suburban pentru deservirea aeroportului, precum şi lipsa unor servicii de informare clară reprezintă principalele impedimente pentru sosirea turiştilor.

Cel de-al treilea aeroport aglomerat din Romania este Aeroportul Bucureşti Aurel Vlaicu. Astăzi, Aeroportul Aurel Vlaicu, care este amplasat mai aproape de centru oraşului, şi-a dezvoltat rolul de punct de legătură pentru aviaţia comercială şi companiile low cost. În 2005 Aurel Vlaicu a înregistrat un trafic de circa 375.000 pasageri.

S-a stabilit o listă iniţială de căi turistice sau puncte de dezvoltare a grupărilor zonale, care urmează a fi studiate ulterior în detaliu. Centrele identificate sunt:

  • Bucureşti, cale de acces internaţională pentru servicii internaţionale de aeroport şi cale ferată.
  • Coridoarele trans-europene de transport IV şi IX.
  • Capitala ţării, centru administrativ, de afaceri şi cultural, destinaţie de turism tip city break şi de afaceri.

 

Telecomunicaţiile

Sistemul de telecomunicaţii din România a reprezentat pană în ultimii ani un monopol de stat şi a avut de suferit de pe urma lipsei investiţiilor şi a concurenţei. Înainte de începutul anului 1997 era o singură societate naţională de telecomunicaţii. De atunci, industria a fost privatizată şi, la fel ca şi pe celelalte pieţe europene, s-a putut observa pătrunderea unui număr mare de operatori privaţi, a concurenţei, însoţită de îmbunătăţirea nivelului serviciilor şi de scăderea preţului pentru aceste servicii.

După 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, călătorii din spaţiul intracomunitar pot beneficia de tarife de roaming promoţionale.

Liberalizarea a permis de asemenea României să investească în infrastructură pentru a realiza un sistem IT modern şi competitiv, care în prezent este în expansiune într-un ritm impresionant. Se estimează că piaţa de IT din România înregistrează o creştere de 4 miliarde euro la o rată de creştere de aproximativ 19%1 în 2007.

Pe lângă impactul în dezvoltarea infrastructurii de telecomunicaţii – condiţie eliminatorie astăzi pentru o mare parte dintre turişti – amploarea acestei industrii înseamnă şi un aport semnificativ de potenţiali turişti de afaceri, cu un profil potrivit atragerii lor către turismul cultural.

 

4)    Servicii

Cazarea

Datele oficiale reflectă numărul structurilor de cazare înregistrate oficial. Se consideră că există un mare număr de structuri de cazare "neoficiale", în special de unităţi de capacitate mai redusă. Creşterea capacităţilor principalelor categorii de cazare în ultimii ani este semnificativă.

Sistemul de clasificare care constă în acordarea de stele şi margarete se bazează aproape în întregime pe existenţa fizică a facilităţilor. Se acordă puţină atenţie calităţii facilităţilor şi serviciilor. În consecinţă, poate exista un spectru larg al calităţii şi preţului în cadrul unei categorii de stele.

 

Facilităţi şi servicii turistice

Există 2.638 companii cu autorizaţii atât de tur operatori, cât şi de agenţii de turism, şi încă 184 companii autorizate doar ca agenţi de turism. Numărul mare de tur operatori este justificat de calificările suplimentare relativ de mică importanţă necesare pentru ca un agent de turism să fie desemnat tur operator. Majoritatea "tur operatorilor" nu îndeplinesc această funcţie.

În Bucureşti numărul acestor companii este de 909.

 

 

Calitatea serviciilor

Aptitudinile în ce priveşte prestarea serviciilor din sectorul ospitalităţii, atât profesional, cât şi la nivel de comportament, sunt încă slab dezvoltate şi necesită o atenţie deosebită în anii următori. De asemenea îmbunătăţirea atitudinii faţă de servicii şi a mentalităţii reprezintă un aspect ce necesită atenţie urgentă.

Nivelul de competenţă din sectorul ospitalităţii şi turismului este redus, ca urmare a lipsei standardelor de performanţă, a standardelor de muncă adecvate şi actualizate, şi a standardelor adecvate educaţionale şi de pregătire.

Pregătirea organizată pentru prestarea de servicii în domeniul ospitalităţii şi turismului nu este încă suficient dezvoltată. Cursurile de pregătire profesională specializate pentru sectorul ospitalităţii pentru pregătirea personalului în vederea ocupării locurilor de muncă în acest sector sunt aproape absente, iar pregătirea în turism este integrată în cursurile şcolare speciale gimnaziale şi în cele universitare.

Criza de personal calificat se datorează doar parţial faptului că un număr mare de oameni părăsesc România pentru a lucra în străinătate, după ce au obţinut diploma de liceu sau universitate (însă nu sunt suficient pregătiţi!), sau după ce au lucrat într-un hotel pentru scurt timp.

