Hotărârea nr. 453/2023

Hotarare privind insusirea de catre Consiliul Local al Municipiului Bacau a intampinarii formulata in dosarul nr.2483/110/2023.

Download Document PDF

privind însușirea de către Consiliul Local al Municipiului Bacău a întâmpinării formulată în dosarul nr. 2483/110/2023

Consiliul Local al Municipiului Bacău întrunit în ședință ordinară la data de 31.10.2023 potrivit art. 133 alin. (1) din Ordonanța de Urgență nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, Având în vedere:

-Referatul nr. 191034/20.10.2023 al Direcției Juridice prin care se propune însușirea de către Consiliul Local al Municipiului Bacău a întâmpinării formulată în dosarul nr. 2483/110/2023;

- Expunerea de motive a Primarului Municipiului Bacău înregistrată cu nr. 191620/23.10.2023;
- Raportul Direcției Juridice înregistrat cu nr. 191622/1/23.10.2023;
- Avizele comisiilor de specialitate din cadrul Consiliului Local al Municipiului Bacău, întocmite în vederea avizării proiectului de hotărâre: nr. 493/30.10.2023 al Comisiei de specialitate nr. 1, nr. 494/30.10.2023 al Comisiei de specialitate nr. 2, nr. 302/30.10.2023 al Comisiei de specialitate nr. 3, nr. 311/30.10.2023 al Comisiei de specialitate nr. 4 și nr. 582/30.10.2023 al Comisiei de specialitate nr. 5; -Prevederile art. 1 alin. (8) și ale art. 3 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/ 2004, cu modificările și completările ulterioare;
- Prevederile art. 109, ale art. 140 alin. (1) și alin. (3), ale art. 196 alin. (1) lit. a), ale art. 197 alin. (1) și ale art. 243 alin. (1) lit. a) și lit. b) din Ordonanța de Urgență nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare;

în temeiul art. 129 alin. (1) și ale alin. (14) și art. 139 alin. (1) și alin. (5) din O.U.G. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

HOTĂRĂȘTE:

ART.l Se însușește de către Consiliul Local al Municipiului Bacău întâmpinarea formulată în dosarul nr. 2483/110/2023, conform Anexei - parte integrantă a prezentei hotărâri.

ART.l Se mandatează Primarul Municipiului Bacău să împuternicească o persoană care să reprezinte Consiliul Local al Municipiului Bacău în fața instanței de judecată în dosarul nr. 2483/110/2023 atât la fondul cauzei, cât și în căile de atac.

ART.3 Primarul Municipiului Bacău va aduce la îndeplinire prevederile prezentei hotărâri prin Direcția Juridică.

ART.4 Hotărârea va fi comunicată Primarului Municipiului Bacău și Direcției Juridice.

ART.5 Prin grija Secretarului General al Municipiului Bacău prezenta hotărâre se comunică în termen legal Instituției Prefectului - Județul Bacău pentru verificarea legalității.

CONTRASEMNEAZĂ PENTRU LEGALITATE f SECRETARUL GENERAL AL MUN. BACĂU Xxxxxxx X- Xxxxxx Xxxxxxxx

C.G.F.,C.S./O.R.A./EX.1/DS.I-A-1

ROMANIA

ANEXA LA HOTĂRÂREA NR. 453 DIN 31.10.2023

JUDEȚUL BACAU

CONSILIUL LOCAL BACAU

ÎNTÂMPINARE FORMULATĂ ÎN DOSARUL NR. 2483/110/2023

DIRECTOR EXECUTIV

CIPRIAN FANTAZA

CONTRASEMNEWAZĂ PENTRU LEGALITATE SECRETARUL (GENERAL AL MUN. BACAU Xxxxxxx-Xxxxxx Xxxxxxxx

ROMANIA

JUDEȚUL BACAU

CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BACAU

Sediu: Bacau, str. Marasesti, nr. 6, județul Bacau

TELEFON: 0234/581650

FAX: 0234/588757

NR. 188450 DIN 20.10.2023

TRIBUNALUL BACAU -SECȚIA A-II-A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Bacau, str. Ștefan cel Mare, nr. 4, județul Bacau

DOSAR NR. 2483/110/2023, C8cc

Consiliul Local al municipiului Bacau, cu sediul in Bacau, str. Marasesti, nr. 6, județul Bacau, in calitate de parat in Dosarul nr. 2483/110/2023, formulează

ÎNTÂMPINARE

prin care solicita respingerea acțiunii formulata de reclamantii Xxxxxxx Xxxxxx Xxxxxx, cu domiciliul in Bacau, str. Șoimului, nr. 14, sc. B, ap. xx, Județul Bacau si Xxxxxxx Xxxxxx, cu domiciliul in Ploiești, Aleea Crizantemelor, nr. 2, bl. 7, sc. B, et. x, ap. xx, Județul Prahova, pentru următoarele motive si considerente:

Prin acțiunea formulata, reclamantii, Xxxxxxx Xxxxxx Xxxxxx si Xxxxxxx Xxxxxx, solicita instanței de judecata ca, in contradictoriu cu paratii Consiliul Local al Municipiului Bacau si Municipiul Bacau prin Primar, sa dispună:

- in principal, anularea Planului Urbanistic General al Municipiului Bacau, la momentul de fata in vigoare conform H.C.L. nr. 53 din 28.02.2022, ca urmare a incadrarii ca spatii verzi a imobilelor situate in Bacau, str. Calea Marasesti, nr. 59 si nr. 63, Județul Bacau si obligarea intimatilor la reîncadrarea urbanistica a imobilului in categoria zona construibila;
- in subsidiar, anularea in parte a PUG-ului in ceea ce privește incadrarea ca spatii verzi a imobilului si obligarea intimatilor la reincadrarea urbanistica a imobilului in categoria zona construibila;
- obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata.