Această criză de personal are o serie de motivaţii:

  • Programele de instruire curente nu sunt axate pe formarea unor competenţe şi aptitudini şi nu respectă standardele. Numeroşi furnizori de cursuri de pregătire eliberează diplome şi certificate necesare pentru angajare fără a asigura o instruire completă şi corespunzătoare.
  • Un număr considerabil de tineri părăsesc sectorul ospitalităţii şi turismului pentru a merge să lucreze în străinătate ca urmare a modului precar în care este văzută  o slujbă în sectorul ospitalităţii şi a nivelului scăzut al salarizării.
  • Conducerea şi forurile de supervizare nu posedă aptitudinile specifice unei pregătiri interne la locul de muncă pentru a păstra aceste deprinderi la nivelul cerut de standarde şi pentru a menţine dorinţa de performanţă.
  • Nu există o pregătire continuă adecvată locului de muncă pentru a ţine pasul cu necesarul de aptitudini şi cunoştinţe al personalului existent din sectorul ospitalităţii la diferite niveluri.

Ghidul de turism are de asemenea un rol important de prezentare şi ar trebui să îi ajute pe interlocutorii săi să înţeleagă şi să aprecieze ţara. Acesta trebuie să prezinte realităţile ţării in cel mai frumos şi viu mod cu putinţă. Sarcina ghidului de turism este prin urmare nu doar aceea de a repeta o înşiruire de fapte oferind informaţii ca o bandă audio, ci de a crea o imagine a ţării pentru vizitatori într-un mod corect şi atrăgător.

Ghidul de turism trebuie să aibă o serie de calificări, în special abilităţi lingvistice şi cunoştinţe generale de istorie, geografie, artă şi arhitectură, economie, politică, religie şi sociologie.

Ghidul de turism este mult mai mult decât o persoană care informează, prezintă, îndrumă şi oferă instrucţiuni în timpul vizitelor. Pentru majoritatea vizitatorilor străini, ghidul de turism este persoana, cu naţionalitatea ţării respective, cu care aceştia au contactul cel mai prelungit.

Informarea corespunzătoare a turiştilor reprezintă unul din cele mai importante aspecte ale succesului dezvoltării unui turism puternic. Persoanele care se află într-un mediu diferit şi nefamiliar, fie că sunt în străinătate sau în propria ţară, au întotdeauna nevoie de informaţii. Vizitatorii au nevoie de informaţii despre o serie de teme, ca de exemplu unde să meargă, unde să stea, unde să ia masa, ce să facă, ce să cumpere etc.

Multe informaţii sunt oferite din timp prin internet sau în ghidurile turistice, însă vizitatorii unui loc, ai unei regiuni sau ţări caută adesea Centrele de Informare Turistică.

Îndeosebi într-o ţară precum Romania, în care majoritatea vizitatorilor străini nu cunosc limba şi nu pot citi toate indicatoarele, asistenţa şi informaţiile oferite într-o limbă de circulaţie internaţională sunt de importanţă critică.

Oferirea de informaţii turistice este un serviciu cheie pentru toţi vizitatorii. Oferirea de informaţii adecvate reprezintă un factor cheie în experienţa turistică generală şi, de asemenea, în satisfacţia vizitatorilor. Oferirea de informaţii turistice adecvate este o specializare aparte. Producerea, prezentarea, manipularea, distribuirea, comunicarea şi managementul diferitelor tipuri de informaţii turistice reprezintă aptitudini de specialitate, care necesită pregătire.

În principiu, oferirea de informaţii turiştilor reprezintă un serviciu, dar nu este nevoie să fie întotdeauna şi un serviciu gratuit. Din ce în ce mai multe centre de informare turistică din Europa sunt nevoite să funcţioneze pe baze comerciale, vânzând produse şi servicii contracost. Acest lucru înseamnă că reprezentanţii centrelor de informare turistică de mâine trebuie de asemenea să cunoască tehnicile de vânzare şi gândirea comercială. Puţini vizitatori ai zilelor noastre se mai aşteaptă să primească broşuri în mod gratuit atunci când vizitează un centru de informare turistică. Aceştia se aşteaptă să primească materiale de informare simple, directe si precise, ce pot fi imprimate ca materiale de informare la cerere.

Autorităţile locale de urbanism, autorităţile regionale şi naţionale de planificare din aproape toate ministerele şi departamentele sunt într-un fel direct sau indirect implicate în organizarea şi dezvoltarea turismului. Unele decizii de urbanism contravin obiectivelor de dezvoltare a turismului; unele strategii de dezvoltare afectează dezvoltarea sigură a turismului, cu un puternic impact mai ales asupra turismului cultural.

Dezvoltarea turismului este un aspect extreme de sensibil, deoarece turismul reprezintă una din cele mai competitive activităţi economice din lume. Dezvoltarea turismului nu se produce automat, deoarece este legată de imagine şi de reputaţie. Turismul de succes şi durabil necesită o cooperare între toţi factorii de răspundere şi necesită formarea de parteneriate între reprezentanţi ai sectorul public, care trebuie să sprijine turismul, şi ai sectorului privat, care trebuie să ofere facilităţile şi serviciile pentru diferite pieţe şi segmente de piaţă. Fără înţelegerea obiectivelor şi a problemelor reciproce turismul nu se va dezvolta în mod satisfăcător şi benefic.

5)    Resurse umane şi formare profesională

Dezvoltarea de succes şi durabilă a turismului depinde nu doar de peisajul atractiv, de obiective culturale de valoare, de facilităţile turistice, ci şi de serviciile competitive şi de calitate. Sectorul ospitalităţii şi turismului este o unul pentru oameni.

Fiind una din cele mai competitive activităţi economice din lume, turismul necesită înţelegere, profesionalism, angajare, organizare şi o strategie eficientă de dezvoltare a resurselor umane.