In susținerea cererii, arata reclamantii faptul ca terenul din Bacau, Calea Marasesti, nr. 59, Județul Bacau a intrat in proprietatea lor in baza Contractului de vanzare-cumparare autentificat la BNP Xxxxxx Xxxxxxxx Xxxxxxxx sub nr. 1766/23.12.2002, iar terenul din Bacau, Calea Marasesti, nr. 63, Județul Bacau a intrat in proprietatea lor in baza Contractului de schimb autentificat la BNP Xxxxxx Xxxxxxxx Xxxxxxxx sub nr. 1765/23.12.2002. Cele doua terenuri sunt alaturate si sunt inscrise in cartea funciara in categoria “curti-constructii”.

Mai arata reclamantii faptul ca prin PUG terenurile au fost incadrate in zona de spatii verzi (parcuri, scuaruri si fasii plantate, spatii de agrement si destinate practicării sporturilor), consecința fiind nu numai ca nu il pot utiliza, dar si aceea ca sunt obligati sa achite taxe si cheltuieli de intretinere a acestora.

Pentru aceasta reglementare a imobilelor nu a fost adusa nicio justificare, acestea capatand destinația de spațiu verde fara documente de fundamentare a incadrarii si fara ca ei sa-si fi exprimat in prealabil consimțământul sau sa fi primit vreo despăgubire.

Totodată, se arata in cererea de chemare in judecata faptul ca prin aprobarea PUG -ului sunt incalcate dispozițiile Ordinului nr. 13N/10.03.1999 si dispozițiile art. 18 din Legea nr. 24/2007, precum si faptul ca prin Încadrarea imobilelor in zona spatiilor verzi se suprima exercitarea dreptului de proprietate, echivalând cu o expropriere de fapt, aspect de natura a incalca art. 44 din Constituție si art. 1 din Protocolul adițional 1 la CEDO.

Regimul juridic al imobilelor (proprietate privata) este in vădită contradicție cu datele de la regimul economic si tehnic (proprietate publica) cu mențiunea ca o proprietate privata nu poate fi incadrata ca proprietate publica, cu destinația si funcțiunea de spațiu verde public cu acces nelimitat, fara ca in prealabil imobilul sa fiQ fost expropriat conform art. 1 din Legea nr. 33/1994.

In aceeași măsură, susțin reclamantii faptul ca aceasta includere a imobilelor in categoria spatiilor verzi cu acces nelimitat suprima atributele dreptului de proprietate, cu excepția posesiei, avand in vedere ca nu pot sa construiască si nu pot vinde deoarece terenul este afectat de interdicții care, practic, il scot din circuitul civil.

In concluzie, fata de faptul ca imobilul este in fapt expropriat si nu il pot folosi pe deplin, deși sunt obligati sa achite costurile intretinerii acestuia pentru accesul public, solicita reclamantii admiterea acțiunii.

Fata de motivele de fapt si de drept invocate de reclamanti in susținerea cererii, intelegem sa invocam următoarele:

PE EXCEPȚIE:

1. INVOCAM EXCEPȚIA LIPSEI CALITATII PROCESUAL PASIVE A MUNICIPIULUI BACAU PRIN PRIMAR, fata de următoarele aspecte:

Potrivit prevederilor art. 196, alin. (1), lit. a) din O.U.G. nr. 57/2019, privindQ Codul administrativ, “(1) în exercitarea atribuțiilor ce le revin, autoritățile administrației publice locale adoptă sau emit, după caz, acte administrative cu caracter normativ sau individual, după cum urmează: a) consiliul local și consiliul județean adoptă hotărâri”.

Totodată, potrivit prevederilor art. 129, alin. (1) din același act normativ, “ (1) Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau central”.

In aceeași măsură, invederam instanței de judecata faptul ca, intr-un litigiu de contencios administrativ, pentru a avea calitate de parat este suficient sa se faca dovada ca acea autoritate publica este emitenta actului administrativ, astfel cum este definit de art. 2, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica in vederea executării si a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

In consecința, avand in vedere obiectul cererii, respectiv anulare act administrativ - hotarare emisa de Consiliul Local al municipiului Bacau, precum si faptul ca emitentul actului administrativ contestat prin acțiunea introdusa nu este Municipiul Bacau, ci Consiliul Local al municipiului Bacau, apreciem ca se impune admiterea excepției invocata, respectiv lipsa calitatii procesual pasive a municipiului Bacau, prin Primar si, pe cale de concesinta, respingerea acțiunii in contradictoriu cu acest parat, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva.