Sectorul ospitalităţii şi turismului implică în egală măsură facilităţi si servicii. Serviciile competitive pot fi asigurate doar de către personal bine pregătit şi specializat, cu o atitudine corespunzătoare, cu mentalitatea corectă, cu comportamentul corespunzător şi cu performanţe corespunzătoare.

Crearea unei forţe de muncă instruite şi calificate necesită pregătire, educaţie de bază şi cursuri de pregătire profesională, precum şi pregătire practică la locul de muncă.

Ospitalitatea în sensul modern al acestui termen implică satisfacerea cerinţelor vizitatorilor şi competenţele dobândite pentru a întruni – şi chiar depăşi – aşteptările vizitatorilor. Dacă aşteptările create prin activitatea de marketing şi promovare a turismului nu pot fi satisfăcute ca urmare a lipsei de forţă de muncă calificată, turismul nu se poate dezvolta durabil. Aceasta nu se referă doar la turiştii străini care vin în Romania, ci şi la românii, ca turişti în propria ţară; se referă la turismul internaţional şi în egală măsură la turismul intern.

Conform statisticilor disponibile pentru 2006, peste 80% din înnoptări au fost cumpărate de către turişti români şi mai puţin de 20% de către turişti străini. Ambele categorii de turişti merită să beneficieze de servicii de calitate, adecvate şi de ospitalitate.

Ghizi de turism trebuie să se califice la Centrul naţional de învăţământ Turistic (CNIT) sau alte instituţii autorizate de stat în acest scop. Există 937 de ghizi de turism înregistraţi de ANT. Ei cuprind următoarele categorii:

Naţionali

758

Locali

93

Montan

56

Religios

26

Echitaţie

1

Sport

1

Animaţie

1

Ecoturism

1

Total

937

Surse: ANT

 

Deşi competenţa academică a ghizilor şi cunoaşterea subiectelor sunt în general la nivel ridicat, instruirea acestora pentru deprinderea capacităţilor de lucru cu vizitatorii este foarte redusă. Se remarcă de asemenea lipsa totală din statistică a turismului cultural.

 

6)    Cererea de produse turistice

Au fost realizate o serie de studii pentru a se stabili cererea de turism intern, la nivel naţional:

  • Rotravel 2003 – studiu la nivel naţional realizat de către Institutul naţional de Sondare a Opiniei si Marketing (INSOMAR)
  • Studiul INCDT

 

Caracteristicile cheie ale turismului de agrement din zonă sunt:

  • preferinţa de a călători in grupuri – familie, prieteni, colegi
  • divertisment –expresie a spiritului latin
  • preferinţa pentru lucrurile de bună calitate – tradiţionale – mâncăruri şi băuturi
  • interes ridicat în a cunoaşte mai multe despre propria ţară – ceea ce duce la o rată de dezvoltare viitoare bună pentru turismul de circuit.
  • scăderea interesului pentru staţiunile balneare care va fi oprită doar prin dezvoltarea şi direcţionarea diferitelor operaţii către segmentele specifice de piaţă, de exemplu către segmentele de divertisment, afaceri sau cultural.

 

În ceea ce priveşte vizitatorii străini, au fost luate în considerare cercetările întreprinse de către Birourile de Turism Român cu tour operatori străini.

Există diferenţe considerabile între ţări în ceea ce priveşte percepţia României. În unele ţări, precum Marea Britanie şi Franţa, se fac asociaţii negative cu România, determinate în special de campania din mass-media din aceste ţări. Procentele înregistrate privind atitudinea  negativă, neutră şi pozitivă din rândul cetăţenilor francezi au fost de 49%, 32% (restul nu au manifestat o opinie), deşi trei pătrimi din cei intervievaţi s-au considerat prost informaţi cu privire la posibilităţile de petrecere a concediilor în România. Exemplul francez este însă unul extrem.

În general vorbind, percepţia pieţei nu este covârşitor negativă, ceea ce înseamnă că, deşi asocierea cea mai spontană a României în rândul cetăţenilor britanici a fost de sărăcie/austeritate, această imagine a fost împărtăşită doar de mai puţin de unul din cinci persoane intervievate, iar asocierile pozitive precum cele legate de cultură/folclor/istorie, schi/munţi şi de Marea Neagră / Delta Dunării au fost de asemenea prezente. În Germania avem aceeaşi imagine – 15% din cei intervievaţi au asociat România cu imaginea sărăciei, însă acesta este un număr mai mic decât procentul de 18% care au asociat, de exemplu, ţara cu Marea Neagră.

Principalele rezultate obţinute în urma studiilor sunt că percepţia României ca destinaţie turistică este neclară; nu are o reputaţie bună ca destinaţie pentru turiştii de ocazie. Aceasta este cauzată în parte de:

  • deficienţe în marketingul şi promovarea destinaţiei
  • absenţa sprijinului guvernamental pentru turism
  • practici neprofesionale în sectorul turismului de afaceri
  • standarde scăzute ale serviciilor pentru vizitatori
  • infrastructură turistică, facilităţi şi moduri de petrecere a timpului neadecvate.

Cele mai pozitive percepţii faţă de Romania sunt în rândul israelienilor, peste un sfert din aceştia au remarcat „frumuseţea peisajului” ca o primă impresie si doar 2% au observat „sărăcia”.