2. INVOCAM EXCEPȚIA LIPSEI DE INTERES a reclamantilor in ceea ce privește căpătui principal al cererii, respectiv anularea Planului Urbanistic General al Municipiului Bacau, avand in vedere următoarele:

Spre deosebire de o acțiune civila de drept comun in care reclamantul trebuie să dovedească folosul practic urmărit prin recurgerea la procedura judiciară, aceasta fiind o condiție esențială pentru exercitarea dreptului la acțiune, în litigiul de contencios (j; administrativ interesul legitim pe care partea îl invocă nu se confundă cu folosul practic, ci reprezintă, astfel cum rezultă din definiția dată de art. 2, alin. (1), lit. p) din Legea nr.554/2004 „posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat’’.

Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 - Subiectele de sesizare a instanței, „ (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public ”.

De asemenea, art. 2, alin. (1), lit. a) prevede ca persoana vatamata este “orice persoana titulara a unui drept ori a unui interes legitim ”.

Din dispozițiile citate rezulta ca partea se poate considera vatamata si se poate (' adresa instanței de contencios administrativ doar in situația in care justifica un drept subiectiv sau interes legitim propriu, deoarece doar prin incalcarea acestora de către autoritatea publica se naște un raport de drept administrativ.

In concluzie, reclamantul, in calitatea sa de persoana fizica, nu poate acționa ca atare in contenciosul administrativ subiectiv decât daca si sub condiția in care dovedește ca este titularul unor drepturi subiective sau interese legitime private si, ca atare, nu poate formula o acțiune in contencios obiectiv, respectiv nu poate solicita anularea unui act administrativ in integralitatea sa pornind de la premisa lezării unui interes legitim public, decât daca si sub condiția in care probează ca vatamarea interesului legitim public exhibat decurge logic din incalcarea dreptului subiectiv sau interesului legitim privat, protejat legal prin dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Asa cum rezulta in mod clar din cererea de chemare in judecata, reclamantii au solicitat, in principal, anularea in integralitatea sa a PUG-ului, invocând prin acțiunea formulata incalcarea unor prevederi legale in materie (Ordinul nr. 13N/10.03.1999, art. 18 din Legea nr. 24/2007), incalcari despre care afirma aceștia ca duc, in sensul art. 2, alin. (1), lit. a) din Legea nr. 554/2004, la vatamarea drepturilor si intereselor legitime ale lor in calitate de proprietari ai imobilelor, care nu poate fi inlaturata decât prin anularea in tot a PUG-ului.

Cu privire la interesul de a fi anulat PUG-ul in integralitatea sa, invederam instanței de judecata faptul ca acesta nu constituie, din punctul nostru de vedere, un interes legitim privat in sensul art. 2, alin. (1), lit. p) din legea contenciosului administrativ, ci doar un folos practic urmărit de reclamanti prin inițierea demersului judiciar.

Or, ceea ce au susținut reclamantii prin acțiune ca fiind o consecința directa a emiterii Planului Urbanistic General al Municipiului Bacau o reprezintă de fapt incalcarea prevederilor legale in vigoare, aspect care se subsumează exclusiv interesului legitim public, astfel cum este acesta definit la art. 2, alin. (1), lit. r) din Legea nr. 544/2004, respectiv, “interesul care vizeaza ordinea de drept si democraticrj constituționala, garantarea drepturilor, libertăților si indatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice

In alta ordine de idei, potrivit prevederilor art. 8, alin. (I¹) din Legea nr, 544/2004, “Persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat”.

Concluzionând, invederam instanței de judecata faptul ca este evident că reclamantii nu justifica un interes procesual în a formula un capat de cerere prin care sa solicite anularea in integralitatea sa a PUG-ului având în vedere faptul că presupusa vatamare ce le- a fost adusa privește doar incadrarea celor doua terenuri ale căror proprietari sunt in zona spatii plantate, afrement si sport.

Asta, in condițiile in care, potrivit prevederilor art. 46, alin. (1) din Legea nr.Q 350/2001, Planul Urbanistic General reprezintă o documentație de urbanism cu caracter director si strategic, dar si caracter de reglementare si reprezintă principalul instrument de planificare operaționala, constituind baza legala pentru realizarea programelor si acțiunilor de dezvoltare.

Prin Planul Urbanistic General al municipiului Bacau s-au stabilit reguli de baza privind modul de ocupare al terenurilor la nivelul municipiului Bacau, zonificarea teritoriului, precum si alte prevederi referitoare la zonele funcționale ale teritoriului municipiului Bacau, teritoriul municipiului Bacau fiind astfel impartit in mai multe zone si subzone funcționale, in fiecare dintre acestea stabilindu-se o serie de funcțiuni, drepturi si obligatii in prezenta carora se pot efectua sau nu construcții de o anumita categorie. Pentru fiecare zona s-au stabilit norme permisive, dar si interdicții temporare sau permanente pentru activitatile care pot influenta negativ activitatile din zona respectiva.

Nu in ultimul rând, precizam ca Planul Urbanistic General al municipiului Bacau are aplicativitate generala, fiind obligatoriu pe întreaga raza teritoriala a municipiului Bacau.

In consecința, avand in vedere aspectele mai sus aratate, solicitam admiterea excepției lipsei de interes a reclamantilor in ceea ce privește căpătui principal al cererii, respectiv anularea Planului Urbanistic General al Municipiului Bacau si, pe cale de consecința, respingerea acestui capat de cerere caftind lipsit de interes.