Există o diferenţă considerabilă între atitudinile celor care au trăit direct experienţa turistică a României după ce au vizitat ţara şi cei care nu au trăit acest lucru. Primii au o percepţie mult mai puternică a României decât cel de-al doilea grup. Pentru a vă oferi un exemplu, maghiarii care au vizitat România au remarcat faptul că infrastructura turistică şi frumuseţea peisajelor de provincie şi căldura şi ospitalitatea le-au depăşit aşteptările. Prin contrast, cei care nu au vizitat Romania au o percepţie negativă în ce priveşte drumurile, unităţile de cazare, siguranţa publică, igiena şi nivelul serviciilor.

Cercetările din Austria au arătat faptul că vizitatorii au fost „plăcut surprinşi” în călătoria lor în Romania. Chiar şi în rândul francezilor, constatarea a fost că România câştigă teren în ceea ce priveşte imaginea. Însă vizitatorii în România au remarcat de asemenea nivelul aparent redus al protecţiei mediului.

Preţurile sunt percepute pe toate pieţele ca fiind mici în România. Acest aspect poate fi atât un avantaj pentru dezvoltarea turismului, cât şi o problemă. Deşi preţurile mici pot constitui un stimulent pentru dezvoltarea sectorului, destinaţia care devine cunoscută pretutindeni ca o destinaţie ieftină, va întâmpina dificultăţi pe termen lung în atragerea atenţiei pieţei în cazul în care încearcă să se diversifice în categorii mai ridicate de atracţii si facilităţi.

Preţurile mici nu ar trebui să constituie o componentă importantă a strategiei de marketing.

Slaba informare şi cunoaştere a atracţiilor turistice din România şi a ofertei de produse a are o consecinţă asupra faptului că motivaţiile de călătorie sunt relativ scăzute comparativ cu destinaţiile concurente. Din cei intervievaţi fără o experienţă în vizitarea României, mult mai puţin de jumătate sunt în mod clar interesaţi de vizitarea României în concediul următor, şi anume:

  • britanici 27% (cu încă 27% care „ar putea fi interesaţi”, faţă de 45% pentru Bulgaria, 40% pentru Croaţia, 38% pentru Republica Cehă, 36% pentru Rusia, 32% pentru Ungaria si 28% pentru Polonia)
  • francezi 39% (faţă de 60% pentru Ungaria, 59% pentru Croaţia, 53% pentru Rusia, 52% pentru Polonia, 50% pentru Bulgaria si 49% pentru Republica Cehă)
  • italieni 16% (cu încă 16% care au răspuns prin „poate”)
  • germani 3% în următorii trei ani (plus 16% “poate”)
  •  unguri 32% pentru toate scopurile (“categoric” sau “probabil”)
  •  austrieci 20% (cu încă 38% care au răspuns prin „posibil”)
  • israelieni 35%
  • danezi 37% din cei care nu au fost anterior în România (50% care au vizitat anterior România)

Analiza motivelor intenţiilor persoanelor care nu au vizitat încă ţara oferă răspunsuri importante legate de:

  • lipsa de informaţii / cunoştinţe.
  • absenţa marketingului destinaţiilor pozitive
  • temerile legate de infrastructura turistică, de facilităţile şi serviciile turistice.

 

Perspective de dezvoltare

Planul Naţional de Dezvoltare a Turismului identifică principalele aspecte-cheie care trebuie remediate în vederea unei creşteri în viitor a turismului, ca fiind următoarele:

  • Instabilitatea cadrului instituţional cu responsabilităţi în dezvoltarea strategiilor şi politicilor de turism;
  • Lipsa cooperării între tur-operatori;
  • Slaba contribuţie a turismului la PIB;
  • Insuficienta informare a turiştilor şi promovare;
  • Infrastructură nedezvoltată în general, mai ales în ceea ce priveşte transportul, comunicaţiile şi serviciile;
  • Un mare număr de structuri de cazare învechite;
  • Grad redus de ocupare a structurilor de cazare;
  • Dezvoltare insuficientă a întreprinderilor mici şi mijlocii care pot începe să funcţioneze;
  • Insuficientă dezvoltare a produselor turistice şi slabă concentrare asupra structurilor de cazare si unităţilor de alimentaţie publică.

Concluziile raportului pentru România întocmit de Consiliul Mondial al Turismului şi Călătoriilor sunt în acord cu aspectele-cheie (de mai sus) menţionate in Planul Naţional de Dezvoltare.

Ordonanţa nr. 58 din 1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de turism în România stabileşte următoarele obligaţii în domeniul turismului pentru consiliul municipiului Bucureşti:

  • Inventarierea principalelor resurse turistice;
  • Administrarea registrelor locale ale patrimoniului turistic;
  • Redactarea propunerilor de dezvoltare, care reprezintă baza programului anual de dezvoltare turistică;
  • Contribuţia la creşterea calităţii produselor turistice;
  • Supravegherea activităţii de turism, astfel încât operatorii să aibă acces la resursele turistice.

  

Există o serie de factori importanți ce au determinat dezvoltarea fără precedent a turismului contemporan. Factorii indentificați în acest sens sunt:

 

 

o    Dezvoltarea mijloacelor de transport.

 

o    Creșterea timpului liber.

 

o    Modificări socio-demografice.

 

o    Schimbarea motivațiilor de călătorie.

 

o    Creșterea cererii pentru călătorii de afaceri.