3. INVOCAM EXCEPȚIA INADMISIBILITATII in ceea ce privește solicitarea reclamantilor de obligare a paratilor la reîncadrarea urbanistica a imobilelor in categoria zona construibila, avand in vedere următoarele aspecte:

Asa cum am aratat si in rândurile de mai sus, planul urbanistic general este definit de art. 46 din Legea nr. 350/2001, ca fiind principalul instrument de planificare operaționala, constituind baza legala pentru realizarea programelor si acțiunilor de dezvoltare.

C Actualizarea/revizuirea planului urbanistic general urmeaza o procedura speciala

si expres reglementata de dispozițiile art. 46 din Legea nr. 350/2001.

In acest sens, potrivit prevederilor alin. (1^A6) a art. 46 din Legea nr. 350/2001, “Actualizarea Planului urbanistic general reprezintă revizuirea reglementărilor urbanistice, a indicatorilor urbanistici propuși și a prevederilor planului inițial prin aducerea acestora în acord cu legislația în vigoare, tendințele de dezvoltare și cerințele de dezvoltare durabilă socioeconomice și de mediu actuale, precum și actualizarea listei de proiecte de investiții necesare pentru implementarea viziunii de dezvoltare, în baza unor studii de specialitate și a analizei gradului de implementare a planurilor urbanistice în vigoare și a impactului acestora la nivelul localității, dacă este cazul”, iar potrivit prevederilor alin.(l^A7), “Inițierea demersurilor de actualizare a Planului urbanistic general sau de prelungire a valabilității documentației în vigoare se aprobă prin hotărâre a Consiliului local/Consiliului General al Municipiului București, la propunerea primarului/primarului general al municipiului București, pe baza Qj referatului de specialitate al arhitectului-șef”.

Rezulta, așadar, potrivit textelor de lege mai sus aratate, faptul ca reclamantii nu au deschisa direct calea unei acțiuni in justiție prin care sa poata solicita reincadrarea urbanistica a unui teren ca efect al anularii hotărârii consiliului local de adoptarea a planului urbanistic general, pentru actualizarea planul urbanistic general fiind necesară o propunere a primarului, pe baza referatului de specialitate al arhitectului șef, în baza unor studii de specialitate, precum și în raport cu strategiile și programele de dezvoltare de la nivel local, județean și/sau național aprobate.

Altfel spus, nu exista nici un text de lege care sa indreptateasca o persoana sa solicite ca autoritatea publica sa emită un act (in cazul de fata - o hotarare de consiliu local) cu un anumit conținut, potrivit cerințelor sale din solicitare.

In consecința, cererea reclamantilor trebuie sa se circumscrie pașilor prevazuti de lege, neputand fi direct investita instanța de judecata cu o cerere de obligare a paratilor la reincadrarea funcționala a unui teren, aceasta fiind chemata doar sa aprecieze asupra legalității actelor administrative.

Cu alte cuvinte, modul in care unitatea administrativ teritoriala intelege sa isi stabilească zonele de agrement sau spatii verzi nu poate fi cenzurata de instanța de judecata, elaborarea planurilor de urbanism fiind exclusiv apanajul autoritarii publice.

Pentru toate aceste motive, solicitam admiterea excepției invocata, respectiv excepția inadmisibilitatii in ceea ce privește solicitarea reclamantilor de obligare a paratilor la reincadrarea funcționala a imobilului si, pe cale de consecința, respingerea acesteia ca inadmisibila.

Ca practica judiciara, atașam prezentei Sentința civila nr. 768/05.12.2019, pronunțata in Dosarul nr. 512/110/2018, Sentința civila nr. 717/12.09.2018 si Decizia civila nr. 119/14.02.2019, pronunțate in Dosarul nr. 513/110/2018, Sentința civila nr. 724/19.09.2018 si Decizia civila nr. 8/10.01.2019, pronunțate in Dosarul nr. 517/110/2018.

PEFOND: O

Fata de motivele de fapt si de drept invocate de reclamanti in susținerea cererii, solicitam respingerea acesteia ca neîntemeiata, sens in care aratam următoarele:

Sub un prim aspect, dorim sa aducem la cunoștința instanței de judecata faptul ca prin Hotararea Consiliului Local al Municipiului Bacau nr. 53 din 28.02.2022 s-a aprobat inițierea demersurilor de actualizare a Planului de Urbanism General (PUG) si a Regulamentului Local de Urbanism (RLU) aferent si prelungirea valabilitatii documentației de urbansim Plan Urbanistic General al Municipiului Bacau si Regulamentul Local de Urbanism aferent, aprobate prin Hotararea Consiliului Local al Municipiului Bacau nr. 84/13.04.2012.

In acest sens, prin art. 2 din H.C.L. nr. 53/28.02.2022 s-a aprobat prelungirea termenului de valabilitate al PUG si al RLU aferent Municipiului Bacau, aprobat prin H.C.L. nr. 84/13.04.2012, pana la data aprobării noului Plan Urbanistic General cu Regulamentul Local de Urbanism aferent.

Rezulta, așadar, ca pana la data aprobării noului PUG si al RLU este valabil, laQ nivelul Municipiului Bacau, PUG-ul si al RLU- ul aferent, aprobate prin H.C.L. nr. 84/13.04.2012.

Prin adoptarea Hotărârii Consiliului Local al municipiului Bacau nr. 84 din 13.04.2012 s-a aprobat reactualizarea Planului Urbanistic General al municipiului Bacau, prin acest plan stabilindu-se reguli de baza privind modul de ocupare al terenurilor la nivelul municipiului Bacau, zonificarea teritoriului, precum si alte prevederi referitoare la zonele funcționale ale teritoriului municipiului Bacau.

Prin Planul Urbanistic General s-au stabilit reguli de baza privind ocuparea terenului cuprinse in acte normative (legi sau norme departamentale), care statueaza utilizarea si ocuparea terenurilor in intravilanul municipiului Bacau. Teritoriul municipiului Bacau a fost astfel impartit in mai multe zone si subzone funcționale, in fiecare dintre acestea stabilindu-se o serie de funcțiuni, drepturi si obligatii in prezenta carora se pot efectua sau nu construcții de o anumita categorie. Pentru fiecare zona s-au stabilit norme permisive, dar si interdicții temporare sau permanente pentru activitatile care pot influenta negativ activitatile din zona respectiva.

Precizam ca Planul Urbanistic General al municipiului Bacau are aplicativitate generala, fiind obligatoriu pe raza teritoriala a municipiului Bacau, iar aprobarea lui si stabilirea direcției privind evoluția teritoriala se face in fiecare unitate administrativ-teritoriala cu avizul a numeroși specialiști in domeniu. Prin aceasta se urmărește sa se asigure unitatea, coerenta si confortul urban, atat ale zonei de studiu, cat si ale teritoriului invecinat.

In aceea ce privește H.C.L. nr. 84 din 13.04.2012, menționam faptul ca, anterior adoptării, Proiectul PUG al municipiului Bacau a fost publicat, avizat de toate autoritățile si instituțiile competente, inclusiv de Ministerul Mediului, a fost in dezbatere publica timp de patru ani, in perioada anilor 2008 - 2012 si orice persoana interesata avea posibilitatea de a formula obiectiuni sau de a face propuneri, inclusiv reclamantii.

( Totodată, învederam instanței de judecata faptul ca aceasta hotarare respecta

cerințele previzibilitatii si accesibilității, fiind supusa dezbaterii publice, iar potrivit art. 49, alin (3) din Legea nr. 350/2001, după aprobare, PUG, impreuna cu Regulamentul de Urbanism sunt opozabile injustiție.

Mai mult decât atat, H.C.L. nr. 84/2012 are avizele necesare de la toate forurile in domeniu, fiind supusa controlului de legalitate al Instituției Prefectului Bacau.

In acest sens, conform prevederilor art. 115, alin. (7) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publica locala (in vigoare la acea data), „Dispozițiile primarului, hotărârile consiliului local și hotărârile consiliului județean sunt supuse controlului de legalitate al prefectului în condițiile legii care îi reglementează activitatea. ”

In consecința, nefiind atacata ca nelegala in fata instanței de contencios administrativ, indubitabil s-a constatat legalitatea deplina a acesteia.

In al doilea rând, după cum bine se poate observa din cererea de chemare in judecata, reclamantii nu au contestat PUG-ul din punct de vedere al formei si a Q > procedurii de adoptare, ci mai curând al fondului, al oportunității susținând ca, in ceea ce ii privește, incadrarea terenului proprietate privata in zona de spatii plantate, agrement si sport echivalează cu o expropriere in fapt.

Cu privire al acest aspect, subliniem faptul ca analiza legalității unui act administrativ presupune verificarea condițiilor generate de legalitate și a condițiilor specifice de legalitate, spre exemplu, verificarea împrejurării dacă actul administrativ a fost emis în forma și cu procedura impusă de legea aplicabilă. Este, insa, plenitudinea exclusiva a autorității de a stabili zonele de agrement sau cu spatii verzi, elaborarea planurilor de urbanism fiind apanajul autorității publice.

Altfel spus, instanța de judecata nu poate analiza oportunitatea deciziei Consiliului Local al municipiului Bacau de a stabili o anumita zona ca fiind zona cu spatii verzi si de agrement.

In acest sens, apreciem ca este total neîntemeiată susținerea reclamantilor în sensul că încadrarea terenurilor proprietate privata ca făcând parte din categoria „spații verzi și de agrement,, ar constitui în fapt o expropriere, care s-a realizat fără consimțământul lor prealabil si fara stabilirea unei juste și prealabile despăgubiri.

Asa cum rezulta din cererea de chemare in judecata, reclamantii pun semnul egalității între o expropriere și faptul că imobilul este situat într-o zonă ce aparține, din punctul de vedere al reglementării urbanistice realizate la nivelul municipiului Bacău, zonei de spații verzi, etc, ceea ce, nici formal-juridic și nici pe_fond nu este exact.

Un plan urbanistic general este, în primul rând, un plan de reglementare, cu caracter general, nu un plan la nivel de detaliu, nici măcar un plan de reglementare pentru o zonă mai întinsă, așa cum sunt planurile urbanistice zonale, este un plan la nivel macro - teritorial, respectiv tot teritoriul municipiului.