 

o    Creșterea veniturilor populației.

 

 

În ultimii ani în capitală, a fost creată o importantă infrastructură turistică, dublată fiind de numeroase facilităţi de afaceri, fapt ce a condus la creşteri importante ale indicatorilor cererii turistice, creşteri puse de altfel pe seama dezvoltării turismului de afaceri.

 

Pe de altă parte, lipsa unei viziuni unitare de dezvoltare şi a unor parteneriate active între factorii interesaţi, a condus la o promovare ineficientă a oraşului, la valorificarea ineficientă a unor obiective culturale, la insuficiente măsuri de protejare şi conservare a monumentelor culturale la absenţa oraşului de pe pieţele externe sau la lipsa unor facilităţi adecvate turiştilor. Prin urmare, numărul turiştilor sosiţi exclusiv pentru petrecerea timpului liber este destul de redus.

5.                    Stabilirea obiectivelor generale de marketing

     

Obiectivul general al proiectului “Bucharest – Jardin des fleurs” este promovarea resurselor turistice de o bogată diversitate arhitectonică din Sectorul 1 al Municipiului București, în mod special a Muzeului Literaturii Române, Palatului Regal, Palatului Cantacuzino, Cercului Militar Național, Ateneului Român și Muzeului Theodor Aman.

Astfel, acest proiect are ca scop creșterea vizibilității acestor obiective culturale, obiective cu potențial turistic însemnat și cu influențe din cultura lumii francofone.  

Clădirile care găzduiesc aceste prestigioase obiective cultural-turistice sunt considerate ”bijuterii” arhitectonice ale României. 

Acest proiect contribuie la o mai bună conștientizare a turiștilor, fie străini sau români cât și a locuitorilor Capitalei, în ceea ce privește valorificarea patrimoniului cultural-turistic al Bucureștiului și redeschiderea acestora  către lumea francofonă.

Pe termen lung, acest proiect își propune susținerea dezvoltării Bucureștiului ca destinație atractivă, conform standardelor Uniunii Europene, prin furnizarea de produse si servicii turistice atractive și calitative.

Într-o lume aflată în plin proces de evoluție, turismul devine mai mult decât o posibilitate de recreere, reprezentând și o modalitate de a cunoaște istoria unei comunități, dezvoltând nivelul de cultură. De asemenea, turismul facilitează schimbul de idei și opinii, lărgindu-se orizontul cultural astfel.

Obiectivul specific al acestui proiect este dezvoltarea turismului cultural, prin adresarea sa către turiști de toate vârstele pentru redeschiderea către lumea francofonă având în vedere bogata diversitate arhitectonică a acestor obiective.

Prin încurajarea petrecerii timpului liber în spații de patrimoniu și spații culturale, prin promovarea produselor turistice caracteristice și prin dezvoltarea unei piețe turistice competitive la nivel european, în București se va dezvolta turismul de nișă, respectiv turismul cultural, de afaceri și de recreere.

Acest proiect promovează ideea de a redescoperi patrimoniul cultural cu influențe francofone al Sectorului 1 al Municipiului București, în primul rând prin valorizarea culturală a timpului liber.

Prin valorificarea unui concept integrat și inovator ce are ca scop dezvoltarea vizibilității obiectivelor cultural-turistice promovate, proiectul va contribui la realizarea obiectivelor specifice ale axei prioritare, prin:

                            Promovarea Muzeului Literaturii Române, Palatului Regal, Palatului Cantacuzino, Cercului Militar Național, Ateneului Român și Muzeului Theodor Aman ca obiective cultural-turistic cu influențe din cultura francofonă atractive, conform standardelor Uniunii Europene.

                            Accesarea facilă a informațiilor de către turiști, cu privire la Muzeul Literaturii Române, Palatul Regal, Palatul Cantacuzino, Cercul Militar Național, Ateneul Român și Muzeul Theodor Aman.

 

                            Creșterea numărului de turiști de toate vârstele care vizitează și participă la manifestări cultural-turistice legate de Muzeul Literaturii Române, Palatul Regal, Palatul Cantacuzino, Cercul Militar Național, Ateneul Român și Muzeul Theodor Aman.

 

6.                    Strategii pentru implementarea obiectivelor generale de marketing                                                 

Scopul acestui proiect este creșterea vizibilității Muzeului Literaturii Române, Palatului Regal, Palatului Cantacuzino, Cercului Militar Național, Ateneului Român și Muzeului Theodor Aman în vederea redeschiderii către lumea francofonă.

În vederea realizării acestui obiectiv s-au identificat următoarele strategii și activități de marketing:

 

1.                                    Crearea unei pagini web cu un design grafic atractiv, dedicată obiectivelor cultural-turistice, respectiv Muzeul Literaturii Române, Palatul Regal, Palatul Cantacuzino, Cercul Militar Național, Ateneul Român și Muzeul Theodor Aman.

2.                                    Dispozitive digitale cu conținut multimedia pentru promovarea Muzeului Literaturii Române, Palatului Regal, Palatului Cantacuzino, Cercului Militar Național, Ateneului Român și Muzeului Theodor Aman.

3.                                    Promovarea Muzeului Literaturii Române, Palatului Regal, Palatului Cantacuzino, Cercului Militar Național, Ateneului Român și Muzeului Theodor Aman prin articole și inserții publicitare în presă.