Planul urbanistic general realizează clasificarea unor suprafețe întinse din teritoriul unităților administrativ-teritoriale în raport de funcțiunile majore ale diferitelor zone din acest teritoriu, având scopul de a enunța principiile de dezvoltare a municipiului.

Această reglementare s-a realizat, în primul rând, prin stabilirea unor zone care seO încadrau în anumite clasificări urbanistice, delimitarea facându-se prin identificarea funcțiunii dominante a fiecărei zone sau a funcțiunii dominante tradiționale caracterizate de tesut urban și conformare spațială proprie.

Cu alte cuvinte, delimitarea pe zone spațiale și, de aici, clasificarea zonelor urbanistice s-a realizat prin luarea în considerare a profilului dominant al fiecărei zone, gruparea părților din teritoriu pe zone realizându-se pe criteriul omogenității, al caracteristicilor comune din interiorul unor zone.

Luându-se în considerare întinderea unor zone cu profil specific, au apărut și sunt delimitate teritorial la nivelul PUG al Municipiului Bacău diferite zone, printre care zona de parcuri, spații verzi, amenajări pentru sport, agrement, turism, perdele de protecție.

Nu înseamnă, însă, că toate imobilele, respectiv terenurile și clădirile din interiorul acestor zone corespund în totalitate caracteristicilor zonei în care au fost încadrate, ci zona în care sunt plasate are anumite trăsături dominante, pe care fiecareQ imobil le îndeplinește mai mult sau mai puțin, putând exista o oarecare depărtare a caracteristicilor unui imobil sau altul de caracteristicile generale ale zonei în care se află.

Menționam faptul ca s-a avut în vedere, pentru delimitare, caracteristica dominantă a zonei, pentru că, astfel, se implementau principiile stabilite prin H.G. nr. 525/1996 și Legea nr. 350/2001, la nivel formal, iar ca necesitate faptică, această delimitare servea obiectivelor de stabilire a direcțiilor, priorităților și reglementărilor de amenajare a teritoriului și dezvoltare urbanistică a teritoriului localităților, utilizare rațională si echilibrată a terenurilor necesare funcțiunilor urbanistice.

In acest mod, este evident că diferite imobile - terenuri, clădiri edificate pe acestea - au ajuns în zone cu care nu corespundeau întru-totul din punctul de vedere al clasificării urbane, caracteristicile lor tehnice sau funcția lor tradițională recomandându-le pentru alte tipuri de zone.

In alta ordine de idei, pentru a putea vorbi despre o veritabila expropriere in fapt, trebuie comparata situația actuala a terenurilor cu situația din trecut, putând fi, eventual, in prezenta unei incalcari a dreptului de proprietate doar atunci când situația actuala limitează considerabil acest drept fata de situația din trecut.

Or, asa cum li s-a adus la cunoștința reclamantilor prin Răspunsul nr. 136924 din 24.05.2023 (aflat la dosarul cauzei) documentația urbanistica aprobata prin H.C.L. nr. 84/13.04.2012 nu a făcut decât sa preia si sa mențină destinația terenului in cauza ca spațiu verde din anteriorul PUG, aprobat in anul 2000.

In concluzie, nu se poate afirma că prin încadrarea actuală sau cea anterioară a terenurilor s-ar fi realizat o expropriere de fapt, câtă vreme dreptul de proprietate al reclamantilor nu a suferit limitări față de situația din trecut.

Sub un alt aspect, contrar celor susținute de reclamanti, nu exista o echivalenta perfecta intre categoria de teren suspusa regimului fiscal sau cadastrului si cea reglementata de urbanism, fiind vorba despre acte normative diferite.

C ’ Astfel, categoria de folosință a terenului (curți-constructii, pășune, vie etc.), este definită în legislația specifică cadastrului și topometriei. Categoria de folosință a terenului, individualizată printr-un cod, este unul dintre atributele parcelei (suprafața de teren situată într-o unitate administrativ teritorială pe un amplasament bine stabilit, având o singură categorie de folosință și aparținând unui proprietar sau mai multor proprietari, în indiviziune). Evidențierea la partea tehnică a cadastrului general a categoriei de folosință, alături de celelalte atribute este necesară atât pentru întocmirea cărții funciare, cât și pentru stabilirea sarcinilor fiscale care grevează bunurile imobile.

Pe de alta parte, funcțiunea unui teren este cea care se înscrie în documentațiile de urbanism. Un teren cu folosința curți-construcții poate fi încadrat în diferite funcțiuni: instituții si servicii, locuințe individuale sau colective, etc. Printr-o documentație de urbanism (plan urbanistic zonal sau plan urbanistic general) nu se poate modifica categoria de folosință a unui teren; se modifică tipul zonei funcționale. Prin aprobarea de documentații de urbanism se păstrează destinația terenului înscrisă în partea tehnică a ( ) cadastrului.

Rezulta, așadar, ca planul de urbanism general și, respectiv, cadastrul general, folosesc noțiuni tehnice diferite („funcțiune" și, respectiv„folosință"), criteriile ce stau la baza acestora fiind diferite.

Cele două categorii (funcțiune și folosință) nu se confunda, criteriile si finalitatea fiind distincta, si se suprapun numai în ceea ce privește încadrarea în intravilan, deoarece stabilirea și delimitarea teritoriului intravilan în relație cu teritoriul administrativ al localității se realizează prin reglementări pe termen scurt, la nivelul întregii unități administrativ-teritoriale de bază, cuprinse în Planul urbanistic general.

Totodată, menționam faptul că procedura de schimbare a categoriei de folosință a terenurilor este distinctă de cea prin care se stabilește regimul de urbanism, astfel că autoritatea publică emitentă a H.C.L. nr. 84/2012 nu avea o obligație dc corelare a dispozițiilor actului normativ pe care l-a adoptat cu evidențele cadastrale la nivel individual. *

Prin urmare, nu s-a produs efectul pretins de reclamanti, al schimbării categoriei de folosință a terenului, ci doar a fost stabilită zonificarea funcțională și au fost precizate condițiile de amplasare și conformare a volumelor construite, amenajate și plantate.

In ceea ce privește faptul ca imobilele nu figurează in lista spatiilor verzi, aratam faptul ca registrul local al spațiilor verzi din intravilanul localităților trebuie corelat cu prevederile planurilor urbanistice generale și ale regulamentelor de urbanism întocmite conform Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, și nu invers.

Nu este obligatoriu ca Planul Urbanistic General să respecte întocmai situația de fapt existentă, reglementarea având ca scop și direcționarea dezvoltării localităților, enunțarea priorităților, zonificarea funcțională a teritoriului, după consultarea populației și adoptarea unui act normativ de către un organism colegial, cu reprezentativitate la nivelul colectivității.

Astfel, contrar celor aratate de reclamanti, autoritatea a justificat un scop legitim, avand in vedere faptul ca, după cum se menționează în planul de urbanism, se urmărești) punerea în aplicare a Programului național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități conform Legii nr. 343/2007.

Rolul director al PUG ar fi negat dacă singurul criteriu de dezvoltare urbană ar fi menținerea funcțiunilor unor zone, nu și impunerea unui regim care să-i determine pe proprietari să investească în zone de agrement, zone verzi, suprafețe împădurite, etc.

Atributele dreptului de proprietate ar fi exercitate în limitele legii, permițând proprietarilor să folosească terenul corespunzător funcțiunii lor, putând obține inclusiv venituri sau alte beneficii, chiar dacă se limitează dreptul acestora de a construi locuințe.

In caz contrar, planul urbanistic general ar fi transformat într-o multitudine de planuri urbanistice de detaliu, care să respecte voința individuală a proprietarilor terenurilor care compun teritoriul Municipiului Bacău, în funcție de opțiunea personală pentru anumite tipuri de construcții, ceea ce nu poate fi acceptat.

Simpla împrejurare că reclamantii nu pot edifica construcția dorită pe terenul proprietate privată reprezintă o limitare a dreptului de proprietate, însă, este vorbaQ despre o limitare premisă de lege in condițiile in care controlul folosinței proprietății se poate manifesta atat prin impunerea unor obligatii sau conduite active, cat si prin restrictionarea conduitei proprietarului sau direcționarea ei intr-un anumit mod.

Marja de apreciere a statului este mult mai larga in cazul controlului folosinței decât in cazul privării de proprietate, art. 1 din Protocolul 1 la Convenția CEDO prevăzând dreptul statelor de a adopta masurile legale necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general.

Jurisprudenta Curții Europene este in sensul ca statele sunt libere sa adopte orice masuri prin care sa poata fi controlata folosința dreptului de proprietate cu condiția ca acestea sa fie proporționale cu scopul urmărit si sa nu fie lipsite de o baza rezonabila (Cauza Hutten - Czapska c/Polonieij. Astfel, Curtea a decis ca respecta acest echilibru masuri precum: (...) limitarea, prin intermediul unui plan urbanistic, de a se realiza alte tipuri de construcții decât cele prevăzute in acest plan (Cauza Jacobsson c/Suediei).

Mai mult, în speță, nu se pune problema unei privări de proprietate (noțiunea de „privare" sau „lipsire" de proprietate fiind echivalentă cu aceea de „deposedare", adică lipsire a persoanei private titulare de obiectul si atributele dreptului de proprietate și transferul acestui drept in patrimoniul statului, cum ar fi: exproprierea, naționalizarea, confiscarea) ci, cel mult, al unui control al folosinței proprietății, în sensul restricționării conduitei proprietarului - instituirea unei interdicții de construire a unor imobile.

Astfel, măsură luata este o măsură de control a folosinței dreptului de proprietate, proporțională cu scopul urmărit, sens in care reclamantii nu au fost privati de dreptul lor de proprietate, putând uza de prerogativele conferite de acest drept, respectiv posesie, folosința si dispoziție.

Rezulta, așadar, că nu orice modificare a funcțiunii unui teren din construibil în neconstruibil este ilegală sau disproporționată, o astfel de ingerință presupunând o analiză a echilibrului între interesul public și cel privat. Nici modificarea categoriei de C ) funcțiune a unui teren care ar afecta indirect categoria de folosință a acestuia nu poate constitui, pentru identitate de rațiune, o ingerință ilegală.