4.                                    Crearea, tipărirea și distribuirea de broșuri pentru promovarea Muzeului Literaturii Române, Palatului Regal, Palatului Cantacuzino, Cercului Militar Național, Ateneului Român și Muzeului Theodor Aman.

 

7.                    Plan de acţiune pentru implementarea strategiilor de marketing

 

Activitățile de implementare ale strategiilor de marketing sunt următoarele:

 

1.                            Crearea unei pagini web dedicată Muzeului Literaturii Române, Palatului Regal, Palatului Cantacuzino, Cercului Militar Național, Ateneului Român și Muzeului Theodor Aman:

 

Descriere:

Se va realiza o pagină web pentru promovarea online a obiectivelor cultural-turistice, respectiv Muzeul Literaturii Române, Palatul Regal, Palatul Cantacuzino, Cercul Militar Național, Ateneul Român și Muzeul Theodor Aman. Prin structura sa, această pagină web va permite vizitarea de către oricine, în orice moment.

Pagina web va oferi utilizatorilor posibilitatea de a interacționa și de a-și exprima părerile și comentariile cu privire la obiectivele promovate și maifestările legate de acestea.

Structura și conținutul paginii web, vor fi create și actualizate de către specialiști în sectorul turistic și IT.

Pagina web va dispune de o interfață grafică atractivă și ușor de folosit și va fi disponibilă atât în limba română cât și în limba engleză.

Secțiunile componente ale paginii web sunt:

 

                       Prima pagină - Acasă

Aceasta este secțiunea de introducere din cadrul paginii web, cu principale categorii de informații conținute, precum date generale și istoric, galerie foto, prognoza vremii, evenimente, știri, contact și localizare pe hartă etc.

 

                       Date Generale:

Această secțiune este dedicată datelor generale și istoriei obiectivelor cultural-turistice, respectiv a Muzeului Literaturii Române, Palatului Regal, Palatului Cantacuzino, Cercului Militar Național, Ateneului Român și Muzeului Theodor Aman.

 

                       Știri

În această secțiune, utilizatorii pot accesa știri, articole din presă despre obiectivele cultural-turistice, respectiv Muzeul Literaturii Române, Palatul Regal, Palatul Cantacuzino, Cercul Militar Național, Ateneul Român și Muzeul Theodor Aman, comunicate de presă, interviuri, etc.

 

                       Evenimente - Calendar

În această secțiune sunt disponibile informații detaliate cu privire la evenimente, manifestări legate de Muzeul Literaturii Române, Palatul Regal, Palatul Cantacuzino, Cercul Militar Național, Ateneul Român și Muzeul Theodor Aman etc.

De asemenea, din această secțiune, utilizatorii pot accesa un calendar al acestor evenimente.

 

                       Newsletter

În această secțiune utilizatorii pot alege să se aboneze pentru a primi pe e-mail informații despre evenimentele organizate, articole și comunicate de presă sau alte informații de interes cu privire la Muzeul Literaturii Române, Palatul Regal, Palatul Cantacuzino, Cercul Militar Național, Ateneul Român și Muzeul Theodor Aman.

 

                       Galerie foto

În această secțiune utilizatorii pot vizualiza fotografii ale obiectivelor promovate. Această secțiune va fi structurată pe obiective astfel încât utilizatorul va putea accesa fotografiile din categoria dedicată fiecăruia dintre obiective. Galeria de fotografii a fiecărui obiectiv promovat va include fotografii din interiorul și din exteriorul clădirii acestuia precum și alte fotografii reprezentative.

Fotografiile vor putea fi accesate prin selectare și vizualizate în cadrul unei ferestre noi.

 

                       Căutare

Această secțiune permite utlizatorilor căutarea informațiilor dorite în pagina web prin intermediul cuvintelor-cheie. Astfel utilizatorii vor avea acces rapid la informațiile dorite.

 

                       Înregistrare

Pagina web va fi accesată de către utilizatori prin folosirea unui nume de utilizator și o parolă.

Pentru a se înregistra, utilizatorul va completa un formular cu diverse date, pe baza căruia, ulterior, se vor putea realiza statistici cu privire la profilul utilizatorilor ce accesează această pagină web.

 

                       Comentarii

În această secțiune, utilizatorii își pot exprima opiniile, comentariile, sugestiile etc. cu privire la obiectivele cultural-turistice promovate și eventual, pot adresa întrebări.

 

                       Contact

În această secțiune, utilizatorii pot găsi datele de contact ale Muzeului Literaturii Române, Palatului Regal, Palatului Cantacuzino, Cercului Militar Național, Ateneului Român și Muzeului Theodor Aman, cât și o hartă a locației instituției și mijloacele de transport public de acces.

           

Informațiile și datele disponibile în pagina web a obiectivelor cultural-turistice promovate, va fi creată și actualizată periodic de către specialiști în sectorul turistic.

 

Distribuire:

Distribuirea informațiilor se va face online, prin Internet, având avantajul de a fi accesate în orice moment și din orice locație.

 

Grupuri-țintă:

Muzeul Literaturii Române, Palatul Regal, Palatul Cantacuzino, Cercul Militar Național, Ateneul Român și Muzeul Theodor Aman sunt obiective cu potențial cultural-turistic însemnat, din acest motiv grupul țintă către care se adresează sunt turiștii de toate vârstele, pentru redeschiderea acestora către lumea francofonă ținând cont de bogata diversitate arhitectonică a acestor obiective.

 

Beneficii:

Beneficiile acestei modalități de promovare sunt:

 

                       Informațiile pot fi accesate de oriunde, de către oricine și în orice moment, aceasta sporind posibilitatea transmiterii lor în mod rapid și eficient către un număr mare de utilizatori.

 

                       Această pagină web se adresează tuturor celor interesați să afle informații despre Muzeul Literaturii Române, Palatul Regal, Palatul Cantacuzino, Cercul Militar Național, Ateneul Român și Muzeul Theodor Aman, în acest mod, promovarea se va realiza și în rândurile celor care nu au vizitat niciodată aceste obiective.

 

                       Prin conținutul său, pagina web contribuie la conștientizarea turiștilor cu privire la potențialul cultural-turistic al patrimoniului Capitalei.

 

2.                            Dispozitive digitale cu conținut multimedia pentru promovarea Muzeului Literaturii Române, Palatului Regal, Palatului Cantacuzino, Cercului Militar Național, Ateneului Român și Muzeului Theodor Aman:

 

Descriere:

Această modalitate de promovare se va realiza prin distribuirea dispozitivelor digitale cu un conținut multimedia, respectiv stick-uri USB cu o formă atractivă și personalizată.

Dispozitivul digital va avea disponibil atât spațiu pentru conținutul multimedia cât și pentru documentele private ale utilizatorilor.

Utilizatorul nu va putea șterge sau modifica conținutul multimedia, putând doar să citească, acesta fiind disponibil in format read-only.

 

 

În momentul conectării dispozitivului digital la calculator său, utilizatorul are posibilitatea să acceseze pagina web actualizată a acestor obiective, dacă acesta dispune de conexiune la internet.

 

In cazul în care utilizatorul nu dispune de conexiune la internet, va putea accesa pagina web, în mod offline, fără ca aceasta să fie actualizată.

Informația va fi creată și actualizată periodic de către specialiști în sectorul turistic.

Acest concept de promovare este unul inovativ și eficient, dispozitivul folosit în promovare, respectiv stick-ul USB, oferind acces la informația actualizată cu privire la obiectivele promovate și menținând interesul utilizatorului printr-un dispozitiv cu o utilitate ridicată.

 

Distribuire:

Distibuirea acestor dispozitive digitale cu conținut multimedia se va realiza în cadrul târgurilor și expozițiilor turistice naționale, unde instituția publică a Sectorului 1 al Municipiului București va avea un stand expozițional.

 

Grupuri-țintă:

Aceste dispozitive digitale cu conținut multimedia vor fi distribuite în cadrul târgurilor și expozițiilor turistice naționale la care va participa Primăria Sectorului 1, astfel, aceste dispozitive digitale se adresează vizitatorilor de toate vârstele, potențiali turiști, pentru redeschiderea lor către lumea francofonă.

 

Beneficii:

Principalele beneficii ale acestei forme de promovare a Muzeului Literaturii Române, Palatului Regal, Palatului Cantacuzino, Cercului Militar Național, Ateneului Român și Muzeului Theodor Aman sunt: distribuirea dispozitivelor digitale cu conținut multimedia este axată pe un public direct interesat de oferta turistică, de asemenea, este un dispozitiv modern, atractiv și ușor de folosit, oferind utilizatorului posibilitatea de a-l folosi și pentru stocarea de informații proprii, ceea ce îi va menține interesul de a-l utiliza pe termen lung și o expunere repetată a conținutului de promovare a acestor obiective.

 

3.                            Promovarea Muzeului Literaturii Române, Palatului Regal, Palatului Cantacuzino, Cercului Militar Național, Ateneului Român și Muzeului Theodor Aman prin articole publicitare în presă:

 

Descriere:

Promovarea Muzeului Literaturii Române, Palatului Regal, Palatului Cantacuzino, Cercului Militar Național, Ateneului Român și Muzeului Theodor Aman se va realiza și prin publicarea de articole publicitare în presă.

Aceste obiective cultural-turistice vor fi promovate prin articole publicitare în ziar și/sau în revistă cu profil turistic.

 

Grupuri-țintă:

Publicarea de articole de promovare a acestor obiective cultural-turistice în ziar și/sau revistă dedicată turismului, se adresează unui public larg interesat de turism, scopul promovării fiind creșterea vizibilității obiectivelor promovate și redechiderea acestora către lumea francofonă. 

 

Beneficii:

Cel mai important beneficiu ale acestei forme de promovare a obiectivului cultural-turistic Ateneul Român este publicarea articolelor publicitare în publicații dedicate turismului, captând artenția unui public larg, interesat de domeniul turistic.

 

4.                            Crearea, tipărirea și distribuirea de broșuri pentru promovarea Muzeului Literaturii Române, Palatului Regal, Palatului Cantacuzino, Cercului Militar Național, Ateneului Român și Muzeului Theodor Aman:

 

Descriere:

Această modalitate de promovare a obiectivelor cultural-turistice menționate constă în crearea unei broșuri atractive și interesante, textul și grafica fiind executate de specialiști în marketing și turism.

                  Aceste broșuri vor fi inserate de asemenea în cadrul unei publicații turistice.