Apreciem ca o astfel de restrângere a dreptului de proprietate sau, mai precis, a unuia dintre prerogativele sale, potrivit art. 1, par. 2 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se încadrează în limitele exercitării folosinței bunurilor în conformitate cu interesul general. In cazul exercitării folosinței bunurilor în conformitate cu interesul general, nu suntem în prezența unui transfer de proprietate de la un titular la altul (expropriere), ci doar în prezenta unei limitări a unuia dintre atributele dreptului de proprietate, folosința, în strânsă legătură cu existența unui interes general care trebuie satisfăcut și cu respectarea măsurii proporționalității.

Prin urmare, includerea terenului în zona de parcuri, spații verzi, amenajări pentru sport, agrement, turism, perdele de protecție nu echivalează cu o expropriere deghizată (în fapt) a reclamantilor, astfel că nu se încalcă dreptul de proprietate privată consfințit de art. 44 din Constituția României, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția f ) Europeana a Drepturilor Omului, astfel cum se invocă în motivele acțiunii în anulare.

Reclamantii păstrează dreptul de proprietate și toate atributele acestuia (posesie, folosința si dispoziție), însă sunt condiționați în folosința acestuia de respectarea dispozițiilor de urbanism, spre exemplu, în condițiile legii: realizarea de construcții pentru activități culturale, activități sportive, divertisment, etc.

Este adevărat că art. 18 din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spatiilor verzi din intravilanul localităților a suferit modificări prin Legea nr. 135/2014, în sensul introducerii unui nou alineat, respectiv alin. (9) care prevede ca terenurile înscrise în cartea funciară ca fiind în categoria curți-construcții, terenuri ce se află în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, nu pot fi inventariate sau declarate ca spații verzi, în sensul legii, decât după îndeplinirea procedurii de expropriere conform legislației în domeniu, doar că această excepție de la interdicția schimbării destinației, reducerii suprafețelor ori strămutării spațiilor verzi nu este incidență în prezenta cauză, nefiind în vigoare la momentul adoptării actului administrativ contestat.

Astfel, aratam faptul ca Legea nr. 135/2014 a fost publicata la data de 16.10.2014 si a intrat in vigoare trei zile mai târziu, neputand retroactiva. Așadar, aceste prevederi legale nu se pot aplica decât pentru procedurile de inventariere sau declarare spatii verzi ce se vor efectua după data intrării in vigoare a acestei legi, insa nu pot schimba situația terenurilor deja declarate spatii verzi.

Nu in ultimul rând, menționam faptul ca solicitarea reclamantilor contravine clar prevederilor art. 71 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, care stipulează ca, „(1) Schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spatii verzi si/sau prevăzute ca atare in documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisa, indiferent de regimul juridic al acestora. (2) Actele administrative sau juridice emise ori incheiate cu nerespectarea prevederilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absoluta ”.

Relevanta din aceasta perspectiva prezintă si indicarea in textul art. 71 mai sus indicat ca masurile de protecție instituite sunt aplicabile indiferent de regimul juridic a^J terenurilor, situație ce determina caraterul general al reglementarii, aplicabil inclusiv terenurilor proprietate privata, precum cel al reclamantilor.

Aceste reglementari cu caracter general sunt concordante cu limitele privind dreptul de proprietate privata, prevăzute de art. 44, alin. (7) din Constituția României, in scopul protejării mediului, reprezentând aplicarea principiilor consacrate de legea fundamentala.

Concluzionând, este plenitudinea exclusiva a autoritatii de a stabili zonele de agrement sau cu spatii verzi, elaborarea planurilor de urbanism fiind apanajul autoritatii publice, instanța de judecata fiind chemata doar sa aprecieze asupra legalității actelor administrative nu si asupra oportunității deciziei Consiliului Local al municipiului Bacau de a stabili o anumita zona ca fiind zona cu spatii verzi si de agrement in condițiile in care aceasta nu s-a făcut cu exces de putere.

In aceste condiții, fata de toate considerentele mai sus expuse, solicitam respingerea acțiunii formulata de reclamantii Xxxxxxx Xxxxxx Xxxxxx si Dimofte Janetc^j ca ftind neîntemeiata.

Ca practica judiciara, atașam prezentei Sentința civila nr. 609/28.09.2019 si Decizia civila nr. 447/28.03.2017, pronunțate in Dosarul nr. 702/110/2016, Sentința civila nr. 870/24.10.2018 si Decizia civila nr. 237/22.03.2019 pronunțate in Dosarul nr. 1827/110/2017*, Sentința civila nr. 423/30.07.2020, pronunțata in Dosarul nr. 2190/110/2018, Sentința civila nr. 525/23.06.2021 si Decizia civila nr. 799/23.11.2021, pronunțate in Dosarul nr. 3033/110/2020, Sentința civila nr. 242/12.04.2022 si Decizia civila nr. 461/23.06.2023, pronunțate in Dosarul nr. 1160/110/2020*, Sentința civila nr. 432/30.06.2023, pronunțata in Dosarul nr. 2163/110/2021.

ÎNDREPT:

Ne intemeiem prezenta pe prevederile art. 205 si următoarele din Noul Cod de Procedura Civila, prevederile Legii nr. 350/2001, prevederile Legii nr. 554/2004, prevederile O.U.G. nr. 195/2005.

In susținerea acțiunii, intelegem sa ne folosim de proba cu inscrisuri.

Întocmit, / Consilier juridic, Xxxxxxxxx Xxxxxx X- Xxxxxxxxx