Structura broșurii și a informațiilor vor fi create pentru a acoperi diferite nevoi ale cititorilor,  obținând o vedere de ansamblu asupra elementelor de interes legate de Muzeul Literaturii Române, Palatul Regal, Palatului Cantacuzino, Cercul Militar Național, Ateneul Român și Muzeul Theodor Aman, respectiv elemente reprezentative ale obiectivelor promovate, imagini relevante, date de contact și locație, programul evenimentelor, activităților etc.

 

Distribuire:

Distribuirea broșurilor se va realiza prin includerea lor în carul unei publicații dedicate turismului.

 

Grupuri-țintă:

Aceste broșuri se adresează cititorilor de toate vârstele ai publicației dedicate turismului în vederea conștientizării asupra potențialului cultural turistic al acestor obiective și redeschiderii interesului pentru lumea francofonă, având în vedere diversitatea lor arhitectonică.

 

Beneficii:

Un beneficiu ale acestei forme de promovare a Muzeului Literaturii Române, Palatului Regal, Palatului Cantacuzino, Cercului Militar Național, Ateneului Român și Muzeului Theodor Aman este adresarea broșurilor către un public larg, potențiali turiști de toate vârstele, interesați de domeniul turistic.

 

8.                    Bugetul planului (corelat cu activităţile din planul de acţiune).

Nr crt

Denumirea capitolelor si subcapitolelor

Total cheltuieli

TVA

TOTAL

1

2

3

4

5

1

Cheltuieli pentru portal de informatii de turism

 

 

1.1

Cheltuieli pentru realizarea si administrarea portal de informatii de turism

                   21.657,55    

                 5.197,81    

           26.855,36    

 

 TOTAL CAPITOL

               21.657,55    

                5.197,81    

          26.855,36    

2

Cheltuieli pentru publicitate si reclama a destinatiilor si produselor turistice romanesti

 

 

2.1

Cheltuieli pentru realizarea materialelor publicitare

                  387.725,53    

                93.054,13    

          480.779,66    

2.2

Inserţii publicitare

                   87.731,00    

                21.055,44    

          108.786,44    

2.3

Publicitate outdoor

                   15.706,45    

                 3.769,55    

           19.476,00    

2.4

Promovare prin intermediul posturilor de televiziune

                   47.258,08    

                11.341,94    

           58.600,02    

2.5

Cheltuieli pentru traducere

                     6.738,71    

                 1.617,29    

             8.356,00    

 

TOTAL CAPITOL

             545.159,77    

            130.838,34    

        675.998,11     

3

Cheltuieli aferente implementarii proiectului

 

 

3.1

Cheltuieli de publicitate si informare

                  160.967,10    

                38.632,10    

          199.599,20    

3.2

Cheltuieli de audit

                   44.516,00    

                10.683,84    

           55.199,84    

 

TOTAL CAPITOL

             205.483,10    

              49.315,94    

        254.799,04    

4

Cheltuieli aferente echipei de implementare a proiectului

                          27.316,32    

                 6.555,92    

           33.872,24    

 

TOTAL CAPITOL

               27.316,32    

                6.555,92    

          33.872,24    

 

TOTAL GENERAL

             799.616,74    

            191.908,02    

        991.524,76    

 

 

9.                    Rezultate preconizate.

 

Rezultatele anticipate în urma implementării strategiilor de promovare ale acestui proiect sunt următoarele:

 

§        Creșterea vizibilității Muzeului Literaturii Române, Palatului Regal, Palatului Cantacuzino, Cercului Militar Național, Ateneului Român și Muzeului Theodor Aman și redeschiderea către lumea francofonă.

 

§        Restabilirea imaginii față de public a Muzeului Literaturii Române, Palatului Regal, Palatului Cantacuzino, Cercului Militar Național, Ateneului Român și Muzeului Theodor Aman prin intermediul promovării.

 

§        Realizarea și distribuirea de materiale de promovare a Muzeului Literaturii Române, Palatului Regal, Palatului Cantacuzino, Cercului Militar Național, Ateneului Român și Muzeului Theodor Aman cu un conținut atractiv și calitativ.

 

Datorită creșterii vizibilității obiectivelor promovate în cadrul acestui proiect, a restabilirii imaginii, un rezultat va fi implicit și creșterea numărului de vizitatori (turiști) ai obiectivelor cultural-turistice promovate.

 

Modalitatea de monitorizare a rezultatelor:

 

Modalitățile de monitorizare a rezultatelor obținute în urma implementării proiectului sunt:

§        Statistici cu privire la profilul utilizatorilor care accesează pagina web,    elaborate pe baza formularului de înregistrare.

 

§        Statistici cu privire la numărul de accesări ale paginii web.

 

§        Monitorizarea numărului de vizitatori ai Muzeului Literaturii Române, Palatului Regal, Palatului Cantacuzino, Cercului Militar Național, Ateneului Român și Muzeului Theodor Aman.

 

§        Monitorizarea numărului de broșuri distribuite prin intermediul publicației dedicată turismului.

 

§        Monitorizarea numărului de articole publicitare apărute în cadrul unei publicații dedicată turismului.

 

§        Monitorizarea numărului de dispozitive digitale cu conținut multimedia, distribuite în cadrul târgurilor și expozițiilor cu profil turistic din țară.

 

§        Monitorizarea numărului de vizitatori ai standurilor Primăriei Sectorului 1, din cadrul târgurilor și expozițiilor la care participă Primăria Sectorului 1